Alegeri Turcia | Cine este Kemal Kilicdaroglu, omul compromisului, opusul lui Erdogan și cel care ar putea deveni președintele Turciei
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
Un fost birocrat de 74 de ani devenit politician, Kilicdaroglu s-a prezentat în campanie ca un candidat în puternic contrast cu bătăiosul șef al statului: un om al dialogului, dornic de consens cu partidele politice și gata să răspundă nevoilor tuturor claselor sociale din Turcia. Sondajele sunt încurajatoare, dar doar alegerile prezidențiale de duminică vor dovedi dacă liderul opoziției unite a reușit să convingă populația să pună capăt lungii domnii a lui Erdogan, scriu CNN, Associated Press și BBC.
În ultimul miting de campanie ținut la Ankara, pe o ploaie deasă, Kemal Kilicdaroglu a fost bătăios, energic și le-a promis susținătorilor săi victoria în alegerile prezidențiale de duminică și întoarcerea democrației într-o Turcie care, în opinia sa, a fost ținută captivă prea mult de un singur om: Recep Tayyip Erdogan.
Ultimele sondaje de opinie par să-i confirme încrederea, dar comentatorii au îndemnat publicul la precauție, în vreme ce unii au subliniat chiar că o victorie a opoziției nu ar trebui să fie urmată neapărat de o abdicare a lui Erdogan, politicianul care după 20 de ani la putere se află mai aproape de autocrație decât de democrație.
Discursul lui Kilicdaroglu de la Ankara fost cumva în contrast cu tonul calm și atitudinea împăciutoare afișate în toată campania electorală de liderul opoziției unite, omul care s-a hotărât să fie nu doar contracandidatul lui Erdogan, ci și politicianul anti-Erdogan.
Iar campania lui Kilicdaroglu pare să fi fost una reușită.
Șeful Partidului Republican al Poporului (CHP), partidul kemalist care s-a mutat tot mai mult spre centru-stânga în ultimii ani, pare să fi reușit să convingă tot mai mulți alegători că reprezintă o alternativă viabilă la abilul și carismaticul Erdogan.
Sigur, l-au ajutat suficient de mult problemele actualului șef al statului - de la criza economică și cea a inflației la incapacitatea guvernului de a sprijini eficient victimele cutremurului sau la derapajele democratice ce s-au înmulțit în ultimii ani.
Dacă Kilicdaroglu va reuși, așa cum promite, să rezolve toate aceste probleme, asta rămâne de văzut.
O transformare de imagine
Când a preluat controlul CHP în 2010, Kilicdaroglu avea o problemă de imagine, spun experții citați de CNN. Partidul său era puternic secular și naționalist.
Astăzi însă, politicianul ajuns la 74 de ani a reușit să unifice actori politici foarte diferiți, a atras mare parte din votul kurd și a primit unii dezertori din Partidul Justiție și Dezvoltare (AKP), de orientare islamistă, al lui Erdogan.
Inițial, birocratul Kilicdaroglu, un fost economist și funcționar public devenit politician era considerat elitist și deconectat de clasa muncitoare, în momentul în care a preluat controlul partidului, la fel cum era perceput chiar CHP.
Guvernul lui Erdogan a profitat de acest lucru.
În 2009, Kilicdaroglu a pierdut în fața unui aliat al lui Erdogan în încercarea de a deveni primar al Istanbulului. Apoi a pierdut toate alegerile naționale în fața AKP. Până în 2019.
„Guvernul s-a folosit foarte mult de distincția dintre popor și elite pentru a discredita opoziția”, a explicat Murat Somer, profesor de științe politice la Universitatea Koc din Istanbul.
Acest lucru a creat o „imagine negativă foarte puternică, osificată, de care opoziția nu a putut scăpa”, a declarat acesta pentru CNN.
Lucrurile s-au schimbat, încet, odată ce prosperitatea economică de care au beneficiat turcii sub guvernările succesive ale lui Erdogan a început să se disipeze, iar o parte a populației, în special cea in marile orașe, s-a săturat de excesele șefului statului.
În 2019, candidații CHP au câștigat alegerile locale în mai multe orașe, în special în Ankara și Istanbul. A fost un semnal puternic pentru Erdogan, care cunoștea foarte bine o veche zicală în politica națională: „Cine câștigă Istanbulul, câștigă Turcia”.
Jurnalele din bucătărie
O mare parte din mesajele de campanie ale lui Kilicdaroglu au fost transmise din casa sa tipic turcească, specifică clasei de mijloc, și postate pe Twitter, în videoclipuri pe care unii observatori le-au numit „jurnalele din bucătărie”.
Un aparent contrast cu Erdogan care, deși se adresează clasei conservatoare, mai nevoiașe, trăiește în luxul palatului prezidențial care a fost de atâtea ori ținta criticilor săi.
Gerçekler. pic.twitter.com/VvL17vBaBl
— Kemal Kılıçdaroğlu (@kilicdarogluk) May 11, 2023
Cu ceașca de ceai în față, Kilicdaroglu a vorbit despre principalele promisiuni electorale, despre prețurile mari, s-a adresat clasei medii din Turcia și celor defavorizați, exact electoratul pe care Erdogan l-a susținut întotdeauna.
Prețurile au primit o atenție deosebită. Erdogan este considerat acum de criticii săi drept principalul responsabil pentru turbulențele economice cu care se confruntă țara, în mare parte din cauza incapacității sale de a controla inflația galopantă, o problemă care, potrivit sondajelor, se află pe primul loc pe agenda alegătorilor.
Inflația din țară a fost de 43% în aprilie, în scădere de la vârful de 85% atins în octombrie anul trecut.
Promisiunea de a rezolva problema economiei turcești a fost o piatră de temelie a campaniei lui Kilicdaroglu.
În bucătăria sa, el a ținut în mână produsele de bază ale unei mese obișnuite, pâinea, ouăle și iaurtul, legumele, amintindu-le telespectatorilor cât de mult a crescut prețul acestora într-un singur an.
„Dacă azi sunteți mai săraci decât ieri, singurul motiv este Erdogan”, a spus el, într-un alt clip.
Gulfem Saydan Sanver, un expert în comunicare politică care lucrează cu mai mulți politicieni din CHP, a explicat pentru CNN că bucătăria a devenit un „simbol” al candidatului. Kilicdaroglu a încercat (și aparent a reușit într-o oarecare măsură) să le transmită alegătorilor că trăiește o viață obișnuită și se ocupă de problemele vieții de zi cu zi ale cetățenilor.
"(El) a vrut să arate că Erdogan este cel care a uitat de problemele familiilor cu venituri mici", a spus ea.
Totuși, este posibil ca utilizarea Twitter pentru a ajunge la electorat să nu fi fost o simplă alegere. Majoritatea instituțiilor media majore din țară sunt controlate de loialiștii guvernului, ceea ce a determinat opoziția să se concentreze tot mai mult pe mesajelor din social media.
Tot Sanver a admis că videoclipurile din bucătărie au avut potențialul de a transmite o imagine prea blândă a lui Kilicdaroglu, în contrast cu cea a „puternicului” Erdogan, care mediază dispute internaționale precum războiul din Ucraina, vorbește de la egal la egal cu Putin, inaugurează portavioane și se luptă cu Occidentul.
Omul compromisului
Teoretic, la nivel ideologic, Kilicdaroglu se află în contrast puternic cu partidul cu rădăcini islamiste al lui Erdogan și cu baza sa conservatoare. Cu toate acestea, în ciuda înclinațiilor sale laice, candidatul opoziției și alianța sa au promis să reprezinte toate facțiunile societății.
Candidatul a reușit să reunească șase partide de opoziție de diverse orientări, de la seculari-conservatori la liberali și islamiști, toate aflate la dreapta CHP.
Nu a fost o misiune simplă. În martie, liderul Partidului İyi, secular naționalist, Meral Akşener, a anunțat că nu îl poate susține pe Kilicdaroglu și a cerut primarilor CHP din Istanbul sau Ankara să candideze în locul său.
La nici 72 de ore mai târziu, Kilicdaroglu i-a prezentat pe cei doi primari ca viitori adjuncți în cazul în care va fi ales președinte. Akșener s-a întors în alianță ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat.
Episodul, a observat revista germană Der Spiegel, a ilustrat strategia lui Kilicdaroglu și a dezvăluit, posibil, cum va arăta eventuala sa politică la guvernare: nu total lipsită de conflicte, dar gata de compromisuri.
Dintre grupările politice importante reprezentate în parlament, doar partidul pro-kurd HDP nu a fost invitat să se alăture alianței de opoziție, deși este al doilea cel mai mare partid de opoziție.
A fost cel mai probabil o decizie pragmatică, luată pentru evitarea alienării alegătorilor naționaliști. Dar HDP însuși a ales calea pragmatismului, a evitat să lanseze un candidat în cursă și și-a anunțat susținerea pentru Kilicdaroglu.
Iar Kilicdaroglu a promis rezolvarea problemei kurde, a promis eliberarea liderilor politici kurzi încarcerați abuziv și a asigurat că nu va mai demite arbitrar primarii kurzi aleși de cetățeni.
Acum, spun mulți comentatori, kurzii ar putea juca un rol decisiv pentru rezultatul final al alegerilor.
Nu doar compromisul politic este important. Într-o țară în care identitatea etnică și religioasă joacă adesea un rol în discursul public și este exploatată de unii politicieni, Kilicdaroglu a acționat rapid pentru a-și priva adversarii de muniție.
Într-o înregistrare video postată pe Twitter din biroul său luna trecută, el a declarat electoratului că aparține sectei Alevi, un grup religios minoritar din estul Turciei care se plânge de ani de zile de persecuții în țara majoritar musulmană sunnită.
Videoclipul a fost vizionat de 36 de milioane de ori.
„Nu vom mai vorbi despre identități, vom vorbi despre realizări”, a spus el. „Nu vom mai vorbi despre diviziuni și diferențe. Vom vorbi despre ceea ce avem în comun și despre visele noastre comune. Vă veți alătura acestei campanii pentru această schimbare?”, a întrebat el.
Opusul lui Erdogan
În cele din urmă, imaginea prin care Kilicdaroglu a încercat să se definească a fost cea a opusului lui Erdogan.
Kilicdaroglu și-a anunțat intenția de a reforma sistemul prezidențial implementat de actualul șef al statului, opțiunea sa fiind aceea de a trece la un sistem parlamentar mai incluziv, în care rolul președintelui are mai puțină putere.
„Nu va mai exista o centralizare a puterii în mâinile președintelui”, a declarat recent pentru CNN Mehmet Karli, coordonator al Programului privind Turcia contemporană la Centrul de Studii Europene de la Universitatea Oxford.
Criticii lui Erdogan spun că diferențele dintre cei doi candidați sunt evidente.
Erdogan este un populist de dreapta, care a dezmembrat instituțiile țării pentru a-și instaura dominația personală. În vreme ce nu este la fel de carismatic, Kilicdaroglu spune că vrea să reconstruiască instituțiile țării și să guverneze prin consultări și compromisuri.
În urmă cu două luni, un profesor de științe politice la Universitatea Koc din Istanbul sintetiza diferențele de esență dintre cei doi, în simbolistica electorală.
Deși atât Kilicdaroglu, cât și Erdogan provin din medii socio-economice modeste, cei doi „au evoluat pentru a fi personaje complet diferite”, a explicat Murat Somer, citat de CNN.
În mod simbolic, „Erdogan este negustorul, Kilicdaroglu este birocratul”, a observat Somer, cu referire la stilul diferit al celor doi.
Aceste diferențe s-ar putea vedea și în politica externă. În vreme ce analiștii nu așteaptă modificări majore ale politicii internaționale a Turciei - fie că este vorba despre Rusia, Grecia sau Occident, clar este că o eventuală victorie a lui Kilicdaroglu va aduce mai multă predictibilitate și un alt ton al discursului.
Este de așteptat, în acest context, ca Kilicdaroglu să aibă o politică mai moderată și mai previzibilă în relație cu Occidentul, spun analiștii, deoarece el nu va acționa unilateral, ci prin intermediul instituțiilor.
User Șters 14.05.2023, 02:47
Dupa un cearceaf de scris - bine ca am destula inteligenta sa citesc pe diagonala- rezumatul textului in 2 cuvinte = Omul Vestului.