Tinerii chinezi resping exemplul părinților și renunță la munca „ce îți amorțește mintea” din fabricile care au alimentat economia țării

Crescut într-un mic sat, Julian Zhu își vedea tatăl de doar câteva ori pe an, când acesta se întorcea în concediu de la munca sa obositoare într-o fabrică de textile din sudul provinciei Guangdong.

Pentru generația tatălui său, munca în fabrică a fost un colac de salvare, care a scos familia din sărăcia rurală. Pentru Zhu, și pentru milioane de alți tineri chinezi, salariul mic, orele lungi de muncă și riscul de accidentare nu mai sunt însă sacrificii care să merite să fie făcute, scrie Reuters.

„După un timp, munca asta îți amorțește mintea”, a spus Zhu, un bărbat de de 32 de ani, care a renunțat la munca pe linia de producție în urmă cu câțiva ani și acum își câștigă existența vânzând lapte praf și livrând cumpărături, pe scuter, pentru un supermarket din Shenzhen, centrul tehnologic din sudul Chinei.

„Nu am putut suporta repetiția”, a adăugat el pentru agenția de știri.

Faptul că Zhu și alți chinezi de 20-30 de ani renunță la jobul în fabrici contribuie la accentuarea crizei de forță de muncă care îi frustrează pe producătorii din China.

Directorii acestor fabrici spun că ar produce mai mult și mai repede cu angajați tineri care ar înlocui forța de muncă îmbătrânită. Dar ei spun în același timp că dacă ar oferi salariile mai mari și condițiile de muncă mai bune pe care le doresc chinezii mai tineri, ar risca să își erodeze avantajul competitiv.

Iar producătorii mai mici spun că investițiile mari în tehnologia de automatizare sunt fie inaccesibile, fie imprudente, în condițiile în care inflația în creștere și costurile de împrumut reduc cererea de pe principalele piețe de export ale Chinei.

„Mulțumesc, nu este pentru mine”

Peste 80% dintre producătorii chinezi s-au confruntat în acest an cu un deficit de forță de muncă care reprezintă echivalentul a 10% până la 30% din totalul lor necesar, se arată într-un sondaj realizat de CIIC Consulting.

Ministerul Educației din China prevede un deficit de aproape 30 de milioane de lucrători în industria prelucrătoare până în 2025, mai mare decât populația Australiei.

Pe hârtie, forța de muncă există: aproximativ 18% dintre chinezii cu vârste cuprinse între 16 și 24 de ani sunt șomeri. Numai în acest an, o cohortă de 10,8 milioane de absolvenți a intrat pe o piață a muncii care, în afară de industria prelucrătoare, este foarte slabă.

Economia chineză, lovită de restricțiile COVID-19, de o scădere a pieței imobiliare și de măsurile de reglementare luate de stat împotriva sectorului tehnologic și a altor industrii private, se confruntă cu cea mai slabă creștere din ultimele decenii.

Klaus Zenkel, care prezidează Camera de Comerț Europeană din China de Sud, s-a mutat în regiune în urmă cu aproximativ două decenii, când numărul absolvenților de universitate era mai mic de o zecime față de cel din acest an, iar economia în ansamblu era de aproximativ 15 ori mai mică în termeni actuali.

El conduce o fabrică în Shenzhen cu aproximativ 50 de muncitori care peoduce camere cu ecranare magnetică folosite de spitale pentru examinări RMN și alte proceduri.

Zenkel a declarat că creșterea economică vertiginoasă a Chinei din ultimii ani a ridicat și aspirațiile generațiilor mai tinere, care acum consideră că domeniul său de activitate este din ce în ce mai neatractiv.

„Dacă ești tânăr, este mult mai ușor să faci această muncă, urcând pe scară, lucrând cu utilaje, mânuind unelte și așa mai departe, dar majoritatea instalatorilor noștri au între 50 și 60 de ani”, a spus el pentru Reuters.

„Mai devreme sau mai târziu trebuie să aducem mai mulți tineri, dar este foarte dificil. Solicitanții vor arunca o privire rapidă și vor spune «nu, mulțumesc, nu este pentru mine»”, a adăugat Zenkel.

Timpuri noi

Producătorii spun că au trei opțiuni majore pentru a face față crizei de pe piața muncii: să sacrifice marjele de profit pentru a crește salariile, să investească mai mult în automatizare sau să mute producția în țări precum Vietnam sau India.

Dar toate aceste opțiuni sunt dificil de pus în aplicare.

Liu, care conduce o fabrică din lanțul de aprovizionare cu baterii electrice, a investit în echipamente de producție mai avansate, cu măsurători digitale mai bune. El a spus pentru Reuters că lucrătorii săi mai în vârstă se chinuie să țină pasul cu echipamentul mai rapid sau să citească datele de pe ecrane.

Liu, care, asemenea altor directori de fabrici, a refuzat să își dea numele complet pentru a putea vorbi liber, a declarat că a încercat să atragă muncitorii mai tineri cu salarii cu 5% mai mari, dar a fost refuzat.

„Este ca în cazul lui Charlie Chaplin”, a spus Liu, făcând aluzie la o scenă din filmul „Timpuri noi” din 1936, care ilustra problemele muncitorilor din industria americană, în timpul Marii Crize economice. În film, personajul principal, interpretat de Chaplin, nu reușește să țină pasul cu sarcinile sale de pe o bandă transportoare.

Factorii de decizie politică chinezi au pus accentul pe automatizare și pe modernizarea industrială ca soluție la îmbătrânirea forței de muncă. Dar automatizarea are limitele sale.

Dotty, directoare generală la o fabrică de tratare a oțelului inoxidabil din orașul Foshan, a automatizat ambalarea produselor și curățarea suprafețelor de lucru, dar spune că o soluție similară pentru alte funcții ar fi prea costisitoare. Iar lucrătorii tineri sunt esențiali pentru a menține producția în mișcare.

„Produsele noastre sunt foarte grele și avem nevoie de oameni care să le transfere de la o procedură de procesare la alta. Este o muncă intensivă la temperaturi ridicate și ne este greu să angajăm pentru aceste proceduri”, a spus ea.

Brett, manager la o fabrică de controllere și tastaturi pentru jocuri video din Dongguan, a declarat că comenzile s-au înjumătățit în ultimele luni și că mulți dintre colegii săi s-au mutat în Vietnam și Thailanda.

El a declarat că se gândește doar la cum să supraviețuiască acestui moment și că se așteaptă să concedieze 15% din cei 200 de muncitori, chiar dacă și-ar dori în continuare mai mulți tineri pe liniile de asamblare.

Cum să te simți liber

Competitivitatea sectorului manufacturier chinez orientat spre export a fost construită de-a lungul mai multor decenii pe baza investițiilor subvenționate de stat în capacitățile de producție și a costurilor scăzute cu salariile.

Păstrarea acestui status quo intră acum în conflict cu aspirațiile unei generații de chinezi mai bine educați, care doresc o viață mai confortabilă decât cea a părinților lor, observă Reuters.

În loc să se mulțumească cu locuri de muncă sub nivelul lor de educație, 4,6 milioane de chinezi – un număr record – au aplicat pentru studii postuniversitare în acest an. Pentru fiecare loc de muncă în administrația publică există 6.000 de candidaturi, a anunțat luna aceasta presa de stat.

De asemenea, mulți tineri chinezi adoptă din ce în ce mai mult un stil de viață minimalist, făcând doar atât cât să se descurce și respingând munca istovitoare.

Economiștii spun că presiunea pieței i-ar putea constrânge în cele din urmă atât pe tinerii chinezi, cât și pe producătorii să își limiteze aspirațiile.

Deocamdată însă, tinerii nu se grăbesc să se întoarcă în fabrici. Primul loc de muncă al lui Zhu a fost să înșurubeze diamante false în ceasuri de mână. După aceea a lucrat într-o altă uzină, unde erau fabricate cutii de metal pentru prăjituri.

Colegii săi au împărtășit povești înfiorătoare despre accidentările suferite la locul de muncă, din cauza foilor de metal ascuțite.

Realizând că poate evita să retrăiască viața tatălui său, și-a dat demisia.

Acum se ocupă de vânzări și livrări și câștigă cel puțin 10.000 de yuani (1.421 de dolari) pe lună, în funcție de câte ore muncește. Este aproape dublu față de ceea ce ar câștiga într-o fabrică, deși o parte din diferență se duce pe cazare (multe fabrici au propriile dormitoare).

„Este o muncă grea. Este periculos pe drumurile aglomerate, în vânt și ploaie, dar pentru cei mai tineri este mult mai bine decât în fabrici”, a spus Zhu. „Te simți liber”, a adăugat el.

Xiaojing, o tânără în vârstă de 27 de ani, câștigă acum între 5.000 și 6.000 de yuani pe lună ca maseuză într-o zonă de lux din Shenzhen, după o perioadă de trei ani la o fabrică de imprimante, unde a câștigat 4.000 de yuani pe lună.

„Toți prietenii de vârsta mea au plecat din fabrică”, a spus ea, adăugând că cu greu ar putea fi convinsă să se întoarcă. „Dacă ar plăti 8.000 înainte de orele suplimentare, sigur”, a asigurat ea.

Abonați-vă la ȘTIRILE ZILEI pentru a fi la curent cu cele mai noi informații.

ABONEAZĂ-TE