În rest, toți cei care s-au născut în sat au plecat prin alte părți. Însă o mână de oameni refuză să lase să moară locul în care s-au născut.

I-am găsit la intrarea în sat, în curtea unei case viu colorate în albastru. Primitori, ne-au invitat la masă și ne-au povestit istoria locului, dar mai ales cum au făcut un mic muzeu al satului, în fosta școală, în care demult parte din ei au învățat.

Istoria satului merge departe în timp, când locurile pe care s-au ridicat primele case aparțineau grofului de Războieni.

Primii care s-au așezat au fost slujitorii grofului, și cei care aveau turme de vite și de oi. Automat, zona s-a dezolvat, iar după 1600 satul a crescut, iar conducătorii zonei le-au dat pământ celor care s-au așezat în acolo, a spus Ioan Buta, fiu al satului, cel care a și scris o monografie a localității.

Pe la 1700 a fost construită prima biserică din lemn, pe locul în care acum se află noua biserică. În prezent, mai sunt câteva persoane care trăiesc în mod arhaic, crescători de animale. Depopularea satului s-a produs în timp, de prin anii 80, din cauza lipsei drumului.

Cei care aveau locuri de muncă au preferat să plece din sat.

Din istoria recentă s-a consemnat că nimeni nu a rămas repetent când școala din sat încă funcționa.

Vezi continuarea și video pe Alba24.ro.

ARTICOL PRELUAT DE PE ALBA24.RO

Abonați-vă la ȘTIRILE ZILEI pentru a fi la curent cu cele mai noi informații.
ABONEAZĂ-TE ȘTIRILE ZILEI
Comentează
Google News Urmărește-ne pe Google News Abonați-vă la canalul Libertatea de WhatsApp pentru a fi la curent cu ultimele informații
Comentează

Loghează-te în contul tău pentru a adăuga comentarii și a te alătura dialogului.