Demolarea unui "mit melancolic". România este în topul țărilor industrializate, dar merge cu frâna trasă în spatele țărilor dezvoltate
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
România are o industrie din secolul XIX, care s-a dezvoltat în perioada interbelică, a fost forțată să crească în comunism și a fost privatizată în mare parte sau a intrat în faliment după Revoluția din 1989. A rămas însă una dintre cele mai industrializate țări din Uniunea Europeană, cu o pondere de 23% din PIB, dar încă nu poate ajunge din urmă statele dezvoltate.
Cuprins:
O analiză a industriei României a fost făcută într-un studiu recent al profesorului doctor Cornel Ban, de la Copenhagen Business School.
Principalele concluzii ale studiului arată că:
- fără o politică industrială serioasă, România nu poate recupera decalajele față de Occident;
- există excepții, precum Dacia și centrul său de cercetare, sau stimulentele fiscale pentru domeniul IT, însă politicile industriale necesită cooperare interinstituțională și autonomie din partea instituțiilor, iar acestea nu prea se văd;
- taxele mici nu sunt îndeajuns;
- IT-ul românesc nu a trecut la domeniile de viitor, precum inteligența artificială, robotica, nanotehnologia sau biotehnologia.
Industrializarea României
Industrializarea a început în România la sfârșitul secolului al XIX-lea și a continuat în perioada interbelică, prin dezvoltarea căilor ferate sau prin afacerile industriașilor Nicolae Malaxa sau Max Auschnitt.
În perioada comunistă a avut însă loc o industrializare forțată, una în perioada în care la conducerea țării se afla Gheorghe Gheorghiu-Dej, iar o alta în vremea lui Nicolae Ceaușescu.
După 1989, cele mai multe dintre acestea au fost privatizate, iar multe nu au reușit să treacă de tranziție, intrând în faliment sau fiind devalizate.
Dezindustrializarea și «mitul melancolic»
Industria este baza unor țări precum Germania sau Coreea de Sud. Pe de altă parte, țările anglo-saxone, precum SUA sau Marea Britanie, se bazează mai mult pe servicii.
În România există un "mit melancolic" conform căruia dezindustrializarea a afectat puternic economia și că producția a rămas în sistem lohn, unde angajații nu au cum să ceară majorări de salarii, arată Cornel Ban în studiul său.
Stăm mai bine decât Franța sau Marea Britanie
Numai că datele spun că nu este așa: România este încă una dintre cele mai industrializate țări din UE.
Țara noastră are o pondere de 23% a industriei în economie. Spre comparație, ponderea industriei în Germania este de 25,5%, în Franța, de 17,36%, iar în Marea Britanie ponderea este de 18,57%.
În Cehia ponderea este de 33,46%, în Slovacia industria acontează 30,97% din PIB, în Polonia este de 27,88%, iar în Ungaria, de 26,44%, potrivit datelor prezentate pe Statista.com.
Numai Slovenia și Cehia ne depăseșc în privința populației angajate în industria manufacturieră, iar în termeni de valoare adăugată România este în aceeași ligă cu Austria și Finlanda, arată studiul.
Pe de altă parte, ponderea IT-ului în exporturi este chiar mică în România (2,88%), mult sub Slovacia (16%), Cehia (13%) sau Ungaria (11,6%).
IT-ul românesc nu a trecut la epoca modernă
Profesorul spune că mare parte din sectorul IT din România operează ca o platformă de asamblare și nu a trecut la "a patra revoluție industrială", respectiv inteligență artificială, robotică, nanotehnologie sau biotehnologie.
Cornel Ban arată că doar taxele mici nu sunt îndeajuns și dă ca exemplu Irlanda, unde există o coordonare între stat și companii pentru a transforma țara într-un lider global în exportul de produse high-tech.
Irlanda este, în acest moment, sediul european al unor giganți precum Facebook, Google și Apple.
Ne lipsește o bancă de dezvoltare
Cornel Ban susține că sistemul financiar nu este implicat în industria manufacturieră și că lipsește o bancă de dezvoltare care să îl înlocuiască.
O astfel de bancă de dezvoltare există în Polonia sau în Croația.
De asemenea, Germania are KfW, banca sa de dezvoltare. Aceasta oferă microfinanțări pentru IMM-uri, dar și credite industriei germane pentru exporturi.
O entitate a acesteia sprijină grupurile germane care vor să cumpere companii în alte state, prin preluarea de acțiuni la acestea cot la cot cu ele.
În 2008, KfW a participat la programele de salvare a economiei germane afectate de criză.
O lege privind înființarea unei bănci de dezvoltare în România a fost adoptată de curând, dar instituția financiară nu este încă funcțională.
Gestionarul industriei din România
La o primă privire, Ministerul Economiei este cel care ar trebui să se ocupe de industrie și investiții, din moment ce a realizat Strategia Națională pentru Competitivitate și Exporturi.
Numai că, analizând, sunt de fapt cinci ministere care guvernează diverse aspecte: cercetare, ajutor de stat, energie, export, fără o coordonare nodală, mai arată studiul.
Mai mult, Agenția Română pentru Investiții Străine a fost desființată în 2009, după doar 7 ani de existență.
Inovarea este o problemă de educație, dar avem și un Minister al Cercetării în România.
De asemenea, zonele de dezvoltare sunt manageriate de Ministerul Dezvoltării Regionale, iar ajutoarele de stat, de către Ministerul Finanțelor.
În privința investițiilor, atribuțiile sunt acum ale Ministerului Economiei, după ce până acum doi ani exista un Departament pentru Investiții Străine și Parteneriat Public-Privat în cadrul Guvernului.
Consiliul de Programare Economică, semn de «anxietate»
Înființarea Consiliului de Programare Economică în 2018 reflectă o creștere a anxietăților privind fragmentarea instituțională, dar acesta nu are un mandat clar de coordonare a acestora, punctează Cornel Ban în cercetarea sa.
Citește și:Fiță în 1918, praf în 2018. Calea ferată, liantul care a modernizat România după Marea Unire, e la pământ după 100 de ani și are nevoie de investiții. Trenurile circulă la viteze din anii 1870 Cum și-au pierdut femeile din Transilvania dreptul de vot după Marea Unire din 1918
