Țara din Europa care își pregătește prima armată din ultimii 150 de ani: „Nu avem nicio unealtă în trusă pentru a răspunde unui atac rusesc”

„Gardienii Islandei” cer prima armată națională după 150 de ani

După mai bine de un secol și jumătate de neutralitate militară, Islanda discută din nou despre formarea propriei armate. Țara, considerată una dintre cele mai pașnice din lume, nu a mai avut o forță armată din anul 1869.

Dar pe măsură ce activitatea navală și aeriană a Rusiei și Chinei crește în Arctica, presiunea asupra guvernului islandez de a-și consolida apărarea a început să crească. Mișcarea „Guardians of Iceland” Gardienii Islandei, cere acum înființarea unei armate naționale formate din 2.000 de soldați, dar și a unei rezerve civile de 40.000 de persoane, potrivit publicației The Times.

„Islanda are nevoie de o capacitate reală de apărare”

Fondatorii inițiativei, Arnor Sigurjonsson, expert în apărare, și Dadi Freyr Olafsson, specialist IT, spun că Islanda nu se poate baza exclusiv pe protecția NATO în cazul unei crize.

„Ne imaginăm o capacitate de apărare construită pe o mică forță terestră, o rezervă națională și o structură de apărare civilă, în strânsă cooperare cu garda de coastă și partenerii internaționali”, a explicat Sigurjonsson.

El a avertizat că Islanda nu are apărare aeriană și nici sisteme anti-dronă, în contextul în care incidentele cu drone rusești în spațiul european sunt tot mai frecvente.

„Nu avem unelte în trusă pentru a răspunde unui astfel de incident”, a spus acesta.

Guvernul islandez rămâne rezervat

Deocamdată, guvernul condus de Kristrun Frostadottir nu susține ideea formării unei armate proprii, dar admite că discuția nu mai este un tabu.

Ministerul de Externe a însărcinat un grup de parlamentari să elaboreze prima strategie oficială de apărare a Islandei, după ce o comisie parlamentară a avertizat că izolarea geografică a țării „nu mai oferă protecție reală”.

Raportul menționează că Islanda este dependentă de cablurile submarine de comunicații, vulnerabile la sabotaj, și că Coridorul Groenlanda–Islanda–Marea Britanie, poarta de intrare a flotei rusești în Atlantic, este de o importanță strategică majoră.

NATO și Statele Unite privesc spre nord

Interesul aliaților pentru zona arctică a crescut vizibil. Recent, ministrul german al apărării, Boris Pistorius, a vizitat Reykjavik și a semnat un acord de cooperare militară privind planificarea și achizițiile comune.

Premierul islandez a declarat că președintele american Donald Trump i-a spus că este „foarte conștient de situația de apărare a Islandei” și de acordul de securitate semnat în 1951 între cele două țări, în contextul concentrării Washingtonului pe „accesul nordic” către continentul american.

Chiar dacă presiunile cresc, Kristrun Frostadottir a respins ideea unei armate naționale la summitul din Reykjavik de luna trecută. „Nu cred că vom vedea o armată islandeză în timpul vieții mele”, a spus ea.

Totuși, societatea islandeză pare mai dispusă ca oricând să discute despre apărare. Potrivit profesorului Bjarni Mar Magnusson, de la Universitatea Bifrost, schimbarea a fost alimentată de războiul din Ucraina, de cerințele NATO privind creșterea bugetelor militare și de amenințările la adresa Groenlandei, vehiculate în ultimele luni de administrația Trump.

„Discuțiile despre securitate și apărare în Islanda sunt tot mai frecvente. Nu mai putem crede că distanța ne protejează de conflictele europene”, a spus Magnusson.

O națiune pașnică într-o lume care se înarmează

Islanda a fost desemnată de Institutul australian pentru economie și pace drept cea mai pașnică țară din lume timp de 17 ani la rând. Țara nu a purtat niciun război de peste cinci secole și este membră fondatoare a NATO, dar fără o armată proprie.

Acum însă, într-o lume în care apele reci din nord devin teren de competiție militară, chiar și una dintre cele mai pașnice națiuni ale lumii începe să se întrebe dacă neutralitatea mai este o garanție de siguranță.

Abonați-vă la ȘTIRILE ZILEI pentru a fi la curent cu cele mai noi informații.

ABONEAZĂ-TE