Procurorul care a clasat dosarul unui preot judecat pentru violarea unei fete de 13 ani. Cazul a ajuns la Înalta Curte: „Nașul anchetatorului a confirmat rechizitoriul”

Dosarul de favorizare a făptuitorului în care este judecat Nicolae Cuzi este printre puținele cauze instrumentate de Secția Specială 2 de la Parchetul General, care se ocupă cu infracțiunile comise de magistrați după desființarea SIIJ, în 2022.

Preotul a abuzat o fată de 13 ani

Procurorul Nicolae Cuzi era șeful Parchetului de pe lângă Judecătoria Târgu Bujor atunci când, în intervalul 16 iunie – 30 august 2024, l-a ajutat pe preotul Emil Aurelian Oprișan să scape de dosarul în care era cercetat pentru viol asupra unei minore de 13 ani.

Preotul Emil Aurelian Oprișan a fost trimis în judecată pe 17 septembrie 2025, la mai bine de un an de când prim-procurorul Nicolae Cuzi i-a clasat dosarul. Procesul având ca obiect infracțiunea de viol se va judeca la Judecătoria Târgu Bujor.

• „În fapt, s-a reţinut că inculpatul (Oprișan Aurelian Emil – n.r.), preot paroh şi profesor de religie, în baza unei rezoluţii infracţionale unice, în perioada decembrie 2022 – iunie 2024, profitând de poziţia sa de autoritate asupra persoanei vătămate minore, în vârstă de 13 ani şi 11 luni la momentul întreţinerii primului raport sexual, rezultată din calităţile menţionate, a întreţinut un număr de 8 raporturi sexuale, atât în autoturismul proprietate personală, cât şi în casa parohială aferentă bisericii unde îşi desfăşura activitatea”, se arată într-un comunicat al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galați.

Procurorul Nicolae Cuzi a intervenit în favoarea preotului Emil Aurelian Oprișan încă din faza în care acesta era suspect, sustrăgând din dosar:

• Declarația de recunoaștere a vinovăției dată de preot, pe care a înlocuit-o cu una întocmită în fals, din care acesta nu își asuma faptele, ci doar „aspecte circumstanțiale”.
• Ordonanța prin care anchetatorii i-au adus la cunoștință lui Emil Aurelian Oprișan calitatea de suspect, act în lipsa căruia toate celelalte activități de urmărire penale deveneau nule.
• Documentele prin care organele de cercetare penală au dispus efectuarea reconstituirii faptei, respectiv proces-verbal și planșă fotografică.

Pe data de 31 iulie 2025, procurorul Nicolae Cuzi a fost trimis în judecată de Parchetul General – Secția Specială 2.0, fosta SIIJ – pentru infracțiunile de sustragere de probe sau înscrisuri, favorizarea făptuitorului și fals intelectual.

Dosarul a ajuns la Curtea de Apel Galați, unde, în faza de cameră preliminară, procurorul a încercat să obțină restituirea cauzei la Parchet.

Pe data de 27 octombrie 2025, instanța de fond a respins toate cererile și excepțiile invocate de procuror și a dispus începerea judecății.

În prezent, dosarul se află pe rolul Înaltei Curți, cu termen pe 9 decembrie 2025, când va fi luată în discuție contestația lui Nicolae Cuzi.

Procurorul susține că el n-a sustras niciun act din dosarul preotului

Libertatea a consultat încheierea de cameră preliminară de la Curtea de Apel Galați pentru a vedea cum s-a apărat procurorul cu privire la acuzațiile de favorizare a făptuitorului:

• „A fost invocată excepția incompatibilității procurorului din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel, arătând că între acesta și procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galați există o relație de rudenie prin alianță, cel din urmă fiind nașul de botez al copiilor celor doi procurori din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galați.
• În concluziile depuse în scris, inculpatul a arătat, în sinteză, (…) lipsa de imparțialitate a procurorului (…) determinată de (…) relațiile de dușmănie față de inculpat apărute în urma sesizării Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție pe baza unui memoriu înaintat la dosarul cauzei prin care se reclamau presupuse fapte săvârșite de către cei doi procurori ante menționați.
• S-a apreciat că o legătură de rudenie spirituală, la care se adaugă existența unei stări de dușmănie, este de natură să ridice probleme de imparțialitate a procurorului care ar fi trebuit să se abțină de la instrumentarea cauzei.
• Inculpatul a arătat că în modalitatea în care a fost concepută ordonanța de punere în mișcare a acțiunii penale, aceasta nu respectă exigențele de legalitate menite să asigure corelația dintre situația de fapt și încadrarea juridică dată faptei, deoarece fapta de fals intelectual nu este descrisă.
• Or, în această situație, inculpatul a susținut că nu se poate ști cu exactitate pentru ce fapte s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și astfel nu se poate cunoaște cadrul procesual în care se desfășoară urmărirea penală, astfel că instanța nu poate stabili obiectul și limitele judecății.
• Totodată, o astfel de lipsă de claritate a acuzației cauzează o mare dificultate inculpatului în a-și construi apărarea, deoarece acesta se va afla în imposibilitate de a se apăra în legătură cu elementele constitutive ale infracțiunii reținute în actul de sesizare.
• La acest moment al procedurii, acuzația se află într-un stadiu de presupunere și nu există un probatoriu consolidat care să clarifice situația de fapt. Inculpatul a susținut că organele de urmărire penală nu au stabilit dacă în mod concret faptele există și au fost săvârșite de către acesta, deoarece nu au clarificat situația de fapt.
• Probele administrate până la acest moment nu sunt în măsură să clarifice dacă faptele există, deoarece nu s-a stabilit dacă presupusul înscris falsificat a existat.
• Argumentația inculpatului s-a bazat pe analiza actelor de la dosar, care nu evidențiază că inculpatul ar fi sustras vreun înscris de la dosarul pe care l-a avut în lucru.
• De altfel, nici în actul de punere în mișcare a acțiunii penale și nici în rechizitoriu nu se indică cu exactitate ce probe de la dosar îl incriminează pe inculpat.
• Tot ca o neclaritate a situației de fapt, ancheta nu a stabilit dacă, în raport de circuitul dosarului după soluționare, actele presupus a fi sustrase de către inculpat se aflau la dosar la momentul arhivării sau al infirmării ori la momentul preluării acestuia, deoarece nu s-a efectuat o cercetare cu privire la toate persoanele care au manipulat dosarul până când acesta a ajuns la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galați”, se arată în documentul citat.

Motivarea instanței: „Incompatibilitatea invocată este doar formală”

Judecătorul de cameră preliminară de la Curtea de Apel Galați i-a respins lui Nicolae Cuzi toate cererile și excepțiile invocate, pentru următoarele motive:

• „Relația de colaborare profesională dintre inculpat și procurorul de caz, precum și dintre acesta și procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galați, dată fiind calitatea de magistrat a inculpatului, în sine, nu poate să justifice existența unui caz de incompatibilitate.
• Referirile inculpatului la atitudinea procurorului general și întârzierea acestuia în redactarea evaluării activității profesionale a inculpatului nu pot fundamenta în nicio măsură concluziile apărării, în sensul că procurorul de caz s-ar fi aflat în relații de dușmănie cu inculpatul, datorate relațiilor de rudenie prin alianță cu superiorul său ierarhic și, altfel, soluția de începere a urmăririi penale și punere în mișcare a acțiunii penale față de inculpat în prezenta cauză ar fi justificată de un sentiment de răzbunare din partea magistratului procuror.
• Judecătorul apreciază ca fondată susținerea reprezentantului Ministerului Public în sensul că, dincolo de acele relații care ar putea da naștere anumitor bănuieli, trebuie să existe împrejurări obiective de natură a induce ideea că magistratul nu ar putea da o soluție strict raportată la probe și la situația juridică din dosar.
• Or, în cauză este de observat că afirmarea cazului de (incompatibilitate – n.r.) în care s-ar afla procurorul de caz sau superiorul ierarhic al acestuia este doar una formală, fără să fie indicat, într-o manieră credibilă, în ce sens soluția de trimitere în judecată a inculpatului ar fi fost influențată de aceste presupuse relații de dușmănie ale acestor magistrați cu inculpatul, cu atât mai mult cu cât urmărirea penală a fost preluată și finalizată de către o altă unitate de parchet.
• Ca atare, simpla invocare a unei eventuale «rudenii» prin alianță între procurorul de caz și procurorul ierarhic superior, a calității profesionale a inculpatului și a unei interacțiuni profesionale a acestuia cu procurorul de caz și cu procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galați, în alte dosare de urmărire penală, nu poate valora în sine o probă și sau/împrejurare obiectivă de natură a proba incidența (incompatibilității – n.r.).
• În ceea ce privește aparența de imparțialitate (distinctă de imparțialitatea propriu-zisă, care trebuie probată), în doctrina de specialitate, jurisprudența națională, dar și în practica Curții Europene a Drepturilor Omului, s-a definit conținutul noțiunii pornindu-se de la faptul că aceasta nu poate fi disociată în mod real de noțiunea de independență a instanței.
• Ca atare, rezultă, în mod evident, din practica constantă a Curții Europene că, în cele mai multe cazuri, aparența lipsei de imparțialitate trebuie raportată la partea care o invocă, trebuind a fi asigurat, finalmente, dreptul părților la un proces echitabil, conform adagiului folosit de această instanță – «Justice must not only be done, it must also be seen to be done» (Justiția nu numai că trebuie făcută, dar trebuie să se vadă că este făcută).
• Din această perspectivă, poziția procesuală a inculpatului, care invocă formal incompatibilitatea procurorului de caz și a procurorului ierarhic superior, pentru a invoca nulitatea urmăririi penale și nefiind identificate motivele juste în susținerea acestei aparențe, Judecătorul de cameră preliminară apreciază, cu prioritate, că această critică de nelegalitate este neîntemeiată, urmând a fi respinsă în consecință”, se arată în Încheierea finală din 27 octombrie 2025.

Acuzațiile Parchetului General pentru procurorul Nicolae Cuzi

În rechizitoriul întocmit în data de 31.07.2025 în dosarul nr. 34/242/P/2025 al Parchetului General, procurorii rețin cu privire la Nicolae Cuzi următoarea situație de fapt:

• „La o dată rămasă neindividualizată din intervalul temporal 16 iulie – 30 august 2024, în calitate de prim-procuror în cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Târgu Bujor, învestit cu soluționarea cauzei penale nr. (…)/P/2024, înregistrată în evidențele unității de parchet pe care o conducea, fiind în exercitarea atribuțiilor de serviciu, a sustras de la dosarul cauzei o serie de acte de procedură și mijloace de probă relevante pentru obiectul probațiunii, în scopul împiedicării aflării adevărului și al absolvirii de răspundere penală a suspectului ori cel puțin al îngreunării cercetărilor în cauză, în mod deliberat și cu rea-credință,
• Mai precis, (inculpatul a sustras – n.r.) procesul-verbal de aducere la cunoștință a calității de suspect lui (Oprișan Aurelian Emil – n.r.) și declarația dată de către acesta în respectiva calitate, întocmite la data 16 iulie 2024 și datate în conformitate, declarație în cuprinsul căreia suspectul a adoptat o atitudine de recunoaștere în raport de infracțiunea de viol în formă continuată comisă asupra minorei (…), în vârstă de 15 ani, reținute în sarcina sa, precum și ordonanța din data de 16 iulie 2024, prin care organele de cercetare penală au dispus efectuarea reconstituirii faptei, procesul-verbal de reconstituire și planșa fotografică întocmite la aceeași dată;
• (După sustragerea documentelor, inculpatul a întocmit – n.r.) un alt proces-verbal de aducere la cunoștință a calității de suspect pentru (Oprișan Aurelian Emil – n.r.) și o nouă declarație dată de acesta în respectiva calitate, alterând conținutul acestor înscrisuri în forma lor primordială, atestând că noua formă a documentelor este rezultatul unor activități procedurale derulate în data de 16.07.2024, iar nu la o dată ulterioară
• (Inculpatul a consemnat – n.r.) în cuprinsul noii declarații de suspect a lui (Oprișan Aurelian Emil – n.r.) că acesta nu a recunoscut săvârșirea infracțiunii reținute în sarcina sa, ci doar elemente circumstanțiale care tind la dezavuarea conduitei ilicite imputate, în contradicție cu forma primară a declarației, în care acesta recunoștea comiterea faptelor imputate, în scopul producerii de efecte juridice, iar, consecutiv, a atașat la dosarul cauzei înscrisurile antereferite în forma lor pervertită, pentru a legitima soluția de clasare ce avea să o adopte ulterior”, se arată în rechizitoriu.

Foto: Marian Ceaușescu

Abonați-vă la ȘTIRILE ZILEI pentru a fi la curent cu cele mai noi informații.

ABONEAZĂ-TE

Ați sesizat o eroare într-un articol din Libertatea? Ne puteți scrie pe adresa de email eroare@libertatea.ro