Cinci lucruri despre Catedrala Notre-Dame din Paris pe care probabil nu le știai
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
Catedrala Notre-Dame, care urmează să se redeschidă publicului duminică, după o restaurare de cinci ani în urma unui incendiu devastator, este o bijuterie a arhitecturii gotice, un simbol al Parisului și o mecca turistică, relatează agenția de știri Associated Press.
Cuprins:
SHORTCODE :: core/quote
În spatele impunătoarei catedrale, care a fost construită în 182 de ani, între secolele XII și XIV, se află câteva povești surprinzătoare. De la miturile medievale la misterele moderne, iată cinci lucruri speciale de știut despre acest punct de atracție din Paris.
Simbolul Franței, la propriu
Importanța lui Notre-Dame depășește arhitectura și istoria sa - este literalmente punctul de la care încep toate drumurile din Franța.
În fața catedralei, încorporată în pavaj, se află o placă din bronz și piatră cu inscripția „point zéro des routes de France”, adică „kilometrul 0 din Franța”. Această placă marchează punctul de plecare pentru măsurarea distanțelor dintre Paris și alte orașe din țară.
Placa a fost instalată în 1924, dar ideea unui „punct zero” național datează din 1769. Regele Ludovic al XV-lea și-a imaginat o referință centrală pentru rețeaua de drumuri în creștere a Franței, un concept care a legat geografia națiunii de simbolul ei la Paris.
Sursa: Consulatul Franței de la Los Angeles
Marele mit al garguilor
Acele statui de piatră înfricoșătoare de pe Notre-Dame ar putea părea străvechi, dar nu toate sunt ceea ce par. Garguilele propriu-zise, care sunt jgheaburi în formă de monstru folosite pentru a scurge apa de ploaie, există încă de pe vremea construcției catedralei. Dar figurile grave, asemănătoare monștrilor, adesea apărute pe cărți poștale și în filme sunt himere și sunt mult mai noi.
În secolul al XIX-lea, arhitectul Eugène Viollet-le-Duc, care s-a ocupat de renovarea clădirii aflate în deteriorare, a adăugat aceste creaturi pentru a pune mistica la catedrală. Viollet-le-Duc s-a inspirat din celebra carte a lui Victor Hugo „The Hunchback of Notre-Dame” pentru a crea aceste figuri de animale demonice.
Cum să le deosebești? Garguilele seamănă cu vârfurile orizontale care ies de pe fațadă și au găuri în gura de scurgere pentru a permite scurgerea apei.
O schimbare revoluționară
În timpul Revoluției Franceze, care a cunoscut valuri de proteste împotriva Bisericii, Notre-Dame nu a fost tratată chiar ca o catedrală venerată. În 1793, revoluționarii au deposedat-o de simbolurile sale religioase și au redenumit-o „Notre-Dame de la Raison”.
Catedrala a găzduit reuniuni despre știința și ideile iluministe și, pentru o scurtă perioadă, a fost folosită chiar și ca depozit de vinuri.
Slujbele religioase s-au reluat în 1795, iar Notre-Dame și-a recâștigat statutul sacru la cererea împăratului francez Napoleon I, a cărui ceremonie de încoronare a avut loc în catedrală, în 1804.
Strămoșii biblici ai lui Iisus care au reapărut secole mai târziu
În 1792, revoluționarii au distrus 28 de statui de pe fațada Notre-Dame, confundându-le cu monarhii francezi. Ei erau, de fapt, vechi strămoși biblici ai lui Iisus. Capetele au fost considerate pierdute pentru totdeauna, posibil distruse sau vândute ca materiale de construcție.
Dar în 1977, muncitorii care renovau o curte în arondismentul 9 din Paris au descoperit sute de fragmente de sculpturi în piatră. Experții au confirmat că acestea erau capetele dispărute ale regilor de la Notre-Dame. Cum au ajuns îngropate acolo rămâne un mister.
22 dintre capete au fost restaurate și sunt expuse la Muzeul Cluny din Paris. Descoperirea lor este considerată una dintre cele mai remarcabile de tip arheologic din istoria modernă a orașului.
Un semnal de trezire de foc asupra prafului de plumb
Incendiul din 2019 care aproape a distrus Notre-Dame a reprezentat un risc grav pentru sănătate. Când flăcările au topit acoperișul, tone de praf toxic de plumb au fost eliberate în aer și au acoperit Parisul.
Autoritățile au descoperit că nu există norme care să măsoare pericolul prafului de plumb în aer liber. Aceasta nu a fost o problemă doar la Paris, ci și în Londra și Roma. Mai mult, nici Organizația Mondială a Sănătății nu are liniile aferente pentru poluarea cu plumb în aer liber.
Incendiul de la Notre-Dame a evidențiat o problemă ascunsă, care a determinat autoritățile să fie mai atente la standardele lor de siguranță. A fost nevoie de patru luni pentru ca orașul să finalizeze o operațiune de curățare profundă a trotuarelor, chiar dacă turiștii, locuitorii și comercianții se plimbau zilnic pe străzile din jurul catedralei.
