Dictatura algoritmilor

Iar în Orientul Mijlociu iată, sub ochii noștri orbi, un genocid în mileniul al III-lea, cea mai recentă dovadă că progresul uman e o iluzie, e o ficțiune.

La români, personajele rămân de rigolă politică. Emanații de șanț.

În prim-plan rămân mahalaua, primitivismul și ideile tribale. Spre comuna primitivă, tot înainte, marș mă! Sărmanul Nae Cațavencu redus la dimensiunea unor caricaturi fără umor… 

Iar marii noștri dulăi de presă, aceste Zoe Barnes după o viață la Băicoi, prin care s-a tot scurs pădurea, prosperă, prosperă…

Iar Grindeanu e în tabăra „europenilor”, fiindcă asta e totuși țara lui Urmuz, Caragiale și Ionesco. Grindeanu fiind o Samantha Jones fără carismă. Așa cum îndrăgitul personaj nu se mai sătura de așternut, având libidoul insațiabil, la fel și Grindeanu trage nonstop la buget ca râma la pește. Decuplat de la posibilitatea bugetului, intră în sevraj, dezvoltând o agresivitate de hienă în călduri. 

Dezastrul României rămâne PSD, care a generat subdezvoltare, deficit și mlaștina mintală și morală din care a răsărit fascismo-securismul dacic. Care ar fi integral ridicol, dacă nu ar fi și periculos. Și nici PNL nu e mai breaz. 

Iar Făt-Frumosul USR e făcut, se vede treaba, din lacrimă și refuză de un deceniu să se nască. În vreme ce președintele Nicușor alunecă în pasul ștrengarului spre dreapta tot mai extremă. Peisaj dezolant. Asta e la suprafața realității. În adâncuri e și mai rău.

Mișcările de redeșteptare a „suveranității” vin și pe fondul alienării tehnologice. Orientate politic, ele ratează cu brio fondul problemei.

Văzând în globalizare principalul pericol (ne mor tradițiile, ne mor călușarii și ițarii, și opincile, ne seacă izvoarele!), se predau cu totul revoluției tehnologice, de unde vine – de fapt – al doilea cel mai mare pericol al timpurilor noastre. Primul este catastrofa climatică, aflată în plină desfășurare.

„Suveraniștii” sunt primii care contestă „dictaturile” (o fac în numele „libertății” absolute) și, totodată, în plină disonanță cognitivă, primii care îmbrățișează dictatura algoritmilor rețelelor sociale. Preferatul lor: algoritmul TikTok. Captivitatea într-o bulă de păreri conforme. Soldații credincioși ai unui neototalitarism postmediatic… 

Din virtual, brutalitatea coboară, cum s-a văzut, în stradă. Societatea e deja virusată. Trompetele Moscovei latră, latră, latră…

Toate acestea se întâmplă (și) pentru că democrația a fost puternic, aș spune decisiv, slăbită de prăbușirea calității jurnalismului, de absența dialogului, de atacul asupra moderației, de excitarea extremelor (întreținută natural de algoritmii impuși de revoluția tehnologică) și de decăderea culturii la nivel de spectacol și a spectacolului la nivel de bâlci. Fenomenul e global. 

Hiperdemocratizarea a dus la abolirea tuturor filtrelor în societate. Valoarea a fost înlocuită de dictatura numerelor. Iar gusturile rafinate ale mulțimilor ne-au adus astăzi aici, în locul în care tot ce a fost mai bun – în artă, în muzică, în film, în sport, în istorie, în literatură – deja s-a întâmplat.

În anul 2008 apărea la o faimoasă editură pariziană o carte pe care citind-o (un an mai târziu, chiar la Paris) m-am cutremurat. Se numea „Notre métier a mal tourné”. Era scrisă de Philippe Cohen și Élizabeth Lévy și prevestea, la urma urmei, chiar moartea jurnalismului bun, ucis de puterea demonică a turbionului informațional turat la maximum în plin avânt al revoluției tehnologice.

Nu peste mult timp, profețiile jurnaliștilor francezi s-au adeverit. Puterea mediatică a devenit, arătau ei, un drog, o nouă ideologie, care le-a înlocuit pe cele din secolul XX.

Această nouă ideologie a fost repede, la rândul ei, spulberată în dictatura algoritmilor, de unde s-au născut postadevărul, adevărul alternativ, adică minciuna vândută ca „nou adevăr”.

Ce vreau să scriu și chiar scriu este că revoluția tehnologică a fost și o capcană în care oamenii au pășit, veseli și încolonați conform, și de unde nu mai pot ieși, fiindcă nu mai pot discerne adevărul de fals, realitatea de virtual și viața de iluzie. 

Iată deci sursa primă a nefericirii în dictatura algoritmilor… 

Epilogul e violența.

Abonați-vă la COMPULSIV! Carte, film, muzică, politică și social media - filtrate rapid de un consumator compulsiv - Costi Rogozanu.

ABONEAZĂ-TE

Reportajele și anchetele sunt mari consumatoare de timp și resurse. Din acest motiv, te invităm să susții munca jurnaliștilor printr-o donație. Aici găsești mai multe opțiuni prin care poți contribui la dezvoltarea altor materiale similare: libertatea.ro/sustine. Îți suntem recunoscători că ne citești și că ești alături de noi.