Interviu în premieră cu Sophie Ayad, despre viața alături de Ion Țiriac. „Nu regret nimic. Regretele sunt pentru cei care se dau bătuți”
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
Născută în Germania, dar cu origini franceze și egiptene, jurnalista Sophie Ayad este femeia cu care Ion Țiriac a împărțit viața timp de nouă ani, în perioada 1992-2001. Nu au ajuns niciodată în fața altarului, dar au împreună doi copii: pe Karim (23 de ani) și pe Ioana (20 de ani).
Cuprins:
- „Nu mi-e dor de Monte Carlo. Iar Miami era visul meu”
- „Scrisul este «cardio-ul» meu”
- Despre Ion Țiriac: „Sper că i-am adus oarecare fericire”
- „Nimic nu durează pentru totdeauna”
- „Când totul în jurul meu mă înnebunește, fug pe plaja mea și înot”
- Tatăl bolnav și ce puțin înseamnă fericirea
- „Aș putea scrie o carte despre accidente vasculare cerebrale”
- „De la căderea lui Ceaușescu, transformarea în bine a României e incredibilă”
- „A nu fi nevoit să taci este un lux și un privilegiu”
- Pe scurt despre Sophie
- 9 ani intenși cu Țiriac
- Mai are un copil cu un italian
- Jurnalism, Pshihologie, Psiholingvistică
Și când te refuză, Sophie are o gentilețe aparte. Are o voce caldă, departe de metalica jurnalistului. Povestește, nu te ceartă. Te ascultă, nu dă verdicte. Explică, revine, se frământă.
A oferit un singur interviu presei din România, scuzându-se, timid, de fiecare dată, aproape rușinată, că povestea ei de iubire cu Ion Țiriac e “long-long time ago”.
Până la urmă, ea și-a deschis sufletul pentru cititorii Libertatea, vorbind cu sensibilitate despre România și cu dragoste de mamă despre cei doi copii pe care îi are cu fostul jucător de tenis, Ioana și Karim, despre cum era și cum e “Ion”, despre viața la Monte Carlo, casa ei pentru aproape 20 de ani, despre cum e să o iei de la capăt la 50 de ani la Miami, în State, dar și despre durerea pricinuită de faptul că își vede tatăl suferind.
Libertatea: Sophie, n-o să-ți vină să crezi, la București sunt 20 de grade și soare de primăvară, văd că la Miami sunt tot pe acolo, dar plouă. Cum îți merge afacerea. Am văzut că tu și Ioana sunteți modele pentru ținute….
Sophie Ayad: Merge foarte bine! Ideea mea a fost de a aduce aici moda europeană de ultimă generație și de a o combina cu brandurile mari din State, iar americanii sunt pur și simplu obsedați de tot ce vine din Franța. Fiicele și prietenele mele se ocupă de site-ul nostru web, thepoolclubmonaco.com și nu mă puteam gândi la modele mai nimerite. Cred că le place și lor. Așa, shootingurile noastre foto sunt autentice. Îmi plac, mai ales că îmi port hainele proprii și poate acesta este secretul succesului nostru. Autenticitatea!
„Nu mi-e dor de Monte Carlo. Iar Miami era visul meu”
- De ce ai decis să pleci din Monte Carlo? Ai trăit 18 ani acolo ...
- 18 ani (râde). Nu mi-am dat seama că a trecut atât de mult până mi-ai spus. Monaco este Disneyland. Este o bulă, trăiești într-o bulă. Monaco este foarte convenabil și confortabil, dar am simțit, la un moment dat, că nu mai sunt eu. E doar o zonă confortabilă și atât. E un loc pentru leneși, nu este nici “ispiring”, nici “exciting”. Am părăsit Monaco în 2018, cu două genți sport și m-am gândit că voi reveni pentru a-mi împacheta restul lucrurilor, dar nu am făcut-o niciodată, îți vine să crezi? Am lăsat totul peste noapte și nu am privit niciodată în urmă. Și nici că mi-e dor de Monaco. Sincer? Am sentimente foarte amestecate cu privire la acel loc. Am locuit în SUA când aveam 14 ani și am fost la liceul din California. De atunci, visul meu a fost întotdeauna să trăiesc în America. Îmi plac orașele mari și viața reală. Miami este și a fost întotdeauna locul meu de vis. Este unul dintre cele mai cosmopolite orașe pe care le cunosc și are acel melanj de Caraibe și America de Sud pe care-l iubesc. Ador oceanul, aerul cald, plaja, lumina și culorile, oamenii. E paradisul meu. Viața curge domol, oamenii sunt prietenoși. Și îmi amintește foarte mult de Egipt.
- Cum sunt copiii, Karim, Ioana și Jasmin?
- Toți merg foarte bine. Sunt foarte norocoasă și recunoscătoare pentru asta. Karim tocmai a absolvit Universitatea din Chicago, care e unul dintre cele mai bune colegii din SUA. Ioana a început universitatea anul trecut, aici, la Miami, iar Jasmin este la liceul din Miami și tocmai a fost acceptată în Miami City Ballet în această vară. Sunt teribil de mândră de toți. Sunt binecuvântată cu copiii mei. Nu pentru că toate excelează academic, dar și pentru modul în care au crescut. În trei cuvinte, sunt onești, politicoși și cu inimă mare! În plus, sunt cu sunt adevărat cosmopoliți, pot trăi și supraviețui oriunde. Asta pentru că am trăit întotdeauna precum nomazii și sunt obișnuiți să se adapteze diferitelor culturi.
„Scrisul este «cardio-ul» meu”
- Îmi închipui că ești foarte mândră de Ioana, care te urmează și face Jurnalismul...
- Ioana e încă studentă, va termina peste doi ani. De fapt, studiază și Economie și cred că este o potrivire perfectă. O văd o femeie de afaceri și e în sângele ei să fie o femeie de afaceri. Un antreprenor adevărat, activ și plin de idei. Ca orice părinte, îți spun că orice va decide să facă, voi fi lângă ea.
- Jasmin era la gimnastică...
- A cotit-o spre balet! Le-a făcut pe amândouă, dar eu cred că baletul este mai grațios și mai puțin dăunător pentru dezvoltarea fizică a copilului. Eu am făcut balet timp de 7 ani, poate de aici mi se trage disciplina, devotamentul. Jasmin este mult mai talentată decât am fost eu vreodată. Baletul este viața și pasiunea ei. Are tenacitate să ajungă departe, dacă asta își dorește cu adevărat.
- Sophie, în ce stadiu este cartea pe care ai promis că o vei scrie despre viața ta?
- Este un roman, nu o biografie. Scriu în fiecare zi, dar mai ales noaptea. La scris mă pricep cel mai bine. Scrisul este “cardio”-ul meu. Și Miami este locul perfect pentru a scrie, pentru a gândi, pentru a fi liberă, pentru a-mi odihni mintea și apoi a lăsa-o să fugă încotro dorește.
Despre Ion Țiriac: „Sper că i-am adus oarecare fericire”
- Până acum, ne-am “încălzit”, acum sunt abrupt. Cum ai descrie relația ta cu Ion Țiriac?-
Eu? Aș spune “foarte bine”. Dar întreabă-l pe el (râde zgomotos)... Îl iubesc pe Ion, nu este doar un tată grozav, ci și un prieten adevărat. Am avut momente dificile, chiar foarte dificile, dar el a fost mereu acolo pentru mine și cei trei copii ai mei.
Relația cu Ion m-a influențat, absolut. Sunt puțini oameni la care mă uit, iar el a fost greu de înlocuit în orice fel...Sophie Ayad:
- Ce ai învățat de la Ion? Dar el de la tine?
- Le datorez totul mai întâi tatălui meu și apoi lui Ion. Sunt cele mai influente două persoane din viața mea. Sunt pentru totdeauna recunoscătoare. Ion este una dintre cele mai strălucitoare minți pe care le-am putea întâlni și îi sunt datoare pe atât de multe planuri... Nu știu dacă Ion a învățat ceva de la mine, dar sper că i-am adus oarecare fericire.
Nu regret nimic. Totul se întâmplă cu un motiv. Regretul este pentru persoanele care renunță. Iar eu mă reinventez constant. Sau măcar încerc.Sophie Ayad:
„Nimic nu durează pentru totdeauna”
- Dacă ai avea șansa să poți să o iei din nou de la capăt, ai face aceleași lucruri? Sau ai schimba ceva?
- Cu experiența de viață pe care o am astăzi, aș face, evident, câteva lucruri diferit, dar din nou îți spun: totul s-a întâmplat dintr-un motiv. Iar experiența mea m-a făcut o persoană mai bună și mai puternică.
- De ce nu ai avut noroc în dragoste?
- Din contră, cred că am fost într-adevăr foarte norocoasă în dragoste. Nimic nu durează pentru totdeauna, dar când am iubit, a fost din toată inima. Cred că puțini oameni experimentează iubirea așa cum am făcut-o eu. Deci sunt, de fapt, norocoasă.
- Cum ai descrie România în doar cinci cuvinte?
- Familie, frumusețe, natură, cultură și... mâncare bună!
„Când totul în jurul meu mă înnebunește, fug pe plaja mea și înot”
- Cum arată azi o zi din viața ta?
- Lucrez 24 de ore din 24, șapte zile pe săptămână. A fost foarte greu de când am ajuns în SUA ca să-mi pun pe picioare afacerea. Am luat-o de la capăt la 50 de ani. Dar mă bucur. Copiii mei îmi spun că ar trebui să învăț să am duminica liber. Este un obiectiv pentru 2020. Dar uneori, când totul în jurul meu mă înnebunește, fug pe plaja mea timp de o oră și înot. Acest lucru mă ajută să fac față. Iubesc natura.
-Egiptul, Franța sau România?
-Statele Unite! Asta e acasă acum.
- Apropo, mai există Poolclub, restaurantul din București?
- Da, desigur. A fost o colaborare cu Jean Louis Costes, legendă și lider în industrie. Dețin 180 de restaurante doar la Paris și au deschis recent L’Avenue în New York, foarte asemănător cu conceptul nostru. Este unul dintre cele mai bune proiecte pe care le-am făcut până acum. Nu am văzut niciodată oameni care lucrează la fel de mult ca această echipă româno-franceză și suntem cu toții în continuare în contact. Sunt foarte mândră de ceea ce am făcut. Am făcut magie acolo.
Tatăl bolnav și ce puțin înseamnă fericirea
- Am simțit puțină tristețe în cuvintele tale. Ești fericită, Sophie?
- Este greu să fiu fericită acum. Tata este foarte bolnav. Au fost cei mai duri doi ani din viața mea și m-a lovit din senin. Lucrurile care contau pentru mine acum doi ani sunt atât de lipsite de importanță azi. De multe ori plâng de situația lui, dar încerc să fiu puternică și să continui și să zâmbesc. Trebuie să fiu bine pentru copiii mei și să le explic că viața trebuie să continue și să fie un exemplu. Dar da, nu este cea mai fericită perioadă din viața mea.
Sunt ambasador global Goodwill pentru Egipt. Lupt pentru conștientizarea problemei atacurilor cerebrale și am cofinanțat recent un documentar în Marea Britanie despre asta.Sophie Ayad:
- Când a fost ultima dată când ai fost fericită?
- Este relativ. Sunt implicit fericită, pozitivă. Mă mulțumesc în fiecare zi când îmi văd copiii transformându-se, maturizându-se. Sunt speciali, pentru că au învățat să aibă grijă de ceilalți, care nu sunt la fel de privilegiați ca și ei. Știu că sunt norocoși și, de asemenea, știu că este datoria lor în această viață să dea înapoi. Asta este cea mai mare realizare a mea. Să le transmit empatie, compasiune și onestitate. Am fost fericită acum câteva zile, când am luat o cină în familie cu toți copiii și partenerii lor. Îmi iubesc familia. Asta este fericirea pentru mine. Și mai e de fiecare dată când mă plimb desculță în nisip, când înot în oceanul cald sau când mă plimb cu bicicleta în South Beach. Lucruri mărunte. Sunt recunoscătoare pentru fiecare zi în care suntem bine și nu ne lovește nici un dezastru major. Viața m-a hârșit extraordinar.
„Aș putea scrie o carte despre accidente vasculare cerebrale”
- Cum se simte tatăl tău?
- Aș putea scrie o carte despre accidente vasculare cerebrale și ce s-a întâmplat cu el. Este devastator. Sunt multe altele care trebuie făcute pentru a preveni accidentele vasculare cerebrale. Tata avea simptome clare și a fost trimis acasă de medicul de familie. Oamenii din Europa nu sunt instruiți cu privire la accidentele vasculare cerebrale. Și acestea pot fi prevenite în proporție de 80%. Tata nu poate vorbi și nici nu se poate mișca. El are “locked-in-syndrome”, este prins în interiorul propriului său corp. Nu am mai auzit despre așa ceva până acum. Îmi doresc ca oamenii să fie educați în acest sens și sper că munca mea îi poate împiedica pe ceilalți să experimenteze acest coșmar. Sunt încă în șoc față de ceea ce se întâmplă în prezent, dar încercăm să facem față cât mai bine.
„De la căderea lui Ceaușescu, transformarea în bine a României e incredibilă”
- Ce prieteni ai în România?
- Unii foarte dragi. Iubesc România. Prima dată când m-am dus în România a fost la scurt timp după ce Ceaușescu a fost executat. Transformarea este pur și simplu incredibilă. Românii au multe de care să fie mândri, dar se plâng foarte mult de propria lor țară. Nimic nu este perfect. Uită-te la America. Cred că România merge bine, însă mai multă încredere în sine și o mai mică autodistrugere ar ajuta. Aveți atât de multe motive să fiți mândri de țara voastră!
„A nu fi nevoit să taci este un lux și un privilegiu”
- Ai făcut greșeli?
- Nenumărate! Acum lucrez să fac greșeli... mai bune! Sunt o persoană dreaptă și spontană. Spun ceea ce gândesc și asta mă îmbolnăvește de multe ori. Dar eu sunt eu și nu voi pregeta niciodată să tac (râde). De fapt sunt mândră de asta. A nu fi nevoit să taci este un lux și un privilegiu.
Pe scurt despre Sophie
Ce flori îi plac: “Trandafirii”.
Gătitul: “Gătesc în fiecare seară. Mai mult mâncăruri italiene și franțuzești. Îmi place simplitatea. Când s-a născut fiul meu, abia dacă știam să fierb un ou. Deci am parcurs un drum lung. Pe de altă parte, urăsc să îmi curăț bucătăria după aceea. Dar gătitul este distractiv și relaxant. Orice lucru creativ funcționează pentru mine”.
Cum își menține silueta: “Mănânc proaspăt și ușor. Sunt unul dintre oameni norocoși care pot mânca tot ce își doresc. Termin cutii de înghețată Ben & Jerry Cookie Dough urmărind Netflix noaptea. Să sperăm că va rămâne așa, deoarece urăsc dieta. Îmi place să mănânc, așa că mulțumesc Domnului că nu am luat în greutate. În plus, mă mișc toată ziua și asta ajută”.
- Când vii în România?
- Sperăm că de Crăciun.
9 ani intenși cu Țiriac
Sophie Ayad l-a cunoscut pe Ion Țiriac în 1992, la München, prin intermediul prietenei sale Barbara Becker. A fost o întâlnire care avea să dea naștere unei povești de dragoste care i-a marcat viața egiptencei. Relația lor s-a răcit în 2001, însă îi unesc cei doi copii, Karim, 23 de ani, și Ioana, 20 de ani.
Mai are un copil cu un italian
Deși nu a ajuns în fața altarului cu Ion Țiriac, Sophie s-a căsătorit în 2005, la Monaco, cu un alt bărbat, italian. Împreună au o fiică de 13 ani, Jasmin. Relația lor nu a mers, Sophie divorțând de soțul ei în 2013.
Jurnalism, Pshihologie, Psiholingvistică
Sophie s-a născut la München și până la 18 ani a locuit la San Francisco, Paris și München. A studiat Jurnalismul, Psihologia și Psiholingvistica în Germania și a obținut o diplomă de Master de la Ludwig Maximilians Universität din München. Mama ei este franțuzoaică născută în Armenia, iar tatăl - egiptean.
Sophie a fost freelancer pentru ZDF și SAT 1 și a lucrat ca editor pentru Focus. În 2015 a trecut la Țiriac Holdings, ca senior consultant. A colaborat cu Țiriac pentru realizarea mai multor evenimente de caritate la televiziunile germane. Unul dintre ele, “Night of the Stars”, a fost transmis live în peste 150 de țări. Ultimul proiect a fost Poolclub Bucharest, un restaurant în incinta ansamblului “Stejarii”.
Sophie lucrează la Comisia Europeană de la Bruxelles și a fost manager de eveniment pentru Richmont / Daimler la Laureus World Sports Award de la Monte Carlo.
Fotografii: thepoolclubmonaco.com
