Banca de Dezvoltare a României, un Bancorex în devenire. Cum funcționează în alte țări și ce vrea statul să facă la noi
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
Banca de Dezvoltare a României (BDR), care ar trebui să investească în proiecte de dezvoltare economică și să sprijine companiile, se poate transforma dintr-un vis devenit realitate într-un adevărat coșmar pentru finanțele țării noastre, potrivit unei analize Libertatea.
Cuprins:
Senatul a aprobat joi înființarea Băncii de Dezvoltare, iar aceasta va primi pe mână un miliard de lei de la stat drept capital de pornire.
Potrivit proiectului, aceasta nu va putea accepta depozite de la populație, dar va putea oferi credite și asigurări. Pe lângă întreprinderile mici și mijlocii, unde va asigura implementarea măsurilor de ajutor de stat, Banca de Dezvoltare va da o atenție deosebită și ”marilor proiecte de infrastructură”.
De asemenea, în proiect apar referiri la dezvoltarea autorităților de interes public, dezvoltarea regională, dezvoltarea infrastructurii, susținerea activităților de cercetare și protecția mediului.
Potrivit proiectului, Banca de Dezvoltare poate să ofere finanţare în condiţiile pieţei şi să obţină rentabilitate echivalentă cu cea obţinută pe piaţă pe repere comparabile, cu condiţia ca, în desfăşurarea unei astfel de activităţi nesusţinute prin ajutor de stat, să nu concureze cu furnizorii comerciali, ci să remedieze deficitul sau eşecurile infrastructurii financiare.
Ce zice Programul de Guvernare
Proiectul de înființare apare și în Programul de Guvernare 2018-2020. ”Vom înființa o Bancă de Dezvoltare și Investiții”, se arată în documentul pentru care cabinetul Viorica Dăncilă a primit votul de învestitură.
Alte detalii nu se dau, dar apar în programele de guvernare ale Guvernelor PSD-ALDE din 2017. ”Totalul investițiilor publice (inclusiv cele din fonduri europene, fonduri suverane, companii de stat si banca de dezvoltare) vor fi in medie de 6% din PIB in urmatorii 4 ani”, arată documentul de anul trecut.
De aici se observă că aceasta era văzută drept o sursă de investiții publice.
Care este planul
Adevăratul plan al autorităților este însă altul. Proiectul Băncii de Dezvoltare a României este deja vechi de trei ani. În acel moment, se dorea ori transformarea CEC, ori a EximBank în bancă de dezvoltare. În final, se alesese EximBank, dar între timp s-a renunțat la proiect și s-a trecut la înființarea uneia noi.
În acel moment, autoritățile locale erau cele care cereau insistent înființarea Băncii de Dezvoltare. Și asta pentru că doreau să primească finanțare pentru o serie de proiecte, dar băncile comerciale nu le acordau credite pentru acestea.
Acum, planul este ca, împreună cu miliardul de lei primit de la stat, Banca de Dezvoltare să se împrumute pe piața interbancară de la băncile comerciale din România sau să emită obligațiuni către fonduri de investiții.
Mai departe, Banca de Dezvoltare va investi banii în diverse proiecte de infrastructură, atât la nivelul autorităților locale, cât și în marile proiecte ale Guvernului, precum autostrăzi.
Investiții fără profit
Problema este că aceste proiecte în care Banca de Dezvoltare va investi bani trebuie la rândul lor să producă profit, pentru ca aceasta să își plătească mai departe datoriile. Or, aici este principalul risc, consideră Ionuț Dumitru, șeful Consiliului Fiscal și economist-șef al Raiffeisen Bank.
”Vom avea încă o bancă de stat, problema e de guvernanță corporatistă. Avem experiența anilor ’90, riscul de interferență politică este foarte mare. Am văzut în anii ’90 credite direcționate politic, management fără criterii de performanță și știm cu toții cum s-a terminat. În final, a fost nevoie de bani publici pentru salvarea băncilor de stat. Criteriile de evaluare a unui proiect rămân aceleași, fie că e finanțat de bănci comerciale, fie de Banca de Dezvoltare. Reglementările BNR sunt aceleași pentru toți”, a declarat Ionuț Dumitru, pentru Libertatea.
Întrebat cum ar putea o bancă de dezvoltare să investească în infrastructură, Ionuț Dumitru a replicat: ”Un proiect de infrastructură va fi finanțat de oricine dacă e bancabil și nu va fi finanțat de nimeni dacă nu are sens”.
Exemplul Autostrăzii Comarnic-Brașov
Un astfel de caz este cel al autostrăzii Comarnic-Brașov, pentru care statul român a acordat de trei ori contractul francezilor de la Vinci, dar care în final a renunțat pentru că băncile nu ofereau finanțare.
Ultima oară, în 2015, statul negociase cu francezii un cost de 2,7 miliarde de euro pentru cei 53 de kilometri de autostradă, ceea ce însemna 159,5 milioane de euro pe kilometru. Dar costul total ajungea la 8,45 miliarde de euro pe 30 de ani, cu tot cu costurile de finanțare și mentenanță. Bașca șoferii trebuiau să achite 7 lei, tarif indexabil.
Evident că, în acest condiții, băncile nu s-au îngrămădit să bage banii în această autostradă, iar consorțiul Vinci-Aktor-Strabag a renunțat la contract.
Ionuț Dumitru a comparat proiectul băncii de dezvoltare cu o vorbă populară despre mai mulți oameni care au vrut să bea gratis și s-au gândit să-și facă un bar. Pe românește, la final cineva tot plătește.
În Rusia, statul a salvat ”mândria” lui Putin
La câțiva pași de România, în Rusia, fix acest lucru s-a întâmplat. Vnesheconombank (VEB) este Banca de Dezvoltare a Rusiei. Aceasta nu este însă o simplă bancă comercială, fiind deținută de stat și, prin lege, șeful consiliului de supraveghere este premierul rus.
Aceasta este unul dintre proiectele de suflet ale președintelui rus Vladimir Putin.
VEB s-a împrumutat masiv pe piețele occidentale pentru a investi apoi în patria-mamă. Spre exemplu, cu banii VEB s-a realizat infrastructura pentru jocurile olimpice de iarnă de la Soci, care au avut loc în 2014. Numai investițiile pentru Soci s-au ridicat la 50 de miliarde de dolari.
Doar că, între timp, două lucruri s-au întâmplat: Rusia a anexat Crimeea și sprijină cu armament rebelii proruși din estul Ucrainei, astfel că VEB a fost pusă sub sancțiuni americane și europene. Ba mai mult, proiectele finanțate de VEB nu produc bani, astfel că banca rusă a ajuns în imposibilitatea plății datoriilor.
Așa că, VEB a ajuns să fie salvată de stat: în anul 2016, Rusia a anunțat că injectează 2,2 miliarde de dolari în banca sa de dezvoltare. Ulterior, în iulie 2017, China a acordat Rusiei un împrumut de 11 miliarde de dolari, dintre care 10 miliarde pentru unul dintre fondurile sale suverane și un miliard fix pentru VEB, potrivit Financial Times.
Conform New York Times, ministerul rus de Finanțe a pompat mai bine de 10 miliarde de dolari în VEB în ultimii trei ani pentru a o ține pe linia de plutire.
Cum ar trebui să funcționeze
Pe de altă parte, există și exemple pozitive. Germania folosește KfW, banca sa de dezvoltare, pentru a finanța programele de anvelopare termică a locuințelor sau eficiență energetică, acordă microfinanțări pentru IMM-uri, dar acordă și credite industriei germane pentru exporturi, iar o entitate a acesteia sprijină companiile germane care vor să cumpere companii în alte state prin preluarea de acțiuni la acestea cot la cot cu ele.
În anul 2017, KfW a fost numită de către revista Global Finance drept ”cea mai sigură bancă din lume”.
În 2008, KfW a contribuit cu 6 miliarde de euro la salvarea unei bănci numită IKB, dintr-un pachet total de 8 miliarde de euro. Și asta pentru că KfW deținea în acel moment 45,5% din acțiunile acesteia, după cum scrie Der Spiegel.
Coreea de Sud este un alt exemplu. Korea Development Bank este acționar la unele dintre cele mai mari companii din țară. KDB a fost implicată la sfârșitul anilor 1990-începutul anilor 2000 în închiderea controlată a concernului Daewoo, moment în care a preluat acțiuni la mai mult entități.
Șantierele navale Daewoo Shipbuilding & Marine Engineering sunt deținute de către KDB în proporție de 57%. De altfel, statul român și-a anunțat recent intenția de a prelua Daewoo Mangalia de la coreeni.
KDB este și principalul creditor al Samsung Heavy Industries, al treilea producător mondial de nave oceanice.
De asemenea, KDB deține firma de brokeraj Daewoo Securities, dar și un pachet 17% din acțiunile constructorului auto General Motors Korea.
Concomitent, alături de Samsung Life Insurance și alte firme de asigurare, KDB a anunțat crearea unui fond pentru investiții în infrastructură.
În fine, KDB este și cel mai mare acționar al KEPCO, cea mai mare companie de energie din Coreea de Sud, cu aproape o treime din titluri.
Citește și:
Harta clientelismului politic. Cum s-au ”tocat” banii de la Ministerul Dezvoltării și Fondul de Rezervă în funcție de culoarea politică
