Freelancingul a început să semene cu o nirvana a iubitorilor de libertate, în timp ce pentru cei care nu și-au găsit locul în sistemul „clasic”, reprezintă o soluție intrigantă la o problemă stringentă.
Munca autonomă, fără ierarhii, șansa de a câștiga bani făcând ceva ce îți și place, libertatea de a-ți organiza timpul așa cum dorești sunt motive întemeiate pentru a alege această cale. În ceea ce privește domeniul IT, magnetismul poate fi explicat și mai ușor: prin salarii în general mai mari, prin dictonul viitorul aparține tehnologiei, prin presiunea socială de a urma trendul (parcă nu ai vrea să rămâi în urmă, nu-i așa?).
În primul rând, freelancerul este un profesionist care lucrează pe cont propriu, într-o manieră independentă. El propune anumite servicii clienților - indiferent că vorbim despre întreprinderi sau particulari.
Prin urmare, atunci când spunem freelancing informatic ne referim la muncă independentă în domeniul informatic. Sau, pe românește, în IT.
Practic, munca unui freelancer presupune fie anumite atribuții pe seama întreprinderii cu care a contractat anterior, adică servicii de lungă durată, fie sarcini punctuale sau expertize, pe care le oferă în calitate de consultant.
Registrul de activitate al unui freelancer informatic este vast. Însă cel mai adesea, întreprinderile îl contactează pentru auditul unui sistem informatic, pentru a forma o echipă competentă să utilizeze o anumită aplicație, pentru consultanță în materie de securitate informatică, pentru a supraveghea punerea în aplicare sau transferul de date pe un spațiu de stocare mai bine securizat, ori pentru instalarea sau mentenanța unui server informatic.
Pe scurt, știi deja despre ce e vorba: să faci aplicații, mentenanță, să mai repari una-alta prin diverse companii pe partea de IT etc. Aici intră, generic, cam tot: de la sys admin, la developer, consultant etc.
În consecință, freelancerul informatic poate fi:
Odată ce hotărârea a fost luată, riscurile - calculate și asumate, cel care dorește să ocupe o astfel de poziție în condiții de legalitate va trebui să aleagă o formă de organizare: de regulă, SRL (societate cu răspundere limitată) sau PFA (persoană fizică autorizată). Alegerea va contura însă regulile de înființare și apoi desfășurarea întregii activități profesionale.
Avem două acte normative diferite: OUG 44/2008 privind desfăşurarea activităţilor economice de către persoanele fizice autorizate, întreprinderile individuale şi întreprinderile familiale și Legea 31/1990 a societăţilor. De ce? Pentru că formele de organizare reglementate de OUG 44/2008 nu au personalitate juridică, iar cele din Legea 31 au, ceea ce conduce la un regim juridic diferit.
OUG 44/2008 ne și definește persoana fizică autorizată ca întreprinderea economică, fără personalitate juridică, organizată de o persoană fizică ce foloseşte, în principal, forţa sa de muncă.
Revenind la dificila alegere: există un mit potrivit căruia ar fi mai ușor să gestionezi un PFA decât un SRL; în realitate, raportat la intențiile și nevoile tale, s-ar putea ca SRL-ul să fie o alegere mai inspirată.
Adică PFA se confundă cumva cu tine, în timp ce SRL-ul e o altă persoană. Consecința? Răspunderea e mai mare la PFA, ceea ce înseamnă că există șanse să scoți bani din propriul buzunar, în timp ce la SRL răspunderea este limitată la capitalul social.
Asta în teorie. În practică, s-ar putea să nu fie atât de simplu să depui declarațiile la ANAF și s-ar putea să ajungi oricum la un contabil autorizat (obligatoriu la SRL și care trebuie plătit).
Oricum ar fi, trebuie să depui un capital social de 1 leu, corespondent al unei părți sociale.
De aceea, e bine să lucrezi cu un contabil pentru ambele, iar în cazul PFA ai varianta de a merge pe SOLO, o aplicație care face asta pentru tine.
Cu toate acestea, în practică, nu îți trebuie ceva extrem de „oficial”. Poate fi un curs de IT pe undeva, un curs pe Udemy, un curs de specialitate. Chiar și faptul că ai terminat liceul de informatică ar putea fi suficient.
Citește continuarea pe avocatoo.ro