Cum rămâne cu dobânzile? Ochii pe Vineri!
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
Una dintre cărțile mele preferate, copil fiind, a fost Robinson Crusoe. Am remarcat în principal două personaje (probabil că era singurele cu rol în carte): Robinson Crusoe și acel „Siri” sau „Alexa” vremurilor, respectiv servitorul său, Vineri.
Cuprins:
Longevitatea lui Robinson Crusoe pe o insulă din largul coastei Venezuelei (țară bogată în resurse, ca și România), s-a măsurat în decenii: 28 de ani. Dacă ar fi să măsurăm această longevitate în mandate de cinci ani, Robinson a stat pe insulă aproape 6 mandate.
Desigur, dacă ar reînvia, Crusoe ar fi un pic rușinat că secole mai târziu, recordul său a fost bătut, în număr de mandate, de personaje din administrația democratică a României postcomuniste.
Cred că niciunuia nu ne e greu să numărăm șapte mandate pentru unii demnitari, e drept că nu izolați pe o insulă, ci ferecați într-un turn de fildeș, de unde ne servesc porții de înțelepciune. Întotdeauna post-factum.
Poate mai fascinant decât Robinson, în termeni sociali, este servitorul său, Vineri. Cu vocație de canibal (nicio aluzie la modul în care cercetătorii științifici ante 1989 se canibalizau între ei, prin turnătorii la Securitate, pentru a mai prinde câte o deplasare externă și diurnă pe valută atunci când populația era sub represiunea regimului comunist).
Dar ca și unii demnitari eterni, Vineri al zilelor noastre ajunge să evolueze întocmai ca ei: de la a iubi ceva ce crea repulsie omului obișnuit (propaganda fidelă a politicii comuniste și a tezelor tovarășului, respectiv canibalismul), acest Vineri se dovedește a fi, întocmai precum secole în urmă, un servitor fidel.
Al cui? Opiniile pot varia între servitorul capitalurilor vagaboande (nu o spun peiorativ când mă refer la „vagaboande”, dar o zic foarte serios când mă refer la „servitor”) și până la servitorul „interesului național”.
Cum ar putea fi altfel caracterizat un tânăr cercetător al perioada comuniste, care a scris zeci (sau poate chiar sute de note informative despre colegi), rezultatul fiind că primea doar calificative „F.B.” la Institutul de Economie Mondială, pepiniera Securității?
De ce vineri?
Vineri, 16 mai, are o cvintuplă semnificație:
- Este ziua stabilită de mult timp pentru decizia de politică monetară din partea Băncii Naționale a României. Adică ziua în care BNR va decide ce se întâmplă cu dobânzile tale: dacă ratele tale cresc, rămân la fel, sau scad.
- Este anticamera alegerilor prezidențiale, turul doi, respectiv finala între un candidat care a avut o epifanie după ce și-a definit ferm că, măcar pentru prima sa viață, vrea să fie la Primărie, și celălalt candidat, care și-a stabilit ferm, măcar pentru prima viață, că nu mai vrea să fie doar la Galerie.
- Este ziua de vineri, în care „Vineri” va trebui să se exprime public: va continua să joace politic, așa cum a făcut-o, inclusiv în noiembrie 2024 și mereu de atunci, când toate argumentele erau pentru reducerea ratei de dobândă, în favoarea economiei naționale și a costurilor de împrumut ale statului român, și nu a făcut-o?
- Dacă „Vineri” va consemna menținerea ratei de dobândă, nu face decât să confirme jocul său politic. Iar dacă o va crește, ceea ce, în opinia mea, va reprezenta o manifestare publică a disperării lui „Setilă”, în acord cu cele mai recente sondaje privind rezultatele turului doi. Până la urmă, Setilă este cel care setează profiturile „capitalurilor vagaboande” la niveluri record an de an.
- Dar dacă Setilă va crește rata de dobândă cheie?
Am pus acest al cincilea argument, preventiv, în speranța de a bloca o nouă favorizare a „capitalurilor vagaboande”. Așa cum înclin să cred, că după devoalarea jocului politic al acestui „Vineri”, poate am contribuit la necontinuarea șaradei deprecierii leului pretins motivată în urma rezultatului democratic al primului tur al alegerilor prezidențiale.
Atât timp cât mai există libertate de exprimare în România, utilizatorii informației financiare pot evalua de unii singuri, dacă, spre exemplu, întrebarea adresată de mine celor doi finaliști la prezidențiale, privind investigarea rolului „actorilor” loviturii de curs din 6 mai 2024, ca viitori șefi CSAT, a fost de natură să pună capăt jocului politic al unei instituții teoretic independente.
Când am adresat întrebarea, miercuri, 8 mai 2025 (știu că lui „Vineri” îi creează amintiri despre ziua PCR, partid căruia îi era fidel), dacă viitorul Președinte al României (cert, unul dintre Dan și Simion) va analiza rolul instituțional în „lovitura de curs”, am privit, ca de obicei, trei pași înainte.
Deci, ce va face „Vineri” în ziua de vineri?
Și încă ceva
Deși unii vor să se pretindă eroul din Robinson Crusoe, mai degrabă se confirmă a fi „Vineri”.
Servitori „competenți” și „loiali”.
Loialitatea cred că este de nediscutat, atât înainte de 1989, cât și după.
În opinia mea (accept și opinii contrare) loialitatea „de după” s-a manifestat în special față de capitalurile vagaboande, atât timp cât țarul politicii monetare din România le-a propus curs stabil și dobânzi înalte. Iar când a favorizat deprecierea cursului pentru a juca politic, asta s-a transmis imediat în dobânzi mai înalte.
Și având în vedere că ceilalți consilieri ai lui Crusoe erau papagalul Poll, cățelul lui și o capră domesticită, cred că am putea să facem un exercițiu de imaginație pentru a ne închipui nu cine sunt consilierii lui Crusoe, ci consilierii lui „Vineri”.
Sunt aceia care au încercat să amplifice psihoza generată, în opinia mea cu succes limitat pentru că încă există presă liberă, de jocul politic al Băncii Naționale a României, cu mesaje gen „șase lei pentru un euro”. „Papagalii” și „Caprele” nu ale lui Crusoe, ci ale lui „Vineri”. Până la urmă un servitor umil și discutabil din punct de vedere al competenței (altele decât cele deja dovedite în blamarea economiei de piață și osanalele ridicate lui Ceaușescu).
Foto: Agerpres
