Un ministru pe miriste

Daca tacea, filosof ramanea. Din pacate, desi istoric prin formatie, se pare ca dictonul latin ii e strain ministrului roman de externe. Incercand sa-si mai repare gafa cu trimiterea tiganilor in lagare din desert, ieri Adrian Cioroianu a recidivat, zicand ca nu se pune acum aceasta problema. Dar cand ‘se va pune’? Maine? Poimaine? Cu o suficienta alarmanta, Cioroianu chiar nu pricepe cum de a pierdut atat de repede capitalul de imagine de care se bucura in urma cu un an in fata societatii civile si a mass-media. Chiar nu intelege ca rolul ministrului de externe presupune in primul rand o solida pregatire diplomatica, profesionala ? calitati pe care nu le avea, dar nici nu a dat in branci sa le dobandeasca ? echilibru comportamental, sange rece, reactii rapide, dar nu pripite. Si, nu in ultimul rand, construirea unei echipe pe care sa se poata realmente bizui. Or, actuala criza de imagine a Romaniei nu poate fi nicicum disociata de prestatia ministrului. Neinformat de canalele proprii (dar sa nu uitam nici SIE) ? ambasadele si consulatele nefiind decat niste sinecuri aglomerate cu functionari blegi sau indiferenti – despre ceea ce se cocea prin Italia si se coace acum prin Anglia, ba si prin Spania, Cioroianu n-a avut nici el actiuni preventive, n-a informat nici Guvernul. Care e confruntat acum cu o actiune pare-se concertata a unor state occidentale. Actiune pe care – marile privatizari concesive cam terminandu-se – nici nu prea are cu ce sa o contracareze. Politica externa in genunchi sau cel putin caraghioasa ori slabanoaga a Romaniei se intoarce impotriva ei. Spre deosebire de guvernantii de la Bucuresti, cei de la Sofia au fost capabili sa impuna ca Europa sa se pronunte si Evropa. Pe limba lor, consolidata de pozitia geostrategica bine exploatata.

Abonați-vă la ȘTIRILE ZILEI pentru a fi la curent cu cele mai noi informații.

ABONEAZĂ-TE