„Noi suntem cei mai mari hoți de pe pământ”, spune antrenorul român Adrian Ursea

Cuprins:

Yverdon, extremă urgență

Libertatea: Adi, spune-mi ce obiectiv ai aici, la Yverdon?
Adrian Ursea: E echipă care a căzut din prima divizie, a fost ca un dezastru, un traumatism total. A trebuit să refac totul. Este un mare dezavantaj că, în momentul când pici, nu poți să ai același efectiv. E o listă care se dă înainte de campionat, poți să pui pe lista asta maximum 21 de jucători de peste 21 de ani.

Sunt trei statuturi. Jucători care sunt formați în fotbalul elvețian între 15 și 21 de ani cel puțin 3 ani. Se numesc jucători HTP. Al doilea statut este statutul de jucători non-HTP, toți jucătorii europeni. Și al treilea statut, jucători din afara comunității europene.

În lista asta de 21 de jucători peste 21 de ani, nu poți să ai decât 9 jucători non-HTP.

Challenge League este o ligă în care poți să dai șansa jucătorilor tineri.

Când am sosit erau 32 de jucători, 16 non-HTP și 6 străini. Din 32 de jucători, erau 22 de străini. A trebuit să-i dau afară, să fac selecția mea, să reconstruiesc totul, să demarez pregătirea foarte, foarte repede, într-o situație de urgență…

Ca obiectiv, pentru mine e foarte clar: în 2 ani trebuie să urcăm în prima ligă.

– Yverdon e deja sus, pe locul 3…
– Este ceva nemaipomenit. Am făcut demonstrație de fotbal la Aarau, la lider, nu că i-am bătut. A trebuit să schimb practic tot efectivul. Eu am plecat de la o foaie albă…

Au venit americanii

– Până la ora asta e mai mult decât sperai?
– Este cu mult mai mult, peste speranțele mele. De-asta eu sunt și mai încrezător a doua parte a campionatului, trebuia să stabilizez, să pot să dau viață la ce vreau să construiesc aici.

– Dacă ar promova, clubul e pregătit financiar?
– De departe! Acum 3 ani, clubul a fost cumpărat de un om de afaceri american. Este vorba să se facă un stadion nou, să se construiască.

VEZI GALERIA FOTOPOZA 1 / 5

– Știu că reușești să te izolezi cumva și nu prea îți place să vorbești despre fotbalul românesc… Totuși, dacă te sună cineva din țară?
– Păi, m-au sunat. Le-am spus că nu vin. Ca să pot să am șanse de reușită, trebuie neapărat să cunosc contextul în care o să „evoluez”. Or, la ceea ce văd, la ceea ce aud…

Au fost mai multe discuții, cu Argeșul, de exemplu, m-au contactat direct, a fost și U Cluj, la un moment dat. Dar nu am mers până la capăt.

Argeș și U Cluj, Brest și Dijon

– Ai antrenat Nice, îmi închipui că au fost oferte de la echipe importante.
– Am negociat cu Brest, am fost în discuții cu Dijon… Eu, când mă duc și vorbesc cu un președinte, nu mă arunc în cap. N-am nevoie de bani sau mai știu eu ce. Eu vreau să am un proiect, să știu că am șanse să reușesc.

Este o presiune enormă pe noi, antrenorii. Este o meserie foarte dificilă, dar pasionantă, care te ține 24 de ore din 24, 365 de zile din 365.

„Nu poți să te joci cu cluburile”

– Ai regretat vreodată vreo ofertă pe care ai refuzat-o?
– Niciodată. Pentru că știu că în momentul când am refuzat sau când nu s-a făcut, am calculat totul. Nu poți să te joci cu cluburile. Eu am mare respect pentru cluburi, indiferent la ce nivel sunt și cum sunt și cum sunt conduse.

Dacă mă angajez ca antrenor, trebuie să mă ascult, el e „specialistul terenului”. Dacă vrei să angajezi o marionetă, pune o păpușă și gata!

– Apropo, ți-a impus ceva vreun patron, vreodată?
– Nu, pentru că de la bun început eu pun lucrurile la punct. La Yverdon avem un director financiar și un director de marketing. Pe linia sportivă, un director sportiv și cu mine. Nu e nimeni altcineva.

– Ce zici de Mircea Lucescu, selecționer la 80 de ani?
– Excepțional. E singurul om care poate să salveze fotbalul românesc. Dar când văd că inclusiv cu o personalitate a lui Mircea Lucescu avem curajul să ne comportăm cum să ne comportăm.

– S-a scris că a adormit pe masa de masaj…
– Găsești explicațiile de ce nu vreau să aud de România. Este ceva de neconceput. Noi nu ne dăm seama de ce și nu știm să prețuim un asemenea antrenor. Noi ne permitem să vorbim de toți când suntem „nobody”.

„Ascultați-l și puneți în aplicare ce spune”

– Ai avut contacte cu nea Mircea?
– Când era la Șahior sau Dinamo Kiev, venea în toate cantonamentele aici, la Yverdon sau la Meyrin. Mă duceam să văd antrenamentele. Pentru pentru mine, Mircea Lucescu este un model. Câți mare antrenori am avut la nivelul ăsta? Am avut doar doi în istorie. Piști Covaci și Mircea Lucescu. Hai să fim serioși. Hai să fim serioși.

Cum reconstruim fotbalul românesc? Noi nu ne dăm seama în ce mocirlă suntem. Cum îl reconstruim? Păi, ascultați-l. Ascultați-l, Mihai. Ascultați-l și încercați să puneți în aplicare ce spune Mircea Lucescu. Oameni buni, noi nu ne dăm seama. Este o somitate.

Ce fac americanii? Se duc, cumpără și îi atrag în Statele Unite. Ce cumpără? Cumpără materiale? Nu, se duc și cumpără creiere. Pentru că știu că ideile sunt la baza oricărui progres.

Când urlă Hagi, toată lumea râde de el, că vorbește nu știu cum, că nu știu ce. Dar când urlă și spune ce spune, vă spune adevărul. Pentru că a trăit și știe ce e la Barcelona, știe ce e la Real Madrid și a văzut infrastructura care s-a creat. Și noi ce facem? Tăcem în gură. Nu facem nimic. Sistemul nu reacționează. Ideile sunt prezente. Mai ales acum, când mai e unul ca Lucescu.

– Adi, avem puțini speciaiști, de ce nu veniți acasă, să dați o mână de ajutor?
– Pentru ce, Mihai?

– Păi, să puneți umărul, să reformați fotbalul.
– Toată lumea este într-un război contra lui Hagi, contra lui Lucescu… De ce? Pentru că oamenii au cunoscut o altă realitate și suntem incapabili să înțelegem ceea ce spun…

Lasă-l să facă sau cel puțin ascultă și fă ce spune. Astăzi, România are o șansă enormă, să aibă unul dintre cei mai buni antrenori din ultimii 25 de ani.

Publicul românesc nu așteaptă decât să se inflameze. Dar ca să se inflameze, trebuie să știi ce să faci și cum să aduci, să construiești ceva ca să poți să te măsori la cel mai bun din lume

– Ce zici de FC Basel – FCSB, de joi?
– Basel este o echipă Shaqiri-dependentă! E jucătorul care face diferența. A câștigat singur campionatul trecut.

– Îl au și pe Philip Otele, care a jucat în România, la UTA și CFR Cluj.
– Asta este semnul că se poate face treabă bună și în România.

Cu datele, ca femeia în bikini

– Cum ești cu IA-ul, folosești inteligența artificială?
– Inteligența artificială e aici (arată spre cap).

– Păi, nu folosești volumul de date de la firmele care măsoară paramametri atinși de jucători?
– Cu datele e ca bikini la o femeie. Adică îți arată ceva, dar nu-ți arată, totuși, esențialul! Problema care e dacă îți dau o pasă și tu ești între doi adversari și imediat după ce ai mingea, ai pierdut-o, pasa asta valorează zero. Dar e considerată ca și cum ar fi o pasă bună. Un exemplu printre multe altele.

„Noi suntem cei mai mari hoți de pe Pământ”

– Adi, ce înseamnă un antrenor?
– Noi suntem cei mai mari hoți care există pe Pământ. Pentru că furăm toate ideile, din toate părțile. Asta este meseria mea. Trebuie să furi de la celălalt, să treci totul prin filtrul tău personal…

– Ultima oară mi-ai zis că vrei să te duci în Africa. Ai ajuns?
– Nu, dar mi-ar plăcea mult de tot într-un safari…

VEZI GALERIA FOTOPOZA 1 / 6

„Eu sunt Dante number 1, da?”

– Puțină lume știe că te cheamă Dante? De la ce? De la Divina Comedia, de la Infernul…?
– Bunicul meu se numea Dante. Și când eu m-am născut, părinții au ținut neapărat ca să-mi dea numele lui.

Am o anecdotă din perioada în care eram la Nice. Am ajuns acolo și, după mine, a venit fundașul brazilian Dante, un monument, joacă și azi, am rămas prieteni buni.

Când l-am transferat, i-am spus: „Uite, ca să fim clari, din prima. Am ajuns înaintea ta, Dante numărul 1 sunt eu!”

– Cum ți se pare fotbalul de azi?
– A devenit mult mai intens, mult mai bine organizat. Să rezum, primești mingea și nu mai ai timp, trebuie să gândești dinainte ce ai de făcut..

Când eram junior la Petrolul, am avut șansa să am unul dintre cei mai buni antrenori la momentul acela, era Noni Lindemberg, care ne spunea că trebuie să te uiți și să te informezi înainte să primești mingea.

Azi, în permanență, ești în criză de timp și de spațiu. Trebuie ca să formezi jucătorii să fie capabili să rezolve această criză de timp și criză de spațiu.

Tehnica și condiția fizică nu sunt decât două mijloace la dispoziția unui jucător ca să rezolve o situație.

Jucătorii foarte mari erau și sunt capabili să închidă ochii și să știe unde sunt adversarii și colegii tot timpul. Îmi vine acum exemplul lui Platini.

Dacă vrem să avem jucători foarte mari, trebuie să facem de așa natură ca să avem jucători inteligenți. Este calitatea, cel puțin pentru mine, numărul unu.

În 1987, Anghel Iordănescu m-a vrut la Steaua, după ce echipa din Ghencea cucerise Cupa Campionilor. Tata lucra în cadrul Armatei, părea simplu de bătut palma. Până la urmă, am convenit cu familia să rămân la Petrolul, să termin Facultatea de Petrol și Gaze. Urma să devin inginer. Mai târziu, m-a cerut Dinamo, marea mea dorință era să lucrez cu Mircea Lucescu. Până la urmă a fost să fie Dinamo II, cum se zicea, adică Victoria.

Cum a decis să devină antrenor

Ursea s-a accidentat grav în septembrie 1992, ruptură de ligamente încrucișate la genunchiul stâng. A stat 7 luni și jumătate pe margine, a tras ca un nebun și s-a recuperat complet. Dar a avut timp să reflecteze și a înțeles că îi mai trebuie o opțiune pentru momentul când va pune ghetele în cui. A ales să devină antrenor, s-a înscris la cursuri. Pas cu pas, a ajuns până la licența Pro.

Carte de vizită

Adrian Dante Ursea

Data nașterii: 14 septembrie 1967 (Slobozia)
Înălțime/greutate: 1,72 m/63 kg
Debut în Divizia A: 30 noiembrie 1986: Univ. Craiova – Petrolul 0-0 Ultimul joc în Divizia A: 17 decembrie 1994: Oțelul Galați – Rapid 4-0
Cariera: Petrolul (1975-1988, 1990-1992), Victoria (1988-1990), Locarno (1992), Chenois (1992-1994), Rapid (1994), Etoile Carouge (1995), Bulle, Vevey (1995-1996), Stade Nyonnais (1996-2000)
Total Divizia A: 148 meciuri/20 goluri
Total cupe europene: 11/0
43 de selecții la naționale de juniori (U16, U18 și U21). 4 selecții pentru România.
Antrenor: Lausanne-Sport U21 (1997-2000), Vevey (liga a treia, 2000-2001), Servette (director tehnic, antrenor secund, antrenor principal, manager), Meyrin (liga a doua), Neuchatel Xamax (2006-2011, 2012-2016 – director tehnic și de formare, antrenor asistent al primei echipe, antrenor Under 18), Nice (2018-2020, asistent, 2021 – principal), Etoile Carouge (2023-2025), Yverdon.
A ocupat diferite posturi în cadrul Federației Elvețiene de Fotbal (instructor formator, membru în stafful naționalelor U18 și U19, instructor pentru obținerea licențelor de antrenor, responsabil al proiectului „Ecole militaire”).