Topirea ghețarilor, accelerată de un mecanism invizibil, dar implacabil. „Afectează viitorul Groenlandei și Antarcticii”
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
Topirea ghețarilor, atât la poli cât și în munți, contribuie la creșterea nivelului mărilor și la înmulțirea fenomenelor naturale periculoase. În spatele acestor fenomene se află un mecanism invizibil, dar implacabil, după cum relatează un articol publicat de The Conversation.
Cuprins:
Rețea de râuri și lacuri sub gheață
Sub straturile groase de gheață se dezvoltă o rețea de râuri și lacuri care contribuie la destabilizarea ghețarilor și cresc considerabil riscul de catastrofe naturale.
Un exemplu recent este inundația torențială din iunie 2024 care a devastat cătunul La Bérarde din Franța, cauzată de ruperea unei pungi de apă subglaciare.
Pentru a anticipa astfel de catastrofe, trebuie studiate interacțiunile dintre mecanica de curgere a ghețarilor și rețeaua hidrologică pe care o ascund, atât pentru ghețarii actuali cât și pentru vestigiile glaciațiunilor trecute.
Apă sub presiune care accelerează deplasarea
Apa rezultată din gheața topită de la suprafață se infiltrează prin rețeaua de crevase și „lubrifiază” interfața dintre gheață și sol.
Aflată sub presiunea masei de gheață, această apă reduce frecarea și accelerează deplasarea ghețarilor, care pot atinge viteze de până la câțiva kilometri pe an.
Fenomenul duce la subțierea calotelor glaciare și la creșterea numărului de iceberguri. Viitorul Groenlandei, Antarcticii și amploarea creșterii nivelului mării depind astfel de interacțiunile dintre gheață, apă și sol în rețeaua labirintică subglaciară.
Acumulări de apă care pot provoca inundații
Pe parcurs, apa formează lacuri în depresiuni și cavități. Accelerarea topirii ghețurilor din cauza schimbărilor climatice duce la creșterea numărului și volumului rezervoarelor de apă subglaciare.
Când acestea ating capacitatea maximă, presiunea poate ridica ghețarul sau rupe barajele de gheață, provocând golirea bruscă a milioane de metri cubi de apă. Acest fenomen accelerează temporar curgerea gheții și poate declanșa avalanșe și inundații torențiale.
Evenimente imprevizibile cu consecințe grave
Articolul din The Conversation menționează catastrofa din 12 iulie 1892, când un lac de sub ghețarul Tête-Rousse din Masivul Mont Blanc a deversat 200.000 metri cubi de apă în valea Saint-Gervais și a provocat moartea a 175 de persoane.
Numărul lacurilor subglaciare cu risc a crescut considerabil în ultimii ani în toate masivele muntoase. Se estimează că lacurile asociate ghețarilor amenință în prezent aproximativ 15 milioane de persoane la nivel mondial.
Nevoia de monitorizare și prevenție
Există o urgență în a prezice și preveni riscurile glaciare legate de stocarea apei de topire. Este necesară detectarea prezenței acestor lacuri, descifrarea evoluției lor și anticiparea fenomenelor de golire.
Unele țări pot efectua campanii de supraveghere și chiar operațiuni costisitoare de pompare/drenare a rezervoarelor de apă pentru a reduce temporar riscul de rupere. Însă în contextul climatic actual, înmulțirea lacurilor ar putea complica sarcina autorităților locale.
Dificultăți în studierea mediului subglaciar
Mediile subglaciare sunt greu accesibile, ostile și imprevizibile. Metodele geofizice permit realizarea de ecografii ale ghețarului, dar rămân prea punctuale pentru a înțelege adevărata sa complexitate.
Pentru a anticipa evoluția acestui mediu aflat sub presiuni uriașe, cercetătorii studiază și vestigiile glaciațiunilor trecute. Analiza reliefului sedimentar lăsat de calotele glaciare dispărute oferă indicii prețioase despre mecanismele subglaciare care controlau dinamica acestora.
Înțelegerea acestor procese este esențială pentru a evalua riscurile actuale și viitoare asociate topirii ghețarilor în contextul schimbărilor climatice.
