Singura țară din NATO care n-are armată e tot mai preocupată de strategia de apărare

Tradițional o insulă pescărească, Islanda a devenit un centru tehnologic datorită abundenței de energie geotermală și hidroelectrică.

Islanda a început să investească în infrastructură militară din 2014

VEZI GALERIA  FOTOPOZA 1 / 5

Timp de decenii, islandezii au dus o viață austeră în izolare pașnică. Poziția lor, în apele înghețate dintre Groenlanda și Norvegia, a oferit NATO o bază în timpul Războiului Rece pentru a monitoriza traficul naval sovietic, însă locuitorii erau puțin îngrijorați de pericolele reprezentate de navele de război.

Astăzi, insula, aflată la sud de Cercul Polar, se confruntă cu riscuri tot mai mari din cauza intensificării activităților militare în nordul îndepărtat, pe măsură ce schimbările climatice deschid rute maritime care înainte erau imposibil de parcurs.

Islanda este trasă simultan în direcții opuse de antagonismul tot mai accentuat dintre administrația Trump și Europa.

Presiunile sunt vizibile în Groenlanda, aflată la aproximativ 1.200 de kilometri distanță, pe care președintele Trump a declarat că ar dori ca SUA să o dețină.

Recomandări

Raport al Congresului SUA: De ce armata rusă a înregistrat pierderi semnificative și n-a fost capabilă să câștige războiul din Ucraina ANALIZĂ

Islanda, mai verde și mai puțin înghețată decât Groenlanda, nu are resursele minerale vaste ale teritoriului danez. Totuși, Islanda s-a dovedit utilă de multă vreme în eforturile defensive ale SUA și NATO — ceva ce, potrivit unor oficiali ai administrației, nu s-ar fi întâmplat în Groenlanda, ale cărei forțe de apărare sunt controlate de Danemarca.

Când tensiunile cu Rusia au crescut în 2014, oficialii americani le-au transmis omologilor islandezi că doresc să reia operațiunile la baza aeriană degradată de la Keflavik, situată în afara capitalei Reykjavik.

Islanda a fost de acord rapid și a început să investească în infrastructură militară în întreaga insulă.

SUA consideră Islanda și Groenlanda esențiale pentru securitatea națională

Primirea Statelor Unite și a altor aliați NATO reprezintă modul în care această țară cu o populație mai mică decât statul american Wyoming își menține statutul unic.

Celelalte patru țări nordice – toate având granițe terestre cu Rusia sau aflându-se dincolo de Marea Baltică – își consolidează apărarea, în timp ce Islanda urmează un traseu diferit.

Avioane americane de vânătoare ale submarinelor patrulează acum în mod regulat apele din jur, pornind de la Keflavik, în sud-vestul Islandei.

Recomandări

Despre proiectul unui stat „suveranist” român: „Nici SUA lui Trump nu își permit suveranismul propus de AUR”. Interviu cu profesorul Cornel Ban de la Copenhagen Business School

Avioane de luptă ale NATO din Europa se rotesc în misiuni de patrulare a spațiului aerian dintre Islanda și Rusia. Submarine și nave de război ale alianței fac escală în porturile islandeze.

SUA consideră Islanda și Groenlanda ca fiind esențiale pentru securitatea națională. Groenlanda se află pe traiectoria pe care o pot urma focoasele nucleare rusești îndreptate spre America, ceea ce o face crucială pentru detectarea și apărarea împotriva rachetelor.

Submarinele rusești, în același timp, trebuie să treacă printr-un coridor îngust de lângă Islanda, cunoscut de NATO drept „Falia Groenlanda–Islanda–Regatul Unit”.

Islanda este un punct înalt de-a lungul Dorsalei Medio-Atlantice, un lanț muntos imens și în mare parte subacvatic, format prin separarea plăcilor continentale.

Submarinele rusești, care în ultima vreme s-au apropiat mai mult de America, sunt obligate să urce mai aproape de suprafață când traversează dorsala, ceea ce le face mai ușor de detectat.

Referendum în Islanda, dacă să reia negocierile de aderare la UE, întrerupte în 2013

Acum, islandezii dezbat dacă ar trebui să devină mai activi în domeniul apărării și dacă să reia negocierile de aderare la UE, întrerupte în 2013.

Recomandări

Scrisoarea trimisă de un miner din Praid care a anticipat dezastrul: „Suntem bărbați, dar ne e frică. Am gânduri negre, mi-e teamă că vor deveni realitate”

Premierul Kristrun Frostaduttir intenționează să organizeze un referendum pe această temă până în 2027, după ce guvernul ei va rezolva alte probleme pe care le consideră mai urgente — deși unii islandezi consideră că politicile lui Trump îi împing spre aderarea mai rapidă la blocul comunitar.

Una dintre problemele urgente este revizuirea strategiei naționale de apărare, aflată în prezent în discuție.

Dezbaterea publică pe această temă este importantă „pentru că activitatea militară a fost uneori trecută cu vederea în Islanda. A fost inconfortabil să vorbim despre asta”, a declarat Frostadottir într-un interviu.

Islanda, asemenea altor țări nordice, a încercat mult timp să mențină regiunea arctică demilitarizată. Acum, când acest lucru nu mai este posibil, islandezii analizează cum ar putea arăta o apărare extinsă

„Niciodată nu a existat sprijin public în Islanda pentru o armată și nu cred că va exista în viitorul apropiat. Asta nu înseamnă că nu putem avea o apărare activă sau alianțe active, iar apărarea este importantă”, a spus Frostadattir, care a preluat funcția la sfârșitul lunii decembrie.

Paza de coastă a Islandei, care a existat mult timp pentru a proteja apele de pescuit ale țării, joacă acum un rol mai important în apărare, inclusiv în operarea bazei aeriene de la Keflavik și a sistemelor de apărare aeriană.

Dezbaterea este influențată de creșterea prosperității Islandei, susținută de geologia insulei, care oferă atât energie geotermală, cât și activitate vulcanică ce atrage turiști.

Energia verde ieftină și inovația au făcut Islanda o bază pentru industrii

Electricitatea verde ieftină și deschiderea față de inovație au transformat Islanda într-o bază pentru industrii care variază de la topirea aluminiului până la servicii digitale.

Legăturile militare ale SUA cu Islanda datează din cel de-Al Doilea Război Mondial, când forțele americane au ocupat insula pentru a împiedica accesul germanilor și au folosit-o ca punct de reaprovizionare a Uniunii Sovietice.

Când Washingtonul a lansat NATO în 1949, a considerat locația Islandei esențială pentru securizarea liniilor maritime de comunicație către Europa și a inclus-o în alianță.

Unitățile militare americane au apărat Islanda începând din 1951 – când cele două țări au semnat un acord de apărare care este încă în vigoare – până în 2006, când SUA și-au retras forțele pentru a se concentra pe războiul împotriva terorismului.

După Războiul Rece, Islanda a căutat să-și mențină relevanța în cadrul NATO, trimițând personal medical în misiuni ale alianței în fosta Iugoslavie și administrând principalul aeroport civil din Afganistan.

Pe plan intern, a găzduit exerciții NATO, inclusiv un exercițiu anual pentru combaterea dispozitivelor explozive improvizate, care deveniseră o amenințare majoră pentru trupele americane și ale aliaților în Irak și Afganistan.

„Puteam să aruncăm mașini în aer acolo fără ca cineva să se plângă. Islandezii au fost întotdeauna foarte dornici să demonstreze că nu sunt niște profitori”, a spus Jamie Shea, un fost înalt oficial NATO.

Cercetător: Dorința Islandei de a juca un rol activ în NATO contrastează cu atitudinea Groenlandei

Dorința Islandei de a juca un rol activ în NATO contrastează cu atitudinea Groenlandei, a spus Liselotte Odgaard, cercetător principal la Hudson Institute, un think tank din Washington.

Operațiunile militare ale Danemarcei pe insula semiautonomă au fost prinse între apelurile SUA de a face mai mult și dorința localnicilor din Groenlanda de a nu se implica, a spus Odgaard, care este daneză.

Acum, sub presiunea lui Trump, Danemarca își extinde prezența militară în Groenlanda, cu acordul locuitorilor insulei.

„Neglijarea apărării Groenlandei ne-a pus într-o poziție foarte proastă”, a spus Odgaard.

Frostadottir a declarat că islandezii urmăresc cu atenție evoluțiile din jurul Groenlandei, cu care au legături strânse.

Frostadottir, care la 36 de ani este una dintre cele mai tinere lidere naționale din lume, conduce un partid social-democrat care susține aderarea Islandei la UE. Negocierile pentru aderare au fost întrerupte în timpul crizei din zona euro, în urmă cu peste un deceniu.

Amenințările lui Trump de a prelua Groenlanda, tarifele comerciale și antagonismul față de Europa i-au neliniștit pe islandezi și au făcut ca Europa să pară mai atrăgătoare pentru mulți dintre ei.

Frostadottir, care are două masterate la Universitatea Yale și la Universitatea din Boston, dorește ca eventualul referendum privind reluarea discuțiilor de aderare la UE să nu fie perceput de islandezi ca o alegere între Europa și SUA.

„Cred că este important ca, deși componenta de securitate va juca, desigur, un rol, să nu speriem oamenii să accepte aderarea la UE”, a spus ea.

Alții însă doresc să grăbească procesul. Dagur Eggertsson, parlamentar din partidul lui Frostadottir și activ în problemele legate de NATO, a declarat că schimbările de politică ale SUA și rolul internațional tot mai activ al Europei în ultima vreme ar putea impune ca referendumul să aibă loc mai devreme.