“Ne e teamă, dar ce să facem?”. Vânzători, voluntari și angajați de la salubrizare au ținut societatea funcțională în timpul pandemiei (II)
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
Libertatea a prezentat, într-o primă parte, poveștile câtorva oameni care, prin meseriile lor, au ajutat societatea să funcționeze în ultimele trei luni: profesori, curieri, poștași, pompierii. Sunt cel mai puțini vizbili în ultima perioadă. Și nu sunt toți.
Cuprins:
Astăzi vorbim despre cei care împiedică orașul să se transforme într-un focar de infecție, care fac cumpărături pentru persoanele vulnerabile, vând legume în piață și oferă primul ajutor ca voluntari SMURD.
Elena Mihăilă, vânzătoare în piață
În spatele unei tarabe din Piața Obor stă Elena Mihăilă. Are 57 de ani și face zilnic naveta din orașul Pantelimon până în București. Asta a făcut și în perioada restricțiilor și o va face în continuare.
Ne e teamă, dar ce să facem? Purtăm mască tot timpul, inclusiv în autobuz, mănuși. Clienții respectă și ei regulile, nimeni nu intră în piață fără echipament de protecție.Elena Mihăilă:
Pe tarabă, a așezat grămezi de usturoi, într-o parte, și grămezi de flori, în cealaltă. Toate sunt din grădina ei și le stropește cu grijă cu apă, ca să nu se ofilească.
”Oamenii cumpără flori, că s-au plictisit în casă și vor să se bucure de ceva. De ce să se bucure, dacă nu de o floare? E foarte greu să stai în casă atât timp și să nu ieși. Noi stăm la curte, e bine pentru noi, dar la bloc unde să ieși?”, ridică din umeri Elena.
Virginia Mărăcine, voluntar SMURD
Virginia Mărăcine are 54 de ani și predă la Facultatea de Cibernetică din cadrul ASE. Timp de 30 de ani, au trecut prin mâinile ei multe generații de studenți, pentru binele cărora s-a implicat mai mult decât îi impunea programa facultății.
În 2004, a înființat în cadrul Academiei de Studii Economice un proiect de voluntariat umanitar, numit Academia Speranței, prin care oferă sprijin studenților și profesorilor aflați în situații dificile.
Câțiva ani mai târziu, un incendiu izbucnea în clubul Colectiv. 10 dintre victime erau studenții Virginiei Mărăcine.
“Doar trei au supraviețuit. Împreună cu colegii mei din Academia Speranței am ținut legătura cu familiile. A fost o experiență de-a dreptul copleșitoare, în care îmi doream să pot face ceva mai mult. Să-i instruiesc pe studenții mei, să-i previn”, povestește profesoara.
Colectiv a fost momentul care a determinat-o pe Viriginia Mărăcine să devină voluntar SMURD, inițial din simpla dorință de a învăța să acorde primul ajutor și de a da mai departe studenților săi ce învață de la profesioniști.
Dar a continuat să se implice activ și să fie un om de bază la intervenții. A ajutat victime ale accidentelor rutiere, oameni intrați în stop cardio-respirator, dar și oameni răniți grav la muncă.
M-am ocupat de trei accidente pe șantier până acum. Sunt impresionante, în sensul că ajungi la caz și persoana e lovită de un stâlp din fier beton și e toată perforată de sârme și fiare, rămase în torace.Virginia Mărăcine, voluntar SMURD și profesor la ASE:
Deși a început să facă voluntariat la SMURD în 2016, prima experiență de acordare a primului ajutor unui pacient a fost în 1996, când și-a salvat propriul nepot în vârstă de 3 ani. Fără nici o explicație medicală, într-o zi, brusc, a făcut stop cardio-respirator.
“Nimeni din familie nu avea curs de prim ajutor. Vedeam copilașul acela învinețindu-se și unul era pe telefon cu ambulanța, unul căuta ajutor prin vecini, mama a avut un atac de panică și șoc de fibrilație acută. Eu m-am urcat pe el și am început să fac niște manevre, simulând un masaj toracic, ceva ce am văzut la televizor. Și care au funcționat”, povestește Mărăcine.
Știe că atât ea, cât și colegii ei de la SMURD se expun unui risc major când merg la intervenții și intră în contact cu victimele accidentelor de orice fel.
Sunt situații în care victimele sunt inconștiente și e imposibil să le întrebe dacă au simptome de COVID-19, spune profesoara. Prioritară, până la urmă, în acele momente, este salvarea omului.
“E o presiune care se simte, nu aș numi-o teamă, pentru că dacă ne-ar fi teamă, nu am face asta. Dar conștientizezi că sunt riscuri pe care nu le cunoști și nu le poți controla. Sunt informații pe care unii dintre pacienți le au, iar noi nu le avem. Mai sunt și persoane asimptomatice sau care ascund cu bună știință că au simptome. Uneori te întrebi dacă persoana aceea tușește pentru că a răcit jucând fotbal sau chiar e infectată”, explică ea.
La competiția de descarcerare și prim ajutor calificat din 2017, echipa de voluntari SMURD din care a făcut parte și Virginia Mărăcine s-a clasat pe locul al patrulea. A fost singura echipă de voluntari din competiție și au concurat doar cu profesioniști.
Virginia Mărăcine a devenit formator în cadrul Fundației pentru SMURD și predă cursuri de prim ajutor inclusiv în ASE, studenților și profesorilor. Pandemia de coronavirus împiedică acum organizarea acestora, dar voluntara speră să le reia cât mai curând.
Stelian, Relu și George, angajați la salubritate
În jur de 4.000 de operatori de salubritate lucrează în București. Sunt expuși celor mai riscante condiții de muncă, stigmatizării și infecțiilor de orice fel. Trei dintre ei sunt Stelian, George și Relu, despre care Libertatea a scris încă de la începutul pandemiei.
Sunt oameni modești, neobișnuiți să vorbească despre munca lor cu altcineva decât colegii de la Supercom.
Stelian Radu are 55 de ani, iar la firma de salubrizare lucrează de 20 de ani. Nu îi e rușine să strângă sacii de gunoi pe care oamenii îi lasă lângă stâlpii de pe stradă - până la urmă, câștigă un ban cinstit, nu fură și nu face rău nimănui, subliniază el.
La fel sunt și George și Relu. Primul are 42 de ani și a lucrat înainte în Cehia, tot la o firmă de salubrizare. Al doilea e șofer de 14 ani la Supercom și se laudă cu copiii lui: un băiat de liceu și o fată de 22 de ani care studiază Medicina.
Bărbații au învățat, de-a lungul anilor, că oamenii sunt imprevizibili, unii sunt răi, alții îi ignoră, puțini sunt politicoși.
Unii își scot gunoaiele și le pun în fața mașinii, ca să ne sfideze, deși noi abia am strâns din zonă.Relu, angajat la salubrizare:
Marian, Alex și Andrei, studenți “livratori”
La începutul crizei de coronavirus, când România abia intra în stare de urgență, Asociația Studenților la Construcții din București a pornit campania “Studenții livrează” din dorința de a-i ajuta pe cei vulnerabili. Ei primeau comenzi, făceau cumpărături și livrau gratuit produse alimentare în mai multe orașe din țară.
Marian Marinoiu, Alex Ioniță și Andrei Petre sunt trei dintre tinerii care, zilnic, pe scutere sau cu mașinile, au străbătut străzile Bucureștiului pentru a face cumpărături pentru persoanele în vârstă și pentru părinții cu copii mici, ca aceștia să nu se expună riscului infectării cu coronavirus.
Au făcut livrările gratuit, cu toate că uneori oamenii au insistat să lase bani în plus, pe lângă costul produselor, “pentru deranj”. Băieții au folosit acei bani la alte comenzi, pentru oamenii care nu își permiteau prea multe.
S-a întâmplat, de exemplu, să ni se ceară să luăm o pâine și o cutie de margarină. Când vezi că cere asta, îți dai seama că omul are nevoie de mai mult, dar pur și simplu nu are bani. Așa că am mai luat noi în plus ce am considerat că are nevoie, cartofi, făină, lapte.Marian Marinoiu, vicepreședinte ASCB:
Au făcut-o livrări în timpul stării de urgență și le fac în continuare, chiar dacă la un nivel mai mic.
“Am rămas cu 10 prieteni, ca să zic așa, sunt oameni care au probleme de mobilitate și le cumpărăm noi medicamentele de care au nevoie”, spune Marian.
