Învățătoarea din Călărași care vrea să-i facă pe elevi să-și iubească satul. „Mi-au zis că vor să trăiască la oraș, unde pot să meargă la mall”
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
Învățătoarea Lavinia Hendli din Valea Argovei, Călărași, a organizat, alături de elevii ei din clasa a IV-a, un eveniment de promovare a satului. Avocată ca formare, aceasta a lăsat Bucureștiul ca să fie învățătoare în satul cu doar 2.600 de locuitori, unde vrea să formeze viitori adulți cu drag de locurile natale, scrie publicația de educație Școala 9.
Cuprins:
Dinspre București, de pe Autostrada Soarelui, unul dintre drumuri duce spre Lehliu-Gară, oraș aflat la 67 de kilometri distanță de Capitală. Din Lehliu, drumul merge atât de drept, încât capătul i se pierde la orizont. Macii roșii înfloriți de pe marginea drumului ascund bornele pe care scrie Valea Argovei, localitate aflată la alți 11 kilometri distanță.
La prima cotitură se află școala. Nu e ușor să îți dai seama că e școală, pentru că nu are terenuri de sport, nici curte. Singurul spațiu care aduce a copilărie e un joc de șotron, vopsit pe asfalt. În fața clădirii, e doar o alee, înconjurată de un gazon și zece copaci în care cântau păsările. E înnorat, dar Lavinia Hendli nu se temea de ploaie, pentru că ea a stat „la o discuție cu Dumnezeu” și i-a zis că nu va ploua.
Elevii vor să plece la oraș, unde „sunt magazine multe, mall-uri”
Ideea proiectului a pornit chiar de la o discuție pe care învățătoarea a avut-o cu elevii ei la începutul anului școlar. „Am întrebat copiii unde ar vrea să locuiască. Și mi-au zis că în București sau în Lehliu, mi-au zis că sunt magazine multe, că pot să meargă la mall-uri. Și i-am întrebat ce spun de comuna noastră”. Dar copiii nu vedeau nimic frumos în comuna lor. „Nu prea e nimic în sat, că la noi nu sunt străzi frumoase, că noi nu avem transport”, i-au spus învățătoarei.
Ea și-a dorit însă să le schimbe părerea. Lavinia Hendli face parte din a VIII-a generație de profesori integrați în sistem de Teach for Romania, ONG care ajută oameni care lucrează în diferite domenii să se reorienteze în carieră și să intre în învățământ.
Hendli a fost avocat stagiar după ce a terminat facultatea la București, însă nu i-a plăcut această profesie. Nu îi plăcea nici viața aglomerată din București, așa că, împreună cu soțul ei, au luat decizia de a se muta la țară, pentru ca și copiii lor să aibă o copilărie „faină, cum am avut noi la țară, la bunici, cum ne juleam și ne puneam în praf să nu ne curgă sânge“, ne-a mai povestit învățătoarea.
„Simt eu că asta e menirea mea, practic. Și e locul meu aici. Și mi-am găsit locul aici printre oamenii din comunitate”, spune astăzi învățătoarea.
Și directoarea școlii simte impactul pe care venirea Laviniei Hendli la școala din sat l-a avut asupra comunității. „Prezența acestei doamne învățătoare a fost un lucru nou pentru școală, un lucru impresionant, în care am simțit, parcă pentru prima dată, că tinerețea și-a spus cuvântul. Și când zic acest lucru, vorbesc metaforic. Tinerețea de a face, de a fi voluntar, de a putea, de a iubi, de a fi dovedit, implicat până la maximum în ziua de mâine și de a avea puterea de a trage după tine un pic colectivul”, a spus pentru Școala 9 Melania Nicolae, directoarea școlii de aproape 12 ani.
Sătenii, întâmpinați cu gogoși și socată la micul muzeu făcut în curtea școlii
Proiectul realizat de elevi și de învățătoarea lor a animat însă curtea școlii. La intrarea în curte, oamenii erau întâmpinați cu pâine și sare, pâine de casă cu maia, gogoși, scovergi sau socată, făcute de oamenii din sat, părinți sau bunici ai elevilor. Oamenii din comună au primit invitații la eveniment, lucrate manual de elevi.
Învățătoarea a gândit spațiul din fața școlii în mai multe zone: zona expo - unde se găsea expoziția de fotografii făcute de elevi în sat și broșura satului, realizată tot în cadrul acestui proiect, zona de lăsat gânduri - unde cei veniți în curtea școlii puteau scrie un gând, zona cu amintiri - amenajată cu obiecte vechi găsite în sat și drumul învățării - presărat cu cărți și cu bușteni.
„Fiecare carte reprezintă un pas al învățării, iar buștenii sunt provocările prin care am trecut”, ne-a spus Hendli. Evenimentul din acea zi a fost rezultatul a ceea ce au muncit elevii alături de învățătoare un an întreg. Fiecare elev a strâns povești de la oamenii din sat, a realizat fotografii. Le-au pus la final pe toate cap la cap, pentru a contura puțin din istoria comunei lor.
Cu banii strânși din vânzarea fotografiilor făcute de elevi, Lavinia vrea să îi ducă în excursie la București, cu trenul, pentru că unii dintre ei nu au ieșit niciodată din sat. Vrea să îi ducă la Muzeul Antipa și vocea îi tremură când vorbește despre momentul în care nu va mai preda elevilor ei din clasa a IV-a.
Apreciază mai mult satul, dar tot vor să plece
Dar copiii din Valea Argovei au multe motive să plece din sat, după cum ne-a spus și directoarea școlii. Ne-a mărturisit că acasă nu au educația necesară, că mulți încă au toaletă în curte, cum se întâmplă altfel în 40% dintre gospodăriile din țară, după cum arată datele Institutului Național de Statistică. Profesorii din Valea Argovei spun că se fac eforturi ca măcar la școală să aibă condiții bune, să le fie un model de locuire pentru viața de adult.
Roberta este una dintre elevele de clasa a IV-a a Laviniei. „Va ajunge cel puțin președinte”, o încurajează învățătoarea. Roberta a învățat despre comuna ei, despre istoria locului, pe parcursul acestui proiect. „Am avut niște emoții îngrozitoare, pentru că a fost mult de muncă la acest proiect, tot anul școlar”, spune fata. Și, deși Roberta, fata cu flori roșii în părul ondulat, care zâmbește la cameră când i se face poză, își apreciază mai mult satul acum, spune totuși: „Pe viitor mă voi muta altundeva”. Și vrea să fie medic veterinar.
Învățătoarea care vrea să rămână
Nici profesorii nu își doresc să vină la școala din Valea Argovei: „Majoritatea vor să plece în zone mai bune. Pe mine asta mă doare. Este zona defavorizată din punctul de vedere al orizontului geografic. Și când mă gândesc la acest lucru, spun că, pe timp de iarnă, noi suntem în zona cu crivăț, lângă apă, practic, de la Lehliu până aici se blochează drumurile și nu ai cum să ajungi”, ne-a mai spus directoarea școlii.
Lavinia își construiește acum, alături de soțul ei, o casă în sat. O nouă asigurare că a venit ca să rămână. Ne-a spus că, deși majoritatea vor să plece de aici, ea a plecat din București și s-a mutat în Valea Argovei, unde vede un viitor. Chiar asta le spune și copiilor când vorbesc despre viitor. Le spune că ea a venit la ei, că iubește zona, că a lăsat în urmă viața din București și și-a găsit locul în Valea Argovei. Iar acum, cu ajutorul lor, a recreat o parte din istoria satului.
Cristina, mentora ei de la Teach for Romania, ne-a povestit că are planuri, își dorește chiar să participe la următorul concurs de directori. Tocmai de aceea, proiectul implementat de Lavinia are la bază self leadershipul. Acest lucru înseamnă că „elevii singuri fac munca, practic. Iau inițiativa, preiau inițiativa, se organizează și fac diverse lucruri singuri. Autonomie”.
Ce înseamnă programul Teach for Romania
În programul Teach for Romania sunt în prezent 118 profesori. Programul durează doi ani, timp în care noii profesori predau, supervizați de mentorii lor. „Profii noștri, după ce termină cei doi ani, pot rămâne la catedră, pot merge pe politici publice, pot forma alți profesori, pot merge în comunicare. Îi pregătim în cei doi ani, astfel încât, la finalul programului, să aibă deja idee în ce direcție să meargă”, ne-a explicat Cristina, mentora Laviniei Hendli. Ea mai are 17 profesori, pe care îi supervizează și pe care îi ajută să își dezvolte competențele necesare pentru a deveni pedagogi.
Peste 1.200 de școli erau clasificate ca fiind dezavantajate în România în 2020, potrivit datelor publicate de Ministerul Educației.
