Patru tactici-cheie prin care Iranul poate forța retragerea SUA, chiar dacă nu poate câștiga războiul

Patru tactici principale de insurgență pentru a împinge SUA spre retragere

Potrivit unei analize publicate de The Conversation, Statele Unite nu au reușit să „câștige” războaiele împotriva grupurilor care folosesc tactici de insurgență, așa cum s-a văzut în Vietnam, Irak și Afganistan. În toate aceste cazuri, SUA s-au retras, permițând adversarilor să își revendice victoria. Iranul folosește acum patru tactici principale de insurgență pentru a împinge SUA spre retragere.

Intensificarea bombardamentelor americane ar putea diminua sprijinul pentru război

Atacând infrastructuri critice și baze militare din Golful Persic, Iranul încearcă să provoace o escaladare a răspunsului militar al SUA. Această strategie urmărește mai multe obiective. Intensificarea bombardamentelor americane ar putea diminua sprijinul pentru război din partea opozanților regimului islamic din Iran, mai ales în contextul în care Ministerul Sănătății iranian a raportat deja peste 1.400 de morți și 18.000 de răniți în conflict.

De ce intervenția militară la sol ar putea fi un dezastru pentru SUA

În Statele Unite, sprijinul populației pentru război este deja scăzut. Conform unui sondaj realizat de Reuters și Ipsos, doar 27% dintre americani sunt în favoarea continuării conflictului. Creșterea costurilor și lipsa unui rezultat decisiv ar putea pune presiune politică asupra președintelui Donald Trump pentru a ordona retragerea trupelor.

Dacă SUA decid să trimită trupe la sol, Iranul ar putea activa o insurgență pe scară largă, ceea ce ar amplifica pierderile umane și financiare pentru americani – un scenariu dezastruos pentru administrația Trump.

Efectul bombardării de către Iran a statelor din Golf

Iranul atacă și statele vecine din Golf – Arabia Saudită, Emiratele Arabe Unite, Oman, Kuweit, Qatar și Bahrain – cu scopul de a submina relațiile acestora cu SUA. Într-o regiune unde SUA au fost percepute drept garantul securității timp de decenii, atacurile iraniene urmăresc să slăbească încrederea liderilor locali în sprijinul american.

„Dacă Iranul reușește să creeze fisuri în relația dintre SUA și țările din Golf, acest lucru ar putea schimba fundamental echilibrul de putere în Orientul Mijlociu”, notează The Conversation. În plus, impactul economic al războiului, combinat cu resentimentele populației față de intervențiile străine, contribuie la creșterea presiunii asupra guvernelor din regiune.

Blocarea Stâmtorii Ormuz, cea mai eficientă „armă” a Teheranului de până acum

Încă din primele zile ale conflictului, Iranul și-a pierdut o mare parte din capacitățile navale convenționale. Drept urmare, a adoptat o strategie de război naval asimetric pentru a bloca Strâmtoarea Ormuz, un punct crucial pentru economia globală. Folosind bărci rapide de atac, mine maritime și submarine mici, Iranul amenință traficul petrolier și transportul resurselor esențiale.

Această tactică nu doar că afectează economia globală, dar oferă Iranului o pârghie strategică importantă în negocieri.

Țintirea infrastructurii civile pune presiune pe țările din regiune și creează haos economic la nivel global

Iranul atacă infrastructura civilă din Golf, inclusiv aeroporturi, uzine de desalinizare și instalații energetice. Amenințările de distrugere completă a acestor obiective pun presiune pe țările din regiune și creează haos economic la nivel global. „Nimeni nu știe care va fi următoarea țintă”, subliniază analiza The Conversation.

Aceste atacuri sporesc insecuritatea generală și cresc presiunile asupra SUA pentru a-și reconsidera implicarea militară.

Iranul își propune o rezistență pe termen lung pentru a eroda voința politică a SUA

Lecțiile războaielor anterioare sugerează că un actor mai slab poate supraviețui suficient de mult timp pentru ca presiunile politice și economice să forțeze retragerea adversarului. Strategia Iranului este clară: să reziste mai mult decât voința politică a SUA de a continua conflictul.

„Regimul iranian a fost slăbit semnificativ, dar prioritatea sa este supraviețuirea pe termen scurt”, concluzionează The Conversation.

Pentru SUA, o schimbare de strategie este esențială. Însă, până acum, războiul nu a arătat o prioritate clară pentru protejarea civililor. Bombardamentele au lovit școli, infrastructură culturală și civilă, iar mesajele de încurajare adresate poporului iranian de către administrația Trump nu au fost susținute de acțiuni concrete.

Un posibil punct de plecare ar fi protejarea vieților civile și a resurselor esențiale. Deși o strategie clară de ieșire din conflict nu este evidentă, sprijinirea unei căi viabile pentru viitorul Iranului necesită evitarea distrugerii populației civile.

Abonați-vă la ȘTIRILE ZILEI pentru a fi la curent cu cele mai noi informații.

ABONEAZĂ-TE