Dragoș Bucurenci se confesează. "I-a transmis, în scris, că sunt brânză bună în burduf de câine"
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
Dragoș Bucurenci a făcut mărturisiri neașteptate într-un interviu. "Asta este o sentință de ratare care mă urmărește și în acest moment", spune el.Dragoș Bucurenci este cunoscut ca prezentator de televiziune, dar este și antreprenor și conduce o firmă de consultanță în comunicare. De asemenea, este implicat și în numeroase proiecte caritabile.
Într-un interviu pentru life.ro, Dragoș Bucurenci a vorbit despre eșec, cea mai mare spaimă a adolescenței sale.
"Teama de eşec există şi pentru că învăţătoarea mea, doamna Constantinescu, i-a transmis bunicii mele, în scris, că sunt ”brânză bună în burduf de câine”. Asta este o sentinţă de ratare care mă urmăreşte şi în acest moment. Mă întreb şi acum, în momentele mele de îndoială, dacă nu cumva sunt ”brânză bună în burduf de câine”.Bunica a fost cineva care a dorit întotdeauna perfecţiunea şi, dacă nu a obţinut-o, s-a arătat foarte nemulţumită de asta. În clasa a V-a sau a VI-a nu am mai luat premiul întâi, iar ea nu a mai venit la serbare. Şi mi-a spus că o să vină când o să iau din nou premiul întâi. Şi, fără să îşi dea seama, m-a ajutat pentru că din momentul acela am decis că nu o să mai iau premiul întâi şi nu o să mai învăţ pentru note. Aşa încât în următorii opt ani am fost acel elev care putea fi olimpic naţional la o o materie şi corigent la alta. Şi am păstrat această dualitate şi în restul vieţii mele: m-am lăsat de cele două facultăţi pe care le-am început, în vreme ce conduceam un ONG şi aveam o emisiune de cultură pe postul naţional de televiziune. Evident că bunica nu a înţeles nimic din asta. Însă la un moment dat mi-am dat seama că nu pot să îmi trăiesc viaţa încercând să o scot din sărite pe ea, că trebuie să trăiesc pentru mine", a mărturisit Dragoș Bucurenci.
"Pentru toţi copiii contează părerea celor în jurul cărora cresc. Şi pentru că la noi în familie bunica a fost o figură dominantă este uşor de înţeles de ce. Dar dintre toţi eu am avut norocul să fiu cel care s-a raportat cel mai rebel la indicaţiile ei.Însă şi acum mă mai gândesc: faptul că nu poţi pune cu uşurinţă o etichetă pe ceea ce fac eu, profesional, nu este cumva semnul faptului că încă îi fac ei jocul, să am succes într-un fel în care ea să fie obligată să recunoască că am succes şi că s-a înşelat? De-asta am mereu grijă să bifez şi nişte forme de realizare pe care societatea le recunoaşte ca atare: cum este de exemplu acest MBA la Stanford. Am vrut să bifez şi această educaţie formală, aşa încât nimeni să nu mai poată spune că joc în terenuri nearbitrate: am dat o admitere, printre cele mai grele din lume, am trecut nişte examene şi am absolvit cu brio...", a mai spus el.
