Irina, încă puțin și se fac zece ani de când ai venit în România… Cum au fost pentru tine anii ăștia, cu bune și cu rele? Crezi că ai fi atins același nivel de notorietate dacă rămâneai în Moldova?

Cu mâna pe inimă pot spune că nici nu am simțit când au trecut toți acești ani. S-au întâmplat atât de multe, cu bune, cu rele, însă atât de intens, încât parcă m-am trezit aici și acum. Privind în urmă, totul pare un vis frumos, cu un deznodământ și mai frumos. Poate, într-o zi, o să îmi fac timp să fac o retrospectivă, să-mi dau seama cum am reușit și care a fost rețeta mea. Cât despre notorietate, fiind o piață mai mică, cu mai puține posibilități, probabil că nu aș fi reușit să ajung unde sunt astăzi. Mi-am dorit întotdeauna ca muzica mea să ajungă la cât mai mulți oameni, iar astăzi sunt fericită și recunoscătoare că am reușit.

Cu ce probleme s-a confruntat Irina Rimes când s-a mutat în România, acum 10 ani

Luna asta împlinești 31 de ani… Ai vreun regret, este ceva ce ți-ai fi dorit până la vârsta asta, pe plan personal și profesional, și nu ai reușit?

De când mă știu, îmi trăiesc viața fără regrete. Poate pentru că nu cred în ele sau poate pentru că sunt de părere că lucrurile care nu pot fi schimbate trebuie să rămână ca niște momente ale istoriei trecutului tău. Și greșelile își au rostul lor, ele te formează, te fac ceea ce ești astăzi, te fac să vezi viața așa cum o vezi acum. Iar într-un final, devii suma experiențelor pe care le ai de-a lungul vieții și, din punctul meu de vedere, tot ce poți să faci este să te bucuri, nu să regreți.

INTERVIU. „Când sicriele vor începe să se rostogolească, urletele mamelor nu vor mai putea fi ascunse”. Ce se întâmplă în Rusia după anunțul mobilizării parțiale
Recomandări
INTERVIU. „Când sicriele vor începe să se rostogolească, urletele mamelor nu vor mai putea fi ascunse”. Ce se întâmplă în Rusia după anunțul mobilizării parțiale

Povestește-ne, te rog, care a fost parcursul tău de la momentul Irra, numele cu care te-ai lansat aici, și până la piesa „Visele“, care te-a propulsat pe primul loc în topuri!

Mi-ar trebui cel puțin toate paginile revistei pentru a putea povesti tot! (zâmbește) Au fost multe întâmplări și obstacole de-a lungul vremii, însă tot ce știu și ce pot spune acum este că am muncit foarte mult ca să păstrez proiectul ăsta intact și pur, din momentul în care s-a născut și până acum. Lucrez cu aceiași oameni cu care am început, cu excepția unora care s-au schimbat, dar nu pentru că am vrut eu, ci pentru că au vrut ei sau au vrut alții, mai degrabă. Drumul a fost lung și scurt în același timp, drumul a fost și greu, și ușor în același timp. Ce mă bucură cel mai mult este că am în jurul meu o echipă de oameni foarte pasionați de ceea ce fac în proiectul ăsta și cred că ăsta este lucrul cel mai greu de păstrat.

„Am avut momente și în care pot spune că am avut depresia emigrantului”

Mă gândesc că erai încă o adolescentă în momentul în care ai ajuns aici, în România, decisă să te afirmi. Cum a fost pentru tine adaptarea aici? Te-ai simțit singură sau poate ai avut complexe din cauza accentului? Te-ai confruntat cu depresia emigrantului?

Confesiunea Ioanei Aron. O femeie povestește care sunt mecanismele prin care violul rămâne nepedepsit. „12 ani mi-am zis că nu mi s-a întâmplat”
Recomandări
Confesiunea Ioanei Aron. O femeie povestește care sunt mecanismele prin care violul rămâne nepedepsit. „12 ani mi-am zis că nu mi s-a întâmplat”

Nu pot nega că, la început, mi-a fost mai greu. Cu timpul, m-am obișnuit. Am avut momente și în care pot spune că am avut depresia emigrantului, însă, din fericire, am reușit să trec repede peste. Pentru asta am să le mulțumesc colegilor mei moldoveni, care au fost alături de mine și m-au susținut. Cu timpul, bineînțeles că mi-am făcut prieteni noi în industrie și totul a devenit din ce în ce mai familiar. Nu am avut niciodată complexe din cauza accentului, căci până și în ziua de astăzi el nu a avut de suferit. Am dobândit un vocabular mai bogat în limba română, la schimb, și, în general, am văzut și am simțit doar evoluție.

Ce relație are cu părinții ei

Cum au reacționat părinții tăi când le-ai spus că ai de gând să te muți în România? Știu că ei sunt economiști și și-ar fi dorit aceeași carieră și pentru tine… Ai simțit că i-ai dezamăgit la momentul respectiv? A dus asta la o răcire a relațiilor dintre voi sau, în cele din urmă, te-au înțeles?

Părinții mei nu mi-au interzis niciodată nimic. M-au lăsat să fac ce mi-am propus, m-au susținut mereu și au fost alături de mine. Am fost o fire rebelă de când mă știu, așa că nu cred că a fost o surpriză prea mare pentru ei atunci când au văzut ce drum mi-am ales. Nu-mi amintesc să le fi spus exact intențiile mele, cred că pur și simplu au luat lucrurile așa cum au venit și m-au sprijinit în orice aveam să fac.

Articol preluat de pe site-ul Viva.ro

Urmărește-ne pe Google News
Comentează

Loghează-te în contul tău pentru a adăuga comentarii și a te alătura dialogului.