Tristețea din spatele zâmbetului lui Puiu Călinescu. Ce viață grea a avut unul dintre cei mai mari actori români de comedie
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
Puiu Călinescu, pe numele său real Alexandru Călinescu, a fost, fără îndoială, unul dintre cei mai buni actori români de comedie, care stârnea hohote de râs încă înainte de a deschide gura să pronunțe vreun cuvânt. Dar omul care ne făcea să râdem de cum apărea nu a avut o copilărie și o adolescență ușoare.
Cuprins:
Cel supranumit Louis de Funes al României și-a pierdut mama când avea doar 5 ani, a fost crescut de mătuși și trimis la muncă.
Puiu Călinescu nu a avut studii de specialitate
Trandafir din serialul Brigada Diverse (B.D.) a povestit o parte dintre necazurile pe care le-a traversat de-a lungul vieții într-o emisiune de-a Eugeniei Vodă: „Am fost orfan de mamă de la 5 ani şi am fost crescut de surorile ei. Prima mea muncă de artist a fost să lipesc afişe de spectacole în Bucureşti, la cinema. Pe vremea aceea erau filme mute şi în pauză, când se schimbau rolele cu peliculă, eu ieşeam în sală, în faţa ecranului, ca să fac lumea să râdă. Eu nu am şcoli şi diplome, ce am învăţat am învăţat din acele filme, de pe stradă şi din viaţă.
Secretul este munca, munca neîntreruptă, cu idei noi, cu veşnice căutări! Păi, eu sunt bolnav dacă nu am repetiţii, sau spectacole, sau turnee, trebuie să fac mereu câte ceva. Iar dacă nu am ce, caut până găsesc. Uite, am reparat televizorul şi de atunci nu mai am imagine la el. Am reparat radioul şi nu mai are sunet. Am reparat fierul de călcat şi am ars lumina în tot cartierul.
Nu pot să stau într-un loc ţepenel, am în mine un demon care îmi spune mereu De aia şi sunt ca şi scândura, că nu are timp grăsimea să se adune. Şi atunci scriu, că textele din comediile în care joc, eu le fac şi alţii le cenzurează”, povestea artistul în emisiunea „Planeta Cinema”, a Eugeniei Vodă, potrivit adevarul.ro.
Copilăria lui Puiu Călinescu
Actorul a fost crescut de mama lui, care lucra la o fabrică de ţigarete. Avea doar 5 ani când femeia care i-a dat viață, și ea doar un copil (avea doar 23 de ani), s-a înălțat la ceruri. După moartea mamei, Puiu a fost luat și crescut de bunica din partea mamei și de mătuși, și de unchi.
Școala nu l-a atras prea mult, așa că a rămas și repetent. În adolescență, unchiul în casa căruia locuia i-a pus în vedere să se angajeze, pentru că nu mai este dispus să-l întrețină.
Puiu Călinescu şi-a început cariera jucând în „revistele” de cinematograf ce prefaţau cândva în sălile de cinema proiecţia unui film. Din 1948 a intrat în trupa Teatrului de comedie Constantin Tănase, care l-a consacrat şi căruia artistul i-a rămas credincios până la sfârşitul vieţii. Şi-a scris singur partiturile comice pentru spectacole, dându-le titluri care de care mai comice („Un băiat de zahăr ars”, „Trăsnitul meu drag”, „Idolul femeilor” etc.).
Și-a descoperit fiica moartă în casă
Puiu Călinescu a avut două fiice, pe Carmen și pe Silvia. Potrivit wowbiz.ro, Carmen a povestit într-un interviu pentru Jurnalul Național drama pe care a trăit-o tatăl său în momentul în care și-a găsit fata cea mare moartă în casă: „În 1995, sora mea, Silvia, a murit la 50 de ani. Între mine şi ea era o diferenţă de 11 ani. Iar tata a plecat, doi ani mai târziu, la 16 mai 1997. A fost cumplit! Sora mea a avut o moarte fulgerătoare. Era văduvă şi rămăsese singură. Băiatul ei, Bogdan, era plecat la mare. În 1995 nu prea erau telefoane mobile să ţinem legătura. Eu, cu mama şi cu tata, eram în vacanţă, la Predeal. Când ne-am întors în Bucureşti, am sunat-o pe Silvia, dar nu răspundea. Am mers şi am spart uşa. Ea era moartă în hol, făcuse comoţie cerebrală!”, a dezvăluit urmașa marelui actor, conform sursei citate.
Foto: Capturi YouTube
ARTICOL PRELUAT DE PE AVANTAJE.RO
BabaVanda 19.11.2022, 15:44
Dupa ce am citit cele de mai sus, regret ca odata, prin anii 70, l-am hartuit in timpul unui spectacol la teatrul C. Tanase, pe calea Victoriei. Venise la mine in vizita mama, de la tara. Am dus-o la teatrul C. Tanase, unde insa nu era un spectacol din cele obisnuite, ci o piesa de teatru standard. Dar de o calitate execrabila ca actiune si text, desi personajele principale erau Puiu Calinescu si Vasilica Tastaman. Si ce mi-a dat prin gand? Sa fac haz de spectacol si sa initiez aplauze in momentele cele mai plicticoase. Asa ca am inceput sa aplaud la scena deshisa replici fara niciun haz. Bineinteles, sala s-a luat dupa mine de fiecare data. Puiu, vazand cu ce spectatori are de a face, sau poate pentru ca se prinsese ca vreau sa manipulez sala, a inceput sa faca fel de fel de gesturi, care de care mai neverosimile, inclusiv picioare in fund Vasilicai, iar eu dadeam de fiecare data tonul aplauzelor.