Studiu: Austeritatea fiscală de după pandemii crește inegalitatea socială. Soluția cu care vin patru specialiști
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
Analiza precedentelor pandemii, de SARS, MERS, Zika, Ebola și gripă porcină, a arătat că politica fiscală a jucat un rol important în reducerea sau amplificarea inegalităților, conform unei analize realizate de mai mulți economiști și publicată pe site-ul Voxeu.org.
Cuprins:
- Analiza este realizată de Davide Furceri, director adjunct în Departamentul de Cercetare al FMI, Prakash Loungani, director în cadrul Biroului Independent de Evaluare al FMI, Jonathan D. Ostry, director adjunct în Departamentul de Cercetare al FMI și Pietro Pizzuto, profesor asistent de politici economice la Universitatea din Palermo.
În primele luni ale pandemiei a existat o așteptare că aceasta va ajuta la reducerea inegalităților, în condițiile în care lucrătorii din prima linie au primit majorări de salarii.
Rezultate neuniforme
Totuși, analiza datelor din alte secole arată că rezultatele nu sunt uniforme.
Ciuma neagră din secolul al 14-lea a dus la creșterea ponderii salariale, pe măsură ce forța de muncă a devenit mai redusă față de capital, în urma pandemiei. Însă ciuma din secolul al 17-lea nu a dus la mai multă echitate, deoarece bogații și-au luat măsuri de protejare a averilor.
Epidemiile de holeră din secolul al 19-lea au avut efecte devastatoare asupra păturii sărace, deoarece aceștia locuiau în condiții mizere și spații aglomerate.
Un studiu din 2020 avertiza că pandemia va amplifica inegalitățile actuale, prin riscul de infectare, accesul la sistemul medical, abilitatea de a lucra la distanță și amenințarea pierderii locului de muncă în viitor.
Dintre ultimele pandemii, cu excepția celei de COVID, gripa porcină a fost cea mai răspândită, cu 6,5 milioane de cazuri în 148 de țări.
Celelalte patru au afectat mai puține țări și s-au plasat în anumite regiuni: SARS și MERS în Asia, Ebola în Africa și Zika în cele două Americi.
Cetățenii săraci, mai vulnerabili
Răspunsurile fiscale au variat în toate cazurile, iar principala descoperire este că austeritatea intensifică creșterea inegalităților după pandemii, arată analiza.
În schimb, o politică fiscală expansionistă - adică injectarea de bani în economie - stopează creșterea inegalităților.
Cetățenii săraci au un risc mai mare de infectare, deoarece munca pe care aceștia o prestează nu permite, de regulă, lucrul de acasă. De asemenea, aceștia prezintă un risc mai mare de a muri, deoarece au acces mai dificil la sistemul sanitar.
Un studiu din 2020 arată că rata de infectare din Statele Unite era mai mare în zonele cu populație afro-americană sau hispanică.
Autorii cercetării mai spun că au existat și efecte indirecte, precum pierderea locului de muncă sau scăderea veniturilor, în special pentru lucrătorii din sectorul informal. Acesta este un eufemism pentru munca la gri.
Statele pot face mai mult
Cu toate acestea, autorii precizează că nu trebuie luat ca un dat faptul că inegalitatea crește după o pandemie, deoarece acest lucru depinde de măsurile luate de guverne.
Pentru a combate pandemia de COVID, guvernele lumii au luat măsuri care totalizează 12.000 de miliarde de dolari, echivalentul a 12% din PIB-ul global, chiar dacă în statele aflate în dezvoltare măsurile au fost limitate de condițiile bugetare.
Cei patru economiști spun că, deși situația financiară diferă de la o țară la alta, se poate argumenta că există loc pentru sprijin fiscal în multe economii.
Mai exact, datorită faptului că dobânzile vor rămâne la niveluri mici pentru o perioadă îndelungată, statele se pot împrumuta pentru a avea la dispoziție banii necesari.
În economiile sărace, astfel de politici nu sunt la îndemână, iar acestea ar putea avea nevoie de concesii de la creditorii privați. Mai exact: creditorii să anuleze o parte din datoriile acestor țări.
Lecția de la criza din 2008
Autorii analizei mai spun că criza din 2008 a demonstrat că majorarea rapidă a dobânzilor, în anul 2010, a dus la o revenire slabă a economiilor, urmată de imposibilitatea ca statele să își reducă datoriile.
Iar trecerea la austeritate a dus la reduceri ale cheltuielilor cu sănătatea ale guvernelor fix înainte de apariția pandemiei.
În locul unei treceri rapide la austeritate, țările ar trebui să facă investiții în anii următori în infrastructura digitală și cea verde, punctează cei patru autori ai analizei.
Ulterior, prin creșterea încrederii investitorilor în politicile fiscale și prin stimularea creșterii economice, statele pot reduce procentul datoriei în PIB în timp, printr-un mod mai durabil, fără consolidări fiscale bruște.
