Generația Fast-Forward. Roxana Nemeș și adevărul despre slăbitul rapid: „I-am spus creierului meu e de ajuns! Mănânc puțin!”

Măsura, moderația și renunțarea Roxanei Nemeș la dietele drastice

Drumul Roxanei Nemeș către o siluetă echilibrată a fost marcat de încercări repetitive, fluctuații de greutate și multă frustrare. După aproape 10 ani de balet de performanță, oprirea bruscă a mișcării la 18 ani i-a dat peste cap organismul, aducând-o rapid la borna celor 70 de kilograme. Ani de zile a căutat soluția în tot felul de diete restrictive, însă rezultatul era mereu același: efectul Yo-Yo.

Cea mai mare provocare pe cântar a venit însă odată cu sarcina gemelară, când artista s-a îngrășat 26 de kilograme. Chiar și în acel moment critic, revenirea la greutatea inițială nu s-a mai făcut prin înfometare sau cure drastice, ci prin reeducare alimentară și cultivarea moderației.

„Pe la 18 ani aveam, cred că 70 de kilograme. Cele mai multe kilograme le-am avut în sarcină, am luat 26 de kilograme, dar având doi bebeluși, două placente și doi saci embrionari, automat cred că 10 kilograme le-am lăsat la spital”, mărturisește Roxana Nemeș, care astăzi nu mai îmbrățișează ideea de a ține dietă.

„Eu nu mai sunt adepta dietelor, pentru că le-am încercat pe toate și mereu slăbeam, după care mă îngrășam mai mult. Ce m-a ajutat pe mine toată viața este măsura. Sora mea mi-a spus la un moment dat că se uită la mine de ani de zile și observă că mă ridic de la masă înainte să termin din farfurie. Pur și simplu i-am spus creierului meu: e de ajuns! Mănânc puțin, gust din toate, nu mănânc toată ciocolata, dar mănânc o înghețată. Măsura e cea mai importantă”.

Marea dilemă: Curele de „detox” de 7 zile vs. realitatea din organism

În rutina de îngrijire a Roxanei apare un obicei la care apelează periodic, o dată la jumătate de an: o dietă de 7 zile în care consumă gel pur de Aloe Vera și shake-uri proteice pentru a-și „reseta” organismul și a elimina apa reținută.

„Beau acest gel doar cam la jumătate de an, o dietă de șapte zile în care îi dau un restart organismului. Beau gel de aloe vera și niște shake-uri ca să-mi țină de foame. Eu mai mult vreau să elimin apă din organism când fac treaba asta și să mă detoxific. În momentul în care ai de dat jos, corpul dă imediat kilogramele, doar trebuie să-i dai un reset”, explică artista.

Totuși, medicii explică faptul că această „curățare” comercială este un mit demontat de fiziologia umană. Dr. Alexandra Moise, medic gastroenterolog la Institutul Fundeni, explică cum funcționează cu adevărat mecanismul de autocurățare al corpului: „Nu sunt adepta curelor de detoxifiere promovate prin ceaiuri, geluri, sucuri sau suplimente, pentru că organismul uman are deja mecanisme proprii, extrem de eficiente, prin care procesează și elimină substanțele de care nu mai are nevoie. Ficatul, rinichii, intestinul, plămânii și pielea lucrează permanent în acest sens. Ficatul metabolizează medicamentele, alcoolul și produșii rezultați din metabolism, iar rinichii îi filtrează și îi elimină prin urină. Acest proces nu trebuie «pornit» printr-o cură specială. Organismul este suficient de inteligent încât să își facă singur această activitate, cu condiția să fie susținut corect: printr-o alimentație echilibrată, hidratare adecvată, somn, mișcare și evitarea exceselor. În practica mea medicală, problema nu este că organismul nu știe să se detoxifice, ci că uneori este suprasolicitat de alcool, alimentație dezechilibrată, automedicație sau combinații necontrolate de suplimente. Așadar, nu avem nevoie de cure costisitoare de detoxifiere, ci de obiceiuri sănătoase și constante. Cel mai bun «detox» este un organism bine hrănit, bine hidratat și protejat de excese.”

Din perspectivă toxicologică, prof. dr. Carolina Negrei, expert în toxicologie clinică și antidoping la Clinica Akeso, completează viziunea gastroenterologului, punctând riscurile medicale reale: „În limbajul comercial, «detox» este un termen vag, nu un diagnostic și nici o procedură medicală standard. În toxicologie, vorbim despre biotransformarea și eliminarea xenobioticelor, substanțe străine organismului. Ficatul transformă multe substanțe prin reacții enzimatice, rinichii filtrează sângele și elimină în urină compușii hidrosolubili, plămânii elimină compuși volatili, iar tubul digestiv și bila contribuie la eliminarea altora. La o persoană sănătoasă, aceste sisteme funcționează continuu și nu au nevoie de «resetare» prin cure comerciale”.

Mitul slăbitului de 3 kg în 7 zile: Ce pierdem, de fapt, pe cântar?

Mulți oameni care urmează cure rapide de tipul celei cu Aloe Vera susțin că dau jos 2-3 kilograme într-o săptămână.

Dr. Alexandra Moise explică ce se întâmplă, de fapt, în tubul digestiv: „În majoritatea cazurilor, scăderea rapidă de pe cântar reprezintă în principal apă, glicogen și conținut intestinal, nu două sau trei kilograme de grăsime. Glicogenul este forma în care organismul depozitează carbohidrații și reține împreună cu el apă. Atunci când o persoană mănâncă foarte puțin, reduce carbohidrații sau folosește laxative și diuretice, depozitele de glicogen și apa asociată scad rapid. Laxativele golesc intestinul și pot reduce temporar cifra de pe cântar, dar acționează după ce majoritatea caloriilor au fost deja absorbite în intestinul subțire. Prin urmare, nu «anulează» mesele și nu ard grăsimea. Mare parte din greutate revine imediat după reluarea hidratării și a alimentației obișnuite. Scăderea reală de grăsime este un proces mult mai de durată”.

Gastroenterologul demontează și ideea că Aloe Vera ar avea proprietăți de arderi de grăsimi: „Nu există dovezi medicale solide că gelul de Aloe Vera sau un alt supliment vegetal «arde» selectiv grăsimea viscerală. Există studii mici asupra unor preparate specifice de Aloe Vera, dar acestea nu justifică promisiunile comerciale de slăbire rapidă sau de reducere țintită a grăsimii abdominale. Rezultatele unui produs standardizat, testat într-un studiu limitat, nu pot fi extrapolate tuturor gelurilor și capsulelor din comerț. Grăsimea viscerală scade prin reducerea calitativă în greutate și tratarea obezității: alimentație echilibrată, activitate fizică, somn adecvat, tratament medicamentos atunci când este indicat și, în anumite cazuri, chirurgie metabolică. Aloe Vera poate avea efect laxativ, în funcție de partea plantei și de modul de procesare. Diareea nu înseamnă arderea grăsimii”.

Ce se întâmplă la consumul îndelungat de laxative și diuretice și când devin leziunile ireversibile?

Prof. dr. Carolina Negrei avertizează asupra pericolelor invizibile ale administrării prelungite de diuretice și laxative din aceste formule de slăbit: „Pe termen lung, laxativele și diureticele pot întreține deshidratarea, pierderile de electroliți și afectarea renală; stimulantele pot menține hipertensiunea arterială, tahicardia, insomnia și anxietatea; unele extracte pot produce leziuni hepatice imprevizibile. Scăderea de pe cântar poate reprezenta apă și masă musculară, cu încetinirea metabolismului de repaus și risc de recâștigare ponderală”.

Toxicologul subliniază că lipsa durerii nu înseamnă că organismul este protejat: „Nu există un moment universal după care afectarea devine ireversibilă. Leziunea renală acută poate fi reversibilă dacă este recunoscută rapid, dar episoadele severe sau repetate pot lăsa boală cronică. Leziunea hepatică poate regresa după oprirea agentului, însă necroza masivă ori fibroza avansată pot fi ireversibile. Semnele clinice apar uneori târziu; creatinina, electroliții, transaminazele și bilirubina trebuie interpretate medical, în context. Ideea centrală: absența simptomelor nu dovedește absența toxicității”.

Creatinina măsoară funcția rinichilor, transaminazele și bilirubina arată sănătatea ficatului, iar electroliții, cum ar fi sodiul și potasiul, sunt vitali pentru funcționarea inimii.

Avertismentul medicului este completat de dovezile clinice privind leziunile hepatice induse de suplimente (DILI – Drug-Induced Liver Injury), reprezentând până la 20% din cazurile de hepatotoxicitate din spitale: „Produsele pot aduce ele însele xenobiotice hepatotoxice, stimulante ori diuretice și pot transforma o promisiune de detoxifiere într-un risc toxicologic”, adaugă dr. Carolina Negrei.

Pericolul suplimentelor cumpărate de pe internet și capcana etichetei „100% natural”

Piața suplimentelor de slăbit este inundată de prafuri, geluri și capsule care garantează eliminarea miraculoasă a kilogramelor. Dr. Alexandra Moise explică diferența uriașă dintre un medicament și un supliment alimentar: „Un medicament pentru obezitate trece prin studii clinice care trebuie să demonstreze eficiența, siguranța, doza potrivită și reacțiile adverse. Este autorizat pentru o indicație precisă și trebuie prescris sau recomandat în funcție de profilul pacientului. Un supliment alimentar este destinat completării dietei, nu trebuie confundat cu un tratament al obezității și nu ar trebui să promită vindecarea sau tratarea unei boli. Standardele de evaluare a eficienței nu sunt aceleași ca pentru medicamente. Un medicament nu este automat lipsit de riscuri, iar un supliment nu este automat inofensiv. Diferența esențială este că, pentru medicament, beneficiile și riscurile sunt evaluate printr-un proces riguros înainte de utilizarea pe scară largă. Pacienții trebuie să fie foarte prudenți cu produsele care promit slăbire rapidă, «arderea grăsimii» sau lipsa totală a reacțiilor adverse”.

Toxicologul Carolina Negrei detaliază riscurile ascunse din produsele luate online, fără aviz medical: în analizele internaționale apar repetat substanțe interzise precum sibutramina (substanță retrasă pentru că provoacă atac cerebral și infarct), fenolftaleina (un fost laxativ periculos) sau doze masive de cafeină și guarana.

„Riscul nu este numai substanța, ci și doza necunoscută, combinația necunoscută, contaminarea și variația de la un lot la altul. Astfel de substanțe apar pe piața paralelă europeană și în produse accesibile online consumatorului român; fără o analiză de laborator sau o alertă oficială pentru un produs concret, nu putem afirma ce conține acel produs. Termenul «natural» nu neutralizează farmacologia! Extractele de plante pot da hepatită toxică, aritmii sau insuficiență renală. Nicio siluetă instantanee nu justifică o aritmie, o insuficiență hepatică sau o dependență”, a explicat prof. dr. Carolina Negrei.

Testele de intoleranță, glutenul, făina de guar și lecția endometriozei pentru Roxana Nemeș

O altă etapă decisivă în viața Roxanei Nemeș a fost confruntarea cu endometrioza. Căutând soluții pentru crizele severe de durere, artista a urmat timp de doi ani o dietă strictă fără gluten găsită pe internet, bănuind că acesta este alimentul care îi dăunează. Totuși, investigațiile ulterioare au scos la iveală detalii neașteptate: „Eu vreo două ani am mâncat fără gluten doar pentru că citisem pe internet că nu e bine pentru endometrioză. Când mi-am făcut teste de intoleranță și alergii, mi-a ieșit că am intoleranță la lactoză și o alergie la făina de guar. Dar în produsele fără gluten scria că au gumă de guar! Mie îmi făcea bine pâinea normală, și nu cea fără gluten. Odată ce am scos alimentele la care aveam reacții, m-a ajutat să slăbesc pentru că acele alimente te balonează sau te umflă. E foarte important să-ți cunoști corpul și să nu faci ce scrie pe net”.

Epidemiologic, studiile de specialitate confirmă că intoleranțele alimentare validate medical afectează aproximativ 5% din populația adultă din Europa, deși numărul celor care elimină voluntar glutenul din diete din rațiuni de slăbit este semnificativ mai mare.

Din punct de vedere nutrițional și medical, este important de precizat că nici făina (guma) de guar și nici glutenul nu duc la îngrășare. Făina de guar (E412) este o fibră solubilă obținută dintr-o plantă leguminoasă, des folosită ca agent de îngroșare în produsele gluten-free pentru a imita elasticitatea aluatului clasic. Deși are un aport caloric neglijabil și sporește sațietatea, guma de guar poate provoca balonare extremă, gaze și retenție de apă în intestin persoanelor sensibile sau alergice – creând iluzia optică de îngrășare pe cântar. Pe de altă parte, glutenul este o simplă proteină din cereale; surplusul ponderal nu vine din prezența lui, ci din excesul caloric al produselor de patiserie. Mai mult, studiile internaționale atrag atenția asupra unei capcane frecvente: multe dintre produsele ultraprocesate „fără gluten” din comerț pot fi chiar mai calorice decât cele normale, fiind încărcate cu zaharuri, grăsimi adăugate și aditivi pentru a compensa gustul și textura.

Obezitatea, o boală cronică, nu un eșec moral: Ce se întâmplă când ne înfometăm?

Surplusul mare de kilograme nu este o problemă de voință, ci o afecțiune metabolică profundă.

Prof. dr. Carolina Negrei îndeamnă la o schimbare de viziune: „Obezitatea este o boală cronică, nu un eșec moral, iar tratamentele moderne pot fi foarte utile când sunt indicate și supravegheate. Mesajul meu este: nu cumpărați mister farmacologic în schimbul unei promisiuni estetice. Cereți un diagnostic, un plan, monitorizare și produse din circuit autorizat”.

Dr. Alexandra Moise explică impactul grăsimii asupra ficatului, dar și efectul devastator al dietei drastice asupra sistemului digestiv: „Obezitatea nu afectează doar greutatea, ci întregul metabolism. Atunci când excesul de energie din mâncare este depozitat sub formă de grăsime, o parte se acumulează și în ficat. Apare astfel MASLD – steatoza hepatică asociată disfuncției metabolice, cunoscută publicului drept «ficat gras». De aceea, un pacient cu ficat gras nu trebuie doar să primească recomandarea «slăbiți», ci să fie evaluat pentru riscul de fibroză, mai ales dacă are obezitate, diabet zaharat, hipertensiune sau dislipidemie”.

Medicul avertizează că înfometarea distruge digestia și accelerează degradarea musculară: „Atunci când aportul alimentar este extrem de redus, intestinul primește mai puțin volum, mai puține fibre și adesea prea puține lichide. Tranzitul încetinește, iar constipația devine frecventă. Pot apărea balonare, greață, reflux, dureri abdominale și o toleranță tot mai redusă la anumite alimente. Lipsa proteinelor favorizează pierderea masei musculare, inclusiv a musculaturii implicate în funcționarea normală a organismului.

După perioade repetate de restricție severă, multe persoane intră într-un cerc vicios: înfometare, pierdere rapidă de apă și masă musculară, foame intensă, revenire la alimentație excesivă și recâștig ponderal. O dietă eficientă nu trebuie să fie o pedeapsă. Trebuie să asigure suficientă proteină, fibre, micronutrienți și hidratare și să poată fi menținută pe termen lung”.

Roxana Nemeș recunoaște că și-a impus singură să mânânce mai puțin

„Mi-am impus treaba asta: să mă simt bine, am o viață, să mănânc ce-mi place, dar să mănânc puțin. Adică asta pe mine mă ajută, mâncatul puțin, să gust din toate. Nu sunt nesimțită cu mine, cu corpul meu. Pot să-mi fac și poftele, dar mănânc, repet, puțin, mi-e de ajuns și am plecat la treabă și aia e”.

Artista are un ritm alert de viață, lucru care o menține în formă, după cum mărturisește chiar ea. Dr. Alexandra Moise susține că scăderea sănătoasă în greutate, nu curele agresive, este singura care ajută ficatul să se vindece.

„Partea bună este că ficatul are o capacitate extraordinară de regenerare. O scădere în greutate treptată, de doar 7-10% din greutatea corporală, obținută prin stil de viață sănătos sau tratamente medicale ghidate, poate reduce semnificativ grăsimea din ficat și chiar inversa fibroza în stadii incipiente. Însă scăderile bruște de greutate, obținute prin înfometare sau prin cure agresive de «detox», pot mobiliza rapid o cantitate uriașă de acizi grași către ficat, accentuând inflamația hepatică în loc să o vindece. Nu există pilule magice universale; tratamentul obezității și al complicațiilor ei hepatice necesită o abordare personalizată, răbdare și supraveghere medicală de specialitate”.

Gabriela Cristea, cunoscuta prezentatoare TV, care ajunsese de la 60 de kilograme la aproape 100 kg, a mărturisit în cadrul campaniei Generația Fast-Forward că a avut ficat gras și alte probleme din cauza obezității. ,,Puteam să mor în somn”, a spus Gabriela Cristea, care a slăbit cu injecții. Și medicul diabetolog, Sorina Ispas, a slăbit 20 kg cu injecții: „Beam apă și mă îngrășam” a povestit medicul în cadrul campaniei Libertatea.

Abonați-vă la ȘTIRILE ZILEI pentru a fi la curent cu cele mai noi informații.

ABONEAZĂ-TE