Benone Sinulescu a murit. Artistul avea 84 de ani

Deşi informaţii iniţale au indicat că artistul ar fi murit la spital din cauza unei pneumonii, soţia lui a explicat că acesta a refuzat internarea. Sinulescu a avut în ultimele luni probleme de sănătate, fiind internat în mai multe rânduri.

„Am rămas singură, era bine, ne bucuram, dar a făcut o pneumonie de aspirație și s-a dus, n-a vrut să fie dus la spital, de frică, din cauza Covid-19.” a declarat, în exclusivitate pentru Impact.ro, soția lui Benone Sinulescu.

Informația că artistul a murit a fost confirmată și de jurnalista Iuliana Tudor, pe Facebook, unde a scris: „S-a stins Benone Sinulescu! O viață ca un cântec!Pentru mine, un Nemuritor! Drum lin, Maestre!”.

Vestea morții lui Benone Sinulescu a fost primită cu tristețe de mai mulți dintre colegii artistului, printre care Sofia Vicoveanca, Irina Loghin și Laura Lavric.

„Ultima oară l-am sunat în mai, de ziua lui, dar nu mi-a răspuns. Știam că era bolnav, dar era așa de fericit că se mutase la Bârzava. Benone Sinulescu rămâne un reper în folclorul românesc”, a precizat Sofia Vicoveanca, pentru Libertatea.

Și Irina Loghin a postat un mesaj pe Facebook, în care și-a luat rămas-bun de la cel cu care „a pornit pe drumul cântecului”.

Recomandări

Moțiunea de cenzură a USR aduce PNL la momentul adevărului. Cum arată aritmetica parlamentară

Viața și cariera lui Benone Sinulescu

„Prin pădurea bradului/Trece mama Radului, măi/Din ochii negri lăcrimând/Și de Radu întrebând/Radu mamii, Radule!”, sunt versurile care l-au transformat pe Benone Sinulescu în unul dintre cei mai apreciați cântăreți de muzică populară, cunoscut de toate generațiile.

Pentru Nea Beni, așa cum îl alintau fanii și apropiații lui, munca şi agitaţia vieţii de artist n-au încetat nicio clipă. Benone Sinulescu a cântat neobosit până la 80 de ani. De altfel, așa cum însuși mărturisea, nu exista fericire mai mare decât aceea de a fi pe scenă. „Nici nu ştiu cum au trecut. Au fost ani superbi, nu mulţi dintre confraţi de-ai mei se pot mândri că au cântat alături de marii monştri sacri ai muzicii româneşti: Maria Tănase, Maria Lătăreţu, Ion Luican, Ioana Radu, Mia Braia. Eu am făcut asta, am scos imediat capul printre ei şi am ajuns cunoscut. Iar acum, mă văd în continuare tânăr şi ferice, de parcă nici n-au trecut atâţia ani. Dar şi acum sunt fericit, fiecare parte a vieţii are farmecul ei”, mărturisea cântărețul în 2012, când a sărbătorit 55 de ani de carieră.

Recomandări

Cum a impus firma Atos revenirea la biroul din Timișoara. Frământările apărute în sânul gigantului IT cu patru luni înainte de sinuciderea unei angajate

„Mă bucur că la vârsta mea mai cârâi. E realmente o bucurie. La o aşa vârstă se întâmplă să mai scârţâi. Dar eu sunt al naibii, ştiu“, puncta el cu umor.

Un deceniu mai târziu, glasul lui Benone Sinulescu se stingea, înconjurat de cei care l-au iubit cel mai mult, printre care soția lui, Elena Sinulescu, cea care i-a fost alături vreme de 40 de ani. Dacă ar fi să aibă un regret, mărturisea Nea Beni în urmă cu 10 ani, acela ar fi că nu și-a cunoscut soția mai devreme. Trei decenii de căsnicie sunt prea puțini, mărturisea artistul, atunci când iubești prea mult: „Aş fi vrut, la vârsta asta (n.r. – 77 de ani), să am glasul din tinereţe şi mintea de acum. Aş mai regreta faptul că nu mi-am găsit jumătatea mai devreme, că nu am cunoscut-o pe soţia mea, Elena, mai devreme şi că am petrecut împreună doar 30 şi ceva de ani. Aş fi vrut să petrecem mai mult timp împreună pentru că ne iubim şi acum ca la început.”

Și-a cunoscut soția datorită Ilenei Sărăroiu

Benone Sinulescu și soția sa, Elena Sinulescu, s-au cunoscut în casa artistei Ileana Sărăroiu. După numai un an, și-a dat seama că ea este femeia alături de care avea să-și petreacă tot restul vieții. „Ne-am luat în 1981. Responsabilă de relația noastră este regretata Ileana Sărăroiu. Ea ne-a făcut cunoștință. De fapt, noi ne-am cunoscut în casa ei. Un an de zile am vorbit la telefon și mi-am dat seama că ea este femeia potrivită să stea lângă mine, o ardeleancă gospodină și aprigă. Este un om bun, eu sunt mai al dracului! Ne înțelegem bine, ne iubim, ne tachinăm, dar am mare încredere în ea, pentru că soția mea este cel mai bun critic al meu. Țin cont de tot ce îmi spune! Dacă ar fi să o iau de la capăt, tot pe ea aș alege-o”, povestea Benone Sinulescu.

Recomandări

TikTok dă asigurări că datele românilor nu ajung la autoritățile chineze: „Sunt stocate în siguranță în enclave dedicate în Irlanda, Norvegia și SUA”

Când nu le poți avea pe toate

Deși și-au dorit foarte mult, Benone și Elena n-au avut copii, nu le-a dat Dumnezeu. Cuplul și-a găsit împlinirea în nepoți: „Ne-am dorit foarte mult să devenim părinţi, însă viaţa nu a fost atât de darnică cu noi pe acest plan. Am avut parte de tot ce ne-am dorit, dar nu am reuşit să avem copii. Am încercat de nenumărate ori însă, din nefericire, soţia mea nu a putut ţine niciuna dintre cele cinci sarcini”, mărturisea artistul. „A fost alegerea Lui Dumnezeu. Mama mea, care aştepta şi ea nepoţi, eu fiind unicul ei copil – am mai avut un frate, mai mare cu trei ani, care a murit la câteva luni – ne-a consolat: Mamă, nu se poate să le ai pe toate, când Dumnezeu îţi dă ceva, îţi ia altceva. Avem destui nepoţi în familie”, a povestit artistul într-un alt interviu.

Frica de moarte

Nea Beni mărturisea, ca orice om, că-i este frică de moarte și nici vorbă să se pregătească pentru așa ceva. Cu toate astea, artistul a avut grijă să lase un testament, încă din 2014, pentru a fi sigur că soția lui va fi cea care va beneficia de toate avuțiile strânse în peste 60 de ani de carieră: „Eu şi soţia mea avem reciprocitate. Dacă mor eu, totul îi rămâne ei. Şi drepturile de autor, casele din Bucureşti, Buzău şi de lângă Arad, banii, toată averea noastră. Şi invers. În acest sens, am făcut deja testamentul la notariat. Am preferat să fie ceva gândit din vreme. Drepturile de autor nu le vom lăsa de izbelişte. După ce niciunul dintre noi nu va mai trăi, avem nepoţi. Şi eu şi nevastă-mea avem familii mari”, declara în 2014 Benone Sinulescu.

Locuia la Bârzvava, departe de agitația orașului

În ultimii ani, Benone Sinulescu a ales să fugă departe de agitația orașului și s-a mutat în comuna Bârzava, din judeţul Arad, acolo unde avea o casă cu grădină, moştenită de soţia lui. „Am mai multe case. Am două la munte, asta de la Bârzava, plus casa de la Bucureşti. Îmi place mai mult în judeţul Arad. Am stat în Bucureşti până recent, dar m-am săturat de gălăgia aia. Am apartamentul lângă Casa Poporului, unde mereu sunt evenimente şi hărmălaie“, explica artistul. În Bârzava, la poalele Munţilor Zărand, Beni avea o grădină de 1,5 hectare, de care s-a ocupat mereu cu pasiune. „Mi-a plăcut de mic grădinăritul. Tata îmi zicea «micul agronom». Acum sunt «balşoi agronom». Am nişte legume uriaşe. Am avut o tonă de roşii. Am avut şi o roşie care cântărea 1,4 kilograme. Totul e bio, de la urzici la dovleci“, povestea el.

Copilăria lui Benone Sinulescu

Cântăreţul de muzică populară Benone Sinulescu s-a născut la 24 mai 1937, în localitatea Siriu din judeţul Buzău. A făcut parte din corul bisericii, unde cânta la Denii şi la Prohod. După ce a terminat şcoala elementară din Siriu, tânărul Benone a devenit solistul şcolii din Pleşcoi şi dirijorul corului. La vârsta de 12-13 ani, Benone avea deja un repertoriu vast şi cunoştea şi cântecele unor artişti precum: Ioana Radu, Maria Tănase şi Maria Lătăreţu. A moștenit talentul de la tatăl său, după cum el însuși mărturisea.

Primele înregistrări

În timp ce urma cursurile Şcolii Medii Tehnice din Buzău, Beni mergea să cânte la staţia de amplificare a oraşului. După absolvire, a mers la Bucureşti unde a dat examen la Şcoala Specială de Muzică, dar nu a reuşit să intre de prima dată. Ulterior, a încercat din nou şi a fost luat în clasa Elisabetei Moldoveanu, profesoară de canto. În 1956, la vârsta de 18 ani a înregistrat la radio piesele: „Străina mamei, străină”, „La Lenuţa sub cerdac” şi „În munţii Buzăului”.

Notorietatea n-a fost suficientă, însă, pentru a-i alina dorul de casă, după cum mărturisea artistul. Atunci când revenea pe meleagurile natale, se simțea imediat cuprins de nostalgia vremurilor în care era întâmpinat la poartă de părinţii săi, pe care Benone Sinulescu i-a divinizat: “Mama mea, de câte ori veneau actori şi cântăreţi la Siriu, pentru spectacole la casa de cultură, aproape toţi se duceau în vizită să vadă casa lui Benone Sinulescu. Atunci, mama făcea cantităţi industriale de dulceaţă, de zmeură, de cireşe negre, de fragi, de orice, şi fiecăruia îi dădea câte un borcan.”

„Explozia lansării”

Benone Sinulescu a cântat cu nume de legendă ale scenei folclorice româneşti, precum Maria Tănase, Ioana Radu sau Ion Luican. A fost solistul celor mai importante ansambluri folclorice din ţară, printre care şi Ansamblul Ciocârlia, despre care spune că „este cel mai mare ansamblu de pe planetă“. Împreună cu acesta a susţinut turnee la Moscova, la Kiev, precum şi la muntele Găina, în faţa a peste 150.000 de persoane.

„Începuturile mele au fost la Braşov, în 1958. Am stat acolo un an şi jumătate. Apoi, am fost invitat la un mare spectacol, la inaugurarea Sălii Palatului, în 1960. Pe atunci eram tânăr. Şi cu păr! Ţin minte că au cântat atunci nume celebre. Eu am cântat alături de Maria Tănase. Recunosc că tremurau chiloţii pe mine. Orchestra sub bagheta lui Ionuş Budişteanu a numărat aproape 300 de oameni, a fost ceva fabulos. Şi mă laud cu ceva: am fost singurul artist care a bisat“, povestea Benone Sinulescu.

„A fost o explozie când m-am lansat, pentru că eu am venit cu un stil personal. Şi pentru că la vârsta aceea aveam vocea în schimbare, lumea se întreba dacă sunt fată sau băiat”, își amintea artistul, într-un interviu pentru „Adevărul”.

Benone Sinulescu, preferatul Ceaușeștilor

Benone Sinulescu s-a mai putut lăuda și cu faptul că a dus-o bine în toate epocile. În perioada comunismului, mărturisea, a fost preferatul lui Nicolae Ceaușescu. „Trebuie să fiu sincer, mi-a mers bine şi în comunism. Sunt singurul cântăreţ care nu a lipsit de la nicio recepţie, de la nicio aniversare a preşedintelui. Am discutat cu Ceauşescu de sute ori.“

Ce piese îi plăceau lui Ceaușescu

„De fiecare dată, Ceauşescu voia să îi cânt «Radu mamii», deşi eu mereu mă pregăteam cu alt repertoriu. Înainte de ziua lui, repetam câte o lună. Îi mai plăcea şi «Căsuţa cu pridvor». Aceste melodii erau obligatoriu de cântat. Ţin minte că, la o recepţie a preşedintelui Austriei, Ceauşescu mi-a reproşat că nu am cântat toate cuvintele“, povestea regretatul artist.

La evenimentele de ziua lui Nicolae Ceauşescu, Beni Sinulescu era obligat să compună veritabile ode. „Trebuia să vin cu texte prin care să îi preamărim. A doua zi, efectiv uitam cuvintele. Dacă îmi amintesc, a fost un text care suna aşa: «Fiu iubit din Scorniceşti, la mulţi ani să ne trăieşti»“, a mai povestit el.

Mândria de a cânta peste hotare

Benone Sinulescu a fost mândru că a oferit lumii numeroase şlagăre cântate pe tot globul. „Când a împlinit Kim Ir-sen (n.r. fost politician comunist nord-coreean) 80 de ani a fost organizat un mare festival cu vreo 80 de formaţii din tot atâtea ţări. Dintre toate acestea, preşedintele a selectat 13 între care şi eu. Am cântat un cântec vesel, românesc, Mână caii vizitiu şi un cântec, Mama lui Kim Ir-sen. Nu exista oră în care să nu fiu difuzat pe postul lor de televiziune cu melodia asta. Veneau cei de la hotel şi îmi spuneau să mă uit la televizor. Am învăţat mecanic şi învăţase cu mine şi nevasta, care mă corecta prin casă”, povestea artistul.

De la folclor la etno-dance

De numele lui Benone Sinulescu se leagă apariţia unui nou gen muzical în România: etno-dance. Unii l-au hulit, spunând că a pus umărul la distrugerea folclorului naţional, alţii au apreciat şi au cumpărat discurile sale. „Au vorbit urât de mine numai cei care habar nu au de muzică. Eu am apelat la cântecele de petrecere. Am reuşit să aduc cântecul la un alt nivel. Creaţiile mele au prins foarte tare. Prima apariţie pe tărâmul etno a fost cu Savoi, povestea artistul.

Cea mai cunoscută colaborare etno pentru Benone Sinulescu a fost însă cu trupa Ro-Mania. „Am luat două discuri de Aur şi unul de Platină cu Ro-Mania. I-am întâlnit într-un studio, în Bucureşti, unde ei lucrau la un album. M-au rugat atunci să cânt cu ei «Radu mamii». Aşa s-au legat prietenia şi colaborarea cu ei, care a durat câţiva ani buni. Apoi, am ales să fac un pas înainte. Am avut şansa să cânt cu o trupă celebră, Millenium, din Chişinău. Eu niciodată nu am cântat manele. Nu pot fi acuzat de manelizare. Am adus cântecul adevărat, l-am actualizat şi internaţionalizat“, se apăra Benone Sinulescu.

Marele complex al lui Benone Sinulescu

Ani de zile, Benone Sinulescu a purtat perucă, după ce a început să-și piardă părul începând cu vârsta de 35 de ani. Din fericire, artistul a reușit, de-a lungul timpului, să-și depășească complexul. Și soția l-a încurajat: „A început să-mi cadă părul pe la 35 de ani şi am mers cu Gheorghe Zamfir – că şi el începuse să chelească – la cel mai mare doctor dermatolog, Longhin se numea, la care ajungeai prin intervenţii mari, la C.C. Ne-a zis că ne cade părul de la surmenaj şi ne-a dat un tratament. Am plecat la puţin timp cu Zamfir la Paris. Și-a luat soluţia la el, se tot ungea cu ea pe cap, eu nu. Lui tot i-a mai rămas păr, mie deloc! Ha, ha, ha! Eram cu Ileana Sărăroiu într-un turneu într-o zonă rurală şi ne îmbrăcam noi acolo într-o cabină. N-am observat că de afară ne văd spectatorii, când am auzit două babe: „Ete fă, are «peruclă», ne-a minţit că-şi dă cu cheptenele ăla-n cap”. Soţia mea m-a convins să renunţ: „Beni, nu ai gropi în cap, majoritatea bărbaţilor au chelie, dă-o dracu‘ de perucă”.

Ce s-a întâmplat cu ele? A povestit artistul, într-un interviu pentru Libertatea, din 2014: „Le-am dat foc. Păstrez doar câteva într-un sertar, în casa părintească de la Siriu. Le păstrez ca să îmi amintească cât de trăznit eram. Le-am pus în sertar pentru că mă sperii de ele dacă le văd. Nu mi-a fost ușor. La început am avut senzaţia că, dacă ies pe stradă fără perucă, sunt în fundul gol. Apoi m-am obişnuit.”

Cu perucă, fără perucă, succesul a fost la fel de mare

Benone Sinulescu a fost singurul artist în viaţă care a avut parte de un festival al său. I-a fost dăruit de autorităţile municipiului Buzău, la împlinirea vârstei de 80 de ani, şi s-a bucurat de trei ediții. Festivalul a fost creat cu scopul de a descoperi noi talente muzicale.

„Trebuie să-i convingem pe copii şi tineri să vină spre folclor, pentru că de acolo ne tragem. Vreau să le spun că cei mai mari cântăreţi români au fost de muzică populară, nu uşoară. Am avut o Maria Tănase, nu uitaţi. De asemenea, Gheorghe Zamfir, marele artist al tuturor timpăurilor, tot cu folclor a ajuns departe”, declara Benone Sinulescu, în 2019, la deschiderea festivalului care i-a purtat numele.

Urmărește-ne pe Google News

Ați sesizat o eroare într-un articol din Libertatea? Ne puteți scrie pe adresa de email eroare@libertatea.ro