7 tipuri de părinți toxici. Te recunoști?
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
Jobul de părinte a fost întotdeauna jobul cel mai plin de frustrări, bucurii, reușite, dar și obstacole de pe pământ. Nu ai nevoie de CV sau studii înalte, însă îți asumi responsabilitatea uriașă de a face și forma o nouă ființă umană și, când să zici că, în sfârsit, te-ai cam prins cum trebuie făcute lucrurile… copiii s-au făcut mari și au plecat de acasă!
Conform expertului în parenting de la GalTime.com, viteza cu care se schimbă lumea de vreo 20 de ani încoace a dus la modificări importante și în stilurile de parenting și multe dintre noile stiluri nu sunt deloc benefice copiilor.
Sigur că îi iubim, dar uneori tiparele noastre de comportament față de ei încalcă toate regulile împământenite și îndelung verificate de creștere a unui copil cu caracter puternic, echilibru, sănătate emoțională și siguranță de sine. De fapt, aceste stiluri toxice de parenting sunt responsabile în parte pentru propriile noastre sentimente de insatisfacție, neliniște și neîncredere în propriul stil de parenting, dar si pentru numărul tot mai mare de copii stresați si dezechilibrați emoțional.
1. Părintele „cloșcă”
Cocoloșești copiii, esti mereu cu ochii pe ei și te repezi să înlături orice obstacol le-ar putea ieși în cale
Părinții de acest gen le suflă mereu în ceafă copiilor și nu se dau în lături de la nimic când vine vorba de copiii lor. Le termină ei temele, le fac și refac referatele și dau năvală să-i salveze când apare orice problemă, oricât de mică. Atenție: un copil care a fost întotdeauna salvat si supravegheat în fiecare secundă ar putea avea probleme în a-și dezvolta calități cruciale în viață, cum ar fi încrederea în sine, capacitatea de a lua decizii și cea de a găsi soluții la probleme.
Cum să-ți schimbi stilul:
Învață să fii implicat în viața copilului, dar fără să exagerezi până la a ajunge deranjant. Astfel, el își va dezvolta independența și, într-o zi, va putea să se descurce și singur. Începe prin a identifica sarcinile pe care copilul le poate prelua, cum ar fi să-și facă singur micul dejun sau pachetelul pentru școală, ori să-și pună rufele murdare în coșul de rufe. Învață-l câte UN lucru o dată și, când copilul l-a învățat, retrage-te și lasă-l să se descurce, nu-i sufla tot timpul în ceafă. Explică-i noua regulă: Gata cu pretextele ca să nu-ți faci treburile și gata cu așteptarea să te salvăm noi. Și respectă-ți și tu noul motto: Nu fă niciodată pentru copil ceea ce copilul poate face singur.
2. Părintele lui Einstein
Îți obligi copiii să învețe mult prea devreme pentru vârsta lor cognitivă și pentru nivelul lor de dezvoltare.
E normal să vrei, ca părinte, să-ți vezi copilul excelând într-un domeniu sau mai multe, însă acum mulți părinți au ambiția să crească super-copii și țin morțis ca fiul sau fiica lor să fie superiori din punct de vedere intelectual celorlalți copii. Ce contează ce spun studiile, specialiștii și deceniile de experiență despre ce e potrivit pentru vârsta și etapa de dezvoltare a copilului tău?
Părinții de acest gen insistă, obligă, pun presiune pe copil ca să acumuleze cât mai multe succese, realizări, trofee, premii, stimulente etc., după care sunt înnebuniți de grija ca nu cumva copilul să nu fie cel mai bun la… orice. Nu e timp pentru joacă: fiecare oră a copilului trebuie umplută cu meditații, cursuri suplimentare, activități intelectuale, învățat și studiat. Însă rezultatele acestui stil de parenting nu sunt plăcute: stresul, anxietatea, perfecționismul, depresia și trișatul la teste nu au fost niciodată la niveluri atât de ridicate în rândul copiilor ca acum.
Cum să-ți schimbi stilul:
Învață să apreciezi capacitățile și talentele naturale ale copilului tău și adaptează-ți stilul de parenting la etapa de dezvoltare a copilului, nu la cum vrei tu să fie copilul. Când vrei să-ți verifici deciziile și actiunile, apelează la testul banda elastică: imaginează-ți că ții o bandă elastică tare cu câte un capăt în fiecare mână și întreabă-te dacă așteptările tale nu cumva întind potențialul copilului dincolo de limitele sale, riscând să-i distrugi respectul de sine.
De exemplu: vrei ca fiul tău să fie Cristi Chivu când el e interesat mai mult de colecționat timbre. Sau insiști să-ți ții fetița în clasa de copii supradotați, deși face un efort uriaș ca să țină, cât de cât, pasul. Sigur că e de datoria ta să valorifici potențialul copilului, dar trebuie să-i recunoști și limitele, altfel riști ca banda elastică să plesnească. Și citește ghidurile pentru părinți în care sunt explicate etapele dezvoltării copilului.
3. Părintele „țac-pac”
Te bazezi pe soluții rapide ca să rezolvi temporar o problemă, în loc să faci o schimbare adevărată, de durată.
Suntem toți obosiți, grăbiți, vrem să ne ușurăm viaa, să rezolvăm totul cât mai repede, inclusiv problemele de disciplină ale copiilor. Am face orice ca să ne convingem copiii să se poarte bine, cu condiția ca rezultatul să fie IMEDIAT! Așa că apelăm la avertismente tip „Ai două cartonașe galbene! Al treilea va fi roșu și ai să ți-o iei!” sau „Ți-am zis de două ori, a treia oară nu-ți mai spun!” ca să preîntâmpinăm o criză de nervi a copilului.
Sau facem calendare mari, de perete, pe care lipim buline albe și negre, sau roșii și albastre sau smiley face sau fața tristă, în funcție de comportamentul copilului în fiecare zi. Sau îi promitem copilului jocul mult-râvnit dacă se poartă frumos și îi dăm bani pentru fiecare notă bună. Problema e că strategiile pe termen scurt nu-i învață pe copii decât să se poarte bine pe baza de amenințări, bani sau mită. Sigur, îți aduc liniște în casă aproape întotdeauna și pe loc, însă asta nu înseamnă că copilul a învățat un tipar de comportament bun, nu înseamnă că s-a schimbat ceva fundamental. Și de aceea majoritatea copiilor noștri recad în vechile modele de comportament urât, iar noi ajungem și mai descurajați, și mai epuizați.
Cum să-ți schimbi stilul:
Trebuie să fii conștient că ai de învățat metode de disciplină eficiente, care să îți ajute copilul să înțeleagă ce a greșit și cum să repare lucrurile. Întreabă-ți întotdeauna copilul: „Spune-mi ce ai făcut greșit?”, „De ce n-ar fi trebuit să faci asta?” și „Cum ai să procedezi data viitoare într-o situație ca asta?”. Nu presupune niciodată că copilul a înțeles ce are de făcut, mai ales dacă e mai micuț - fă-ți timp și joacă împreună cu el o mică scenetă care să redea o situație similară și el să înteleagă cum trebuie să se comporte. Scopul tău e să îți ajuti copilul să învețe să se poarte bine chiar și în absența ta!
Citește continuarea pe Sfatulparintilor.ro
ARTICOL PRELUAT DE PE SITE-UL SFATULPARINTILOR.RO
![A aruncat toate hainele la 60 de ani! Salma Hayek s-a scăldat goală pușcă în ocean: «60 și recunoscătoare» [15 FOTO]](https://images.libertatea.ro/1/rkek9ljaHR0cHM6Ly9hcGktd2lkZ2V0cy5yaW5naWVyLnJvL3N0b3JhZ2UvdXBsb2Fkcy9hcnRpY2xlL055dEY3MU9FaHlrVFpONU54dkdhdVZ1Z3dkZlJKcU5XNjNQQkdhM2kuanBnkZMFzQHgzQEw3gABoTEE)
ivryernest 12.09.2022, 14:52
Dar tu ? Te recunoști ?