Regula celor 8 ore de somn nu este valabilă în mod identic pentru toată lumea. Un studiu publicat în 2026, care a analizat aproape 39.000 de persoane, a identificat o legătură între durata somnului, performanța cognitivă și modificările cerebrale asociate bolii Alzheimer. Cercetătorii au observat că atât somnul prea scurt, cât și cel prea lung pot fi asociate cu rezultate mai slabe.
Cuprins:
Opt ore de somn au devenit, pentru mulți oameni, reperul unei nopți odihnitoare. Însă cercetările recente despre îmbătrânire și sănătatea creierului arată că lucrurile sunt mai nuanțate. Nu există o durată unică, potrivită pentru toți, iar numărul de ore petrecute în pat nu este singurul indicator al unui somn sănătos.
Un studiu publicat în iulie 2026 în revista Alzheimer’s & Dementia a analizat datele a 38.816 participanți din UK Biobank. Cercetătorii au investigat legătura dintre durata somnului, modificările cerebrale asociate bolii Alzheimer și rezultatele unor teste cognitive.
Concluzia oferă un indiciu important: atât somnul prea scurt, cât și cel prea lung au fost asociate cu rezultate cognitive mai slabe.
În studiul din 2026, persoanele care dormeau aproximativ 5-6 ore pe noapte, dar și cele care raportau 9-10 ore, au avut rezultate mai slabe la anumite teste cognitive, comparativ cu alte categorii de durată a somnului.
Cercetătorii au identificat și o asociere în formă de U între durata somnului și un indicator obținut prin imagistică prin rezonanță magnetică, conceput pentru a surprinde tipare de atrofie cerebrală asociate bolii Alzheimer.
Studiul arată că durata somnului trebuie privită în contextul vârstei, al stării de sănătate, al calității odihnei și al funcționării din timpul zilei.
National Institute on Aging (NIA), instituție din Statele Unite specializată în cercetarea îmbătrânirii, recomandă adulților în vârstă aproximativ 7-9 ore de somn pe noapte.
Nevoile individuale pot varia, iar somnul se poate modifica odată cu înaintarea în vârstă.
Potrivit NIA, somnul susține memoria, învățarea, atenția, capacitatea de a lua decizii și sănătatea generală. Un somn insuficient sau de slabă calitate poate fi însoțit de dificultăți de concentrare, iritabilitate și probleme de memorie.
Recomandarea de 7-9 ore arată de ce ideea unei durate fixe de 8 ore poate fi prea rigidă. Pentru o persoană, 7 ore pot fi suficiente, în timp ce alta poate avea nevoie de mai mult somn pentru a se simți odihnită.
Contează și regularitatea. Dacă în timpul săptămânii dormi prea puțin, iar în weekend încerci să recuperezi prin multe ore suplimentare, programul neregulat poate afecta ritmul somn-veghe.
Legătura dintre somn și riscul de demență a fost analizată și în studii longitudinale, care urmăresc participanții pe perioade lungi.
Un studiu prezentat de National Institute on Aging a urmărit aproape 8.000 de persoane din Marea Britanie, începând de la vârsta de 50 de ani. Participanții au fost întrebați în mod repetat câte ore dormeau, iar o parte dintre ei au purtat și dispozitive de măsurare a activității.
În perioada de urmărire, 521 de participanți au primit un diagnostic de demență.
Persoanele care dormeau șase ore sau mai puțin în jurul vârstelor de 50 și 60 de ani au avut un risc cu aproximativ 30% mai mare de a fi diagnosticate ulterior cu demență, în comparație cu cele care dormeau în jur de 7 ore.
Somnul nu este o perioadă în care creierul își oprește activitatea. În timpul nopții, au loc procese importante pentru consolidarea amintirilor, reglarea emoțiilor și funcționarea sistemului nervos.
„Ceva remarcabil se întâmplă când dormi. Este cea mai naturală formă de îngrijire de sine pe care o avem”, a explicat anterior dr. Rafael Pelayo, specialist în somn la Universitatea Stanford.
Cercetările despre boala Alzheimer analizează și legătura dintre somn și proteinele beta-amiloid și tau, implicate în modificările caracteristice bolii.
O meta-analiză publicată în 2025, care a inclus 30 de studii și aproape 15.000 de participanți, a identificat asocieri între somnul de calitate slabă și o încărcare mai mare de beta-amiloid.
Durata mai scurtă a somnului a fost, de asemenea, asociată cu niveluri mai mari de beta-amiloid în anumite măsurători imagistice.
În ceea ce privește proteina tau, analiza nu a identificat o asociere clară cu durata sau calitatea somnului.
Dacă lipsa somnului poate afecta funcționarea creierului, nici prea mult somn nu trebuie interpretat automat ca un semn de sănătate.
Unele cercetări au asociat somnul prelungit cu rezultate cognitive mai slabe sau cu un risc mai mare de demență.
Uneori, prea multe ore de somn pot fi consecința unor probleme de sănătate deja existente.
De exemplu, depresia, anumite afecțiuni cronice, tulburările de somn sau oboseala persistentă pot modifica durata odihnei. În unele cazuri, schimbările somnului pot apărea înainte ca alte simptome să fie evidente.
Dacă ai nevoie constant de 10-11 ore de somn, te trezești obosit sau adormi frecvent în timpul zilei, ar trebui să discuți cu medicul.
„Dacă cineva îmi spune că doarme multe ore, dar se trezește obosit, ceva nu este în regulă”, a subliniat dr. Rafael Pelayo, specialist în somn la Universitatea Stanford.
Pentru un creier sănătos, durata somnului este doar o parte dintr-un stil de viață echilibrat. Medicina preventivă pune accent pe mai mulți factori care pot influența riscul de declin cognitiv.
Câteva obiceiuri simple pot contribui la o igienă a somnului mai bună:
Dacă ai un program încărcat, poate fi tentant să tratezi somnul ca pe timpul care poate fi sacrificat pentru muncă, studiu sau divertisment.
Pe termen lung, însă, odihna face parte din sănătatea mentală și din echilibrul organismului.
În 2026, Organizația Mondială a Sănătății a publicat o nouă ediție a ghidurilor privind reducerea riscului de declin cognitiv și demență.
Documentul include recomandări despre activitate fizică, nutriție, gestionarea unor boli cronice și alți factori care pot influența sănătatea creierului.
OMS subliniază că riscul de demență este influențat de mai mulți factori modificabili.
Studiul Ikea Sleep Report arata că 34% dintre români dorm 6 ore pe noapte sau mai puțin, iar 40% dintre ei spun că nu au dormit suficient.
Conform estimărilor Alzheimer Europe, peste 288.000 de persoane din România trăiesc în prezent cu demență, iar numărul acestora ar urma să se apropie de 400.000 până în 2050.