Marine Le Pen a scris istorie în momentul în care a reușit să ajungă în turul doi al alegerilor prezidențiale. Lidera Frontului Național, fiica patriarhului extremei-dreapta franceze, a ajuns în atenția francezilor nu de puține ori cu retorica sa eurosceptică. De altfel, ea și-a lansat cariera politică cu scopul suprem de a ajunge la Elysee, iar anul acesta are mai multe speranțe ca niciodată. Asta deși sondajele de opinie îl creditează pe rivalul ei, Emmanuel Macron, cu un avans considerabil.
Cuprins:
Marine Le Pen a trecut primul test electoral al alegerilor prezidențiale din Franța, reușind să învingă partide de tradiție precum cel socialist și cel republican. “O alegerea a civilizației”, a spus Le Pen, în discursului de lansare a campaniei sale, pe 5 februarie, la Lyon, arătând parcă ce tendință va urma pe parcursul întregii campanii. Acum, ea se va confrunta cu Emmanuel Macron, care are un avans de 19%, potrivit sondajelor de opinie.
“Moștenitoarea” Frontului Național a crescut în sudul Parisului, întotdeauna în urma tatălui ei, Jean-Marie Le Pen, de la care se pare că a moștenit nu doar numele, ci și arta de a acapara și captiva publicul.
Mezina familiei (mai are două surori), Marine a absolvit Facultatea de Drept, iar apoi s-a impus drept “moștenitoare” a mărcii “Le Pen”, dar și a Frontului Național.
În 1993, la numai 24 de ani, Marine Le Pen şi-a început cariera politică, printr-o candidatură la legislativele din Paris. În 1998, a intrat în biroul juridic al formaţiunii. În acelaşi an, a pus capăt scurtei sale cariere în Barou, notează Reuters.
În acea perioadă, urma linia şi opiniile tatălui său. “Încerc cu disperare să găsesc subiecte în care nu sunt de acord cu el. Dar nu reuşesc. Voi reuşi însă, la un moment dat”, spunea ea într-un reportaj realizat de France 2 înainte de legislativele din 2002.
În seara de 21 aprilie 2002, imaginile cu bucuria sa când a aflat că tatăl său s-a calificat în al doilea tur de scrutin au făcut înconjurul lumii. Acela a fost momentul în care a început să urce în ierarhia Frontului Național. În 2003 a devenit vicepreşedinte, iar în ianuarie 2011 a devenit preşedinte, învingându-l detaşat pe Bruno Gollnisch în alegerile interne.
După ce a ajuns în fruntea partidului, Marine Le Pen a început să se detaşeze de tradiţia liderilor de extremă-dreapta, care au practicat o politică de aventurieri, mai degrabă decât de învingători, cu un discurs de tribuni mai degrabă decât de oameni de stat. A promis să îşi ducă formaţiunea pe culmi înalte, iar mulți ar putea spune că a reușit acest lucru.
Ea a remaniat partidul, chiar cu prețul unei crize politico-familiale. Mai precis, în 2015, Marine Le Pen l-a exclus pe tatăl ei din partid. Acesta din urmă nu a respins niciodată declaraţiile sale privind folosirea camerelor de gazare, “detaliu” în istoria celui de-al Doilea Război Mondial, potrivit lui, şi continua declaraţiile incompatibile cu un partid care încearcă să scape de eticheta de “diabolic”.
Decizia capătă proporții uriașe, după ce Jean-Marie o acuză pe fiica sa de “trădare”. “Mi-e ruşine că preşedinta Frontului Naţional îmi poartă numele. Şi îmi doresc să piardă cât mai repede posibil”, spunea Jean-Marie Le Pen pe Europe 1, după suspendarea biroului executiv al partidului.
Cu toate acestea, strategia lui Marine Le Pen a dat roade, dovada clară în acest sens este faptul că numele ei apare scris pe buletinul de vot din cel de-al doilea tur al alegerilor prezidențiale, care se desfășoară duminică.
Campania lui Marine Le Pen a fost urmată de scandaluri. Marine Le Pen este suspectată că i-a acordat salarii fictive de peste 41.500 de euro, din fonduri ale Parlamentului European, bodyguardul Thierry Legier, încadrat ilegal ca asistent parlamentar în perioada octombrie-decembrie 201, dar și șefei sale de cabinet, Catherine Griset, care a fost inculpată în acest caz.
Marine Le Pen a dezminţit deja toate acuzaţiile aduse, însă reprezentanţii PE au decis să-i pună poprire pe jumătate din salariu şi indemnizaţiile zilnice pentru a recupera cei 300.000 de euro utilizaţi în mod fraudulos de către preşedinta Frontului Naţional.
Președinta Frontului Național a afirmat răspicat în mai multe rânduri că-și dorește un Frexit. Pe lângă organizarea unui referendum privind ieșirea țării din Uniunea Europeană, ea vrea și ieșirea din NATO, dar și revenirea la franc.
Propuneri pe plan economic:
Propuneri privind îmbunătățirea sistemului social
Propuneri privind imigrația și securitatea Franței
Propuneri pe plan european
Foto: EPASUMAR: