Munții Alpi – curiozități şi lucruri mai puţin cunoscute
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
Considerați cei mai impunători și mai frumoși munți din Europa, Alpii s-au format în urma unui proces complex întins pe durata a zeci de milioane de ani care continuă și astăzi. Chiar dacă doar 15% din suprafața lui se află pe teritoriul Elveției, aceasta este țara pe care oamenii de pretutindeni o asociază cel mai mult cu lanțul muntos. Alpii nu sunt doar o barieră naturală între diferite regiuni de pe Bătrânul Continent, ci și un simbol al frumuseții naturale și al diversității geologice și un element esențial în cultura și economia continenală. În cele ce urmează îți propunem să explorăm împreună această adevărată comoară alpină europeană.
Cuprins:
Unde se află Munții Alpi
Alpii sunt un lanț muntos care se întinde pe o lungime de aproximativ 1.200 de kilometri și care formează un arc ce traversează opt țări europene. Arcul alpin se întinde de la Nisa în vestul Mediteranei, până la Trieste, pe malul Mării Adriatice, și Viena, la începutul bazinului Panonian. Concret, Alpii traversează, de la vest la est, Principatul Monaco, Franța, Elveția, Italia, Liechtenstein, Slovenia, Germania și Austria. Lățimea munților variază între 150 și 250 de kilometri și acoperă o suprafață totală de aproape 200.000 kmp.
Din punct de vedere geografic, sunt împărțiți în două mari sectoare: Alpii Occidentali și Alpii Orientali. Alpii Occidentali se întind de la Marea Mediterană până la valea râului Rin, iar cel mai înalt vârf din această secțiune este celebrul Mont Blanc, situat la granița dintre Franța și Italia, care are o altitudine maximă de 4.806 metri (4.810 metri conform altor surse) deasupra nivelului mării, aflăm de pe enciclopedia virtuală Wikipedia.
A doua secțiune poartă denumirea de Alpii Orientali și se întind de la valea Rinului până la câmpiile Panoniei, acoperind teritorii din Austria, Germania, Italia, Liechtenstein, Slovenia și Elveția. Vârful Piz Bernina (4.048 m) se află în Elveția, în apropiere de renumita stațiune St. Moritz, fiind cel mai înalt punct din acest sector.
Cum s-au format Munții Alpi
Este lesne de presupus că niște munți atât de spectaculoși nu aveau cum să se formeze altfel decât în urma unui proces la fel de uimitor. Astfel, procesul de formare a Alpilor (orogeneza alpină) a fost un proces episodic care a început cu aproximativ 300 de milioane de ani în urmă. Munții au luat naștere ca urmare a coliziunii a două mari plăci tectonice, și anume cea africană și cea eurasiatică, iar acest proces a început acum aproximativ 65 de milioane de ani, în perioada Cretacicului. Alpii s-au ridicat ca urmare a unei presiuni lente, dar uriașe, a plăcii africane în timp ce aceasta se deplasa către nord împotriva masei stabile a continentului eurasiatic.
În special, Italia, care cândva a fost o insulă separată, a fost împinsă în Europa. Cea mai semnificativă perioadă de înălțare a acestui lanț muntos a avut loc în perioada terțiară (perioadă de timp între Mezozoic și Cuaternar), mai ales în Miocen și Pliocen, în urmă cu aproximativ 35 până la 5 milioane de ani, potrivit Kiddle. În acest timp, Alpii s-au ridicat la înălțimi apropiate de cea a Himalaya de astăzi. Această coliziune a dus la comprimarea și ridicarea straturilor de roci sedimentare, formând astfel unul dintre cele mai înalte lanțuri muntoase din Europa. Structura geologică a Alpilor este una complexă, fiind alcătuită dintr-o varietate de roci, inclusiv calcare, șisturi cristaline și granite.
Cele mai înalte vârfuri din Munții Alpi
Munții Alpi sunt doar o parte a unei centuri orogenice mai mari de lanțuri muntoase, numită centura Alpide, a doua cea mai activă regiune seismică din lume, după Cercul de foc al Pacificului. Aceasta se întinde prin sudul Europei și al Asiei, de la Oceanul Atlantic până la Munții Himalaya. O breșă în aceste lanțuri alpine din Europa Centrală separă Alpii de Munții Carpați la est. Centura Alpide este rezultatul închiderii străvechiului și marelui Ocean Tethys, care a existat cândva între Africa și Europa.
Acum, sedimentele din bazinul acestui ocean și straturile sale mezozoice și cenozoice timpurii se află la mare înălțime deasupra nivelului mării. De altfel, chiar și rocile metamorfice de bază se găsesc pe Mont Blanc, Matterhorn și alte culmi înalte din Alpii Pennini și masivul Hohe Tauern din Austria. De altfel, în Munții Alpi există 128 de vârfuri cu altitudini ce depășesc 4.000 de metri – 82 principale și 46 secundare – cel mai înalt dintre acestea fiind, așa cum spuneam, Mont Blanc. În afară de acesta mai sunt Dufourspitze, Monte-Rosa (4.634 m) – al doilea cel mai înalt vârf din Alpi, Dom (4.545 m) – cel mai înalt vârf situat în întregime pe teritoriul Elveției, Liskamm, Ostgipfel (4.527 m) și Weisshorn (4.505 m), considerat unul dintre cele mai estetice vârfuri alpine, datorită formei sale piramidale.
Unele zone din Alpi cresc, altele se micșorează
Alpii elvețieni trec printr-un puseu de creștere, conform unui nou studiu care sugerează că o parte a lanțului muntos se înalță mai repede decât se erodează. Această descoperire contrazice concluziile a două cercetări anterioare, care sugerau că Munții Alpi nu cresc, dar nici nu se micșorează. Cu toate acestea, o echipă internațională de cercetători a constatat acum că nu așa stau lucrurile, după ce a analizat diferiți izotopi sau versiuni ale unui element, în nisipul provenit din sute de râuri din Alpi.
Un anumit izotop – beriliu-10 (10Be) – a oferit informații despre ratele de eroziune în diferite părți ale acestor munți. Acest izotop se formează în parte atunci când razele cosmice ori fragmente de atomi precum protoni, electroni sau nuclee încărcate, străbat atmosfera Pământului și ajung la suprafața planetei noastre. Când aceste raze cosmice ating solul, cum ar fi spre exemplu în Alpii stâncoși, ele declanșează o reacție nucleară în atomii de oxigen din cuarț, care formează izotopul 10Be, relatează Live Science.
Acesta se acumulează doar pe suprafața superioară a Terrei, ceea ce înseamnă că oamenii de știință pot determina vârsta unei suprafețe prin măsurarea nivelului de 10Be din sedimentele care există de cel puțin câteva milenii. Granulele de cuarț cu concentrații ridicate de 10Be au fost, probabil, expuse la razele cosmice pentru o perioadă foarte lungă. În schimb, probele cu concentrații scăzute de 10Be sunt mult mai tinere.
Erodarea Alpilor nu este uniformă
Cu toate acestea, înălțimea Alpilor nu se modifică în mod uniform, deoarece, în unele zone, lanțul muntos se prăbușește. Spre exemplu, în cantonul Valais din sudul Elveției, Alpii se micșorează cu o rată de eroziune de aproape 7,5 metri într-un mileniu. Regiunea muntoasă cu cea mai lentă rată de eroziune, care este situată în estul Elveției, lângă râul Thur, a erodat doar 1,4 cm la fiecare o mie de ani, mai precizează sursa citată anterior.
Așadar, de ce eroziunea are loc doar în anumite regiuni ale Alpilor? Ploaia și zăpada nu au un efect măsurabil asupra procesului de eroziune, însă înclinarea și topografia unui munte pot afecta eroziunea. Cercetătorii au constatat că mulți dintre pereții stâncoși au fost modelați de ultima glaciațiune importantă. În plus, „peisajele foarte abrupte” nu duc la creșterea eroziunii, potrivit lui Romain Delunel, un cunoscut geolog elvețian. „Aceasta a fost o altă surpriză, deoarece am crezut că terenurile foarte abrupte ar fi erodat foarte repede. Încă nu știm exact de ce nu este așa, astfel că va trebui să facem cercetări suplimentare”.
Curiozități despre Munții Alpi
- Cercetările au arătat că oamenii trăiesc în Alpi încă din paleolitic, cu aproximativ 60.000 până la 50.000 de ani în urmă. Astăzi, în munți locuiesc 14 milioane de oameni, în timp ce numărul turiștilor care vizitează aceste locuri este de 120 de milioane anual.
- Alpii sunt cel mai înalt și mai extins lanț de munți din Europa.
- Numele Munților Alpi provine din cuvântul latin „albus”, care înseamnă alb.
- Potrivit World Wildlife Foundation (WWF), citat de Pbs.org, Alpii sunt a doua regiune din Europa cu cea mai bogată floră și faună din Europa, după Marea Mediterană. Aici există peste 4.500 de specii de plante, 200 de specii de păsări, 21 de specii de amfibieni, 15 specii de reptile și 80 de specii de mamifere.
- Unele dintre speciile de carnivore mari care trăiesc în Alpi includ capra alpină, caprisul, râsul eurasiatic, lupul și ursul brun.
- Mont Blanc este al doilea cel mai înalt vârf din Europa și al unsprezecelea cel mai proeminent vârf alpin din lume.
- Deși ocupă doar circa 11% din suprafața Europei, Alpii furnizează până la 90% din apa de câmpie de pe continent. Cele mai importante râuri europene curg din Alpi, inclusiv Rinul, Ronul, Inn și Po.
- Alpii elvețieni sunt cunoscuți pentru numărul mare de ghețari, care sunt în jur de 1.800.
- La altitudinea de 1.650 m se află cel mai mare ghețar din Alpi, Aletsch. Acesta are 23 km lungime și un volum de 15,4 km3 și acoperă circa 81,7 km² în estul Alpilor Bernezi din cantonul Valais.
- În Alpi există între 3.000 și 4.000 de lacuri, cele mai cunoscute, dar și cele mai mari fiind Geneva, Constance și Como.
- Prin Alpi circulă cel mai lent tren „express” din lume, Glacier Express, care face legătura între satul alpin Zermatt și stațiunea St. Moritz. Călătoria durează aproximativ 8 ore. Aici sunt și cele mai frumoase căi ferate din lume: Jungfrau, Gornergrat Railway, Gotthard Panorama Express și Bernina Express.
- Jungfraujoch este cea mai înaltă gară din Europa, fiind situată la o altitudine de 3.454 m.
Descoperă şi lucruri mai puţin cunoscute despre Munții Făgăraș, cei mai înalți munți din România!
