„Cârtiță” de 88 de tone, extrasă din mare după ce a forat un tunel de 620 de metri în Anglia pentru a salva peștii
Urmărește Libertatea in Google Discover
Pe 1 octombrie 2026, la centrala nucleară Hinkley Point C din Anglia, operată de gigantul energetic EDF, a fost finalizat un tunel subacvatic de 620 de metri, construit pentru a proteja peștii de sistemul de răcire al unității. Mașina de forat „Sarah Guppy”, de 88 de tone, a excavat tunelul sub Canalul Bristol.
Cuprins:
De ce are nevoie centrala nucleară de un tunel pentru pești
Centrala Hinkley Point C din comitatul Somerset, aflat în sud-vestul Angliei, va avea două reactoare nucleare care vor genera energie electrică pentru aproximativ șase milioane de locuințe, conform publicației AutoNocion. Centrala nucleară și cele două reactoare sunt încă în fază de construcție și instalare tehnică. Conform celor mai recente estimări oficiale ale dezvoltatorului EDF Energy, primul reactor va fi complet finalizat și va începe să producă energie abia în anul 2030.
Centrala va necesita cantități masive de apă de răcire, motiv pentru care ea va prelua apă de mare prin două tuneluri de intrare, fiecare având o lungime de peste 3 km și un diametru de aproximativ 6 metri. Apa va fi apoi evacuată înapoi în mare printr-un al treilea tunel de evacuare.
Din cauza debitului mare, vietățile marine din apropiere riscă să fie aspirate în interiorul sistemului. Tunelul proaspăt finalizat de TBM-ul numit „Sarah Guppy” acționează ca o rută de scăpare rapidă, returnând peștii înapoi în mediul lor natural înainte de a ajunge la pompele principale.
De aceea, EDF și-a propus să implementeze trei sisteme de protecție pentru fauna acvatică, care, potrivit companiei, vor oferi „cea mai avansată protecție pentru pești din lume”. Investiția totală pentru aceste măsuri depășește 950 de milioane de dolari.
Astfel, tunelul are o misiune clară: să salveze peștii care sunt aspirați în sistemul de răcire al centralei nucleare, trimițându-i înapoi în mare.
Trei bariere pentru protecția biodiversității marine
Peștii au trei șanse să evite capturarea. Prima barieră constă în patru capete de admisie cu viteză redusă, amplasate pe fundul mării, care permit peștilor să înoate în siguranță departe de deschideri. Acestea sunt concepute pentru a reduce viteza apei, oferind peștilor posibilitatea să scape, chiar dacă ajung la o distanță de doar 2 metri de admisie.
A doua etapă include un sistem acustic de ghidaj cu ultrasunete, denumit neoficial de ingineri „discoteca pentru pești”, care îndepărtează speciile de pești prin semnale sonore. Testele efectuate de EDF în colaborare cu Universitatea Swansea au arătat că acest sistem are o eficiență de peste 90%. Cu toate acestea, „disco-ul pentru pești” nu a fost încă aprobat de autorități. Rezultatele testelor vor fi incluse într-o aplicație care urmează să fie depusă până la sfârșitul anului 2026.
Ultima linie de apărare este reprezentată de ecranele cilindrice rotative, numite tamburi, care captează resturile și peștii care au reușit să treacă de celelalte două bariere. Acestea conduc peștii către sistemul de returnare, care îi transportă prin tunelul de 1,8 metri lățime, realizat de mașina de forat „Sarah Guppy”, denumită popular „cârtiță”, și îi eliberează înapoi în canal.
Cum a fost construit tunelul sub Canalul Bristol
Numele TBM-ului „Sarah Guppy” a fost ales de școlarii din regiune în onoarea primei femei din Marea Britanie care a brevetat un sistem de siguranță pentru pilonii de poduri în secolul al XIX-lea.
Procesul de construcție a fost unul complex. „Cârtița”, de 88 de tone, a fost împinsă în pământ folosind tehnica denumită „pipe jacking”. Jeturile hidraulice au împins mașina prin sol, iar secțiunile de conducte din beton au fost adăugate treptat în spatele său, formând astfel pereții tunelului.
Parcursul nu a fost unul drept. Tunelul include două curbe verticale și o ieșire unghiulară într-o structură de beton de 45 de metri situată în mijlocul canalului, unde „Sarah Guppy” a ieșit la suprafață după cinci luni de muncă.
Utilajul a fost recuperat de la suprafața apei cu ajutorul unei macarale plutitoare de mare tonaj.
Cât de mulți pești vor fi salvați
Impactul ecologic exact al centralei rămâne un subiect de dezbatere intensă între autoritățile de mediu și dezvoltatorii proiectului.
Reprezentanții companiei energetice susțin că pierderile anuale de faună marină vor fi de sub 48 de tone pe an, o cantitate echivalentă cu captura unei mici ambarcațiuni de pescuit comercial.
În schimb, organizațiile de protecție a mediului și autoritățile locale de pescuit avertizează însă că numărul de pești afectați ar putea fi semnificativ mai mare, motiv pentru care testele și evaluările ecologice vor continua și în perioada următoare.
