Țarul politicii monetare le promite dobânzi înalte și cursul cum au stabilit

Este singura idee tare, de reținut, în opinia mea, din discursul domnului Isărescu, prin care își marchează tripartit poziția: față de acționarii privați ai băncilor comerciale, inclusiv față de „capitalurile vagaboande”, față de șefii politici și, desigur, față de al treilea pilon – „restul” (interesul general al economiei).

Precizez că prin „capitaluri vagaboande”, eu definesc intrările de capital speculativ – cele care se împrumută pe piețe externe, în euro, la dobânzi de până la 3% și le plasează la dobânzi cel puțin duble în România, beneficiind de promisiunile domnului Isărescu: le ține dobânzile înalte și nici nu depreciază cursul. Altfel, capitalurile vagaboande pierd și nu mai înregistrează profit de 100% față de costul capitalului.

Capitalurile vagaboande sunt diferite de investițiile străine directe (nu poți să îți vinzi instant fabrica în care ai investit în România) și urmăresc fix diferențialul de dobândă. În trecut, tipicitatea capitalurilor vagaboande a fost urmată și de finanțările unor bănci comerciale.

În trecut, unele bănci fie externalizau credite și profituri (pentru că domnul Isărescu ținea dobânzile la lei prea sus), fie atrăgeau finanțare în euro de la „băncile-mamă” cu 1-2% și o plasau în România la dobânzi de 8-9%, făcând profit fără niciun fel de risc, însă atâta timp cât țarul le garanta cursul prin intervenții valutare inclusiv în caz de criză (septembrie 2008). În caz că negarea crizei în care deja România se afla, susținută de domnul Isărescu („mai ușor cu criza pe scări”, „nu avem nevoie de FMI”), nu mai funcționa și leul se deprecia în 3 luni cu 10%, desigur, putem argumenta că exista și un plan B: modalități alternative de profit: vânzările creditelor devenite „neperformante” de către bănci către vehiculele proprii, la 5% din valoare (2010), deși aveau în spate garanții de cel puțin 70%. 

Recomandări

Câți bani au costat zborurile speciale ale lui Klaus Iohannis în 11 ani (2015-2025). DOCUMENTE

O rețetă sigură de devalizare a patrimoniului debitorilor români și a bugetului de stat al României, la scutul așa-zisei supravegheri BNR, transformată în marcări de profituri prin externalizări la 5% din valoare și executări silite.

Discurs de caterincă

Apreciez discursul domnului Isărescu ca fiind de caterincă, prin aceasta înțelegând sunetele flașnetei produse prin învârtirea manivelei: mai un folclor, mai niște confuzii pe care eu le consider intenționate. Laitmotivul: promisiunea dobânzilor înalte și stabilitatea cursului. 

Elemente de folclor în discursul domnului Isărescu

Domnul Isărescu își creează propriile creații artistice sub aura politicii monetare, în baza culturii continuu acumulate, de la scrierile de dinainte de 1989, dar și de după. Pe scurt, este tentat să întoarcă lucrurile pe dos.

• „Comportamentul nostru nu este deviat față de cum s-a comportat inflația și politica monetară în celelalte trei țări comparate (n.r. – Polonia, Ungaria, Cehia)”

Ssst… Cehia tocmai a redus dobânda la 3,75%, Polonia e la 5,75%, Ungaria, la 6,5%. România, 6,5%.

De ce folclor? 

În pandemie, BNR a acționat prea târziu și prea puțin. Am arătat încă de atunci că reducerea cu forcepsul a dobânzii-cheie până la 2% (și mult prea târziu la 1,25%), a fost prea puțin și prea târziu, făcută după ce ex-ante, tot BNR, în 20 martie 2020, a absorbit lichiditatea din piață și a scumpit dobânzile cu aproape tot atât cât urma să le reducă tardiv (a redus cu 0,5% după ce în prealabil scumpise banii în piață cu 0,41%). În timpul ăsta, Ungaria avea dobânda la 0,9%, Cehia la 1,75%, iar Polonia 0,5%.

Recomandări

„Regina” contractelor cu statul: cum a ajuns Mihaela Neagu de la o benzinărie în Lehliu la peste 1.000 de contracte cu fonduri publice

Polonia se împrumuta în piețe cu 1,46% pe an, iar România de trei ori mai scump. Este drept că banca centrală a Poloniei era condusă și atunci și este condusă și acum de un fervent anti-comunist și opozant al securității poloneze, ca membru al Solidarității – Adam Glapinski, în timp ce la BNR…

• „Am reușit să avem în continuare cursul de schimb determinat de piață. Nu ați auzit o singură plângere că cineva nu și-ar fi luat banii la ceea ce e în piață”

Aici e momentul să mă tăvălesc pe podea de râs: păi cum să se plângă un administrator de capitaluri vagaboande, când el intră la 4,97 lei pentru un euro, stă pe dobânzi de 7%, și când repatriază capitalul și profitul de 100% față de costul capitalului, domnul Isărescu îi asigură același curs prietenos, de 4,97, în loc să îl penalizeze cu un curs de 5,2-5,3 lei? 

Mai sunt și altele, dar le detaliez altă dată.

Confuzii intenționate ca să își întărească promisiunea de dobânzi înalte

„Faptul că avem o politică de dobândă mai ridicată este legat de altceva. E legat de situație, tensiunile politice interne și de faptul că acum, în mod corect considerăm stabilitatea financiară și legat de aceasta, stabilitatea cursului de schimb este importantă, chiar foarte importantă. O reducere a ratei de dobândă de politică monetară poate să sune așa în ochii piețelor, având în vedere dimensiunile deficitelor ca o invitație la depreciere a cursului, ceea ce acum nu este cazul să se întâmple.” 

Recomandări

Donald Trump și Vladimir Putin au vorbit o oră și jumătate la telefon. Comunicatul lung al Kremlinului și primele reacții de la Casa Albă

Tensiuni politice interne în România? Plânge domnul Isărescu după Rareș Bogdan și Ciucă? Îi displace interimarul Bolojan?

În fapt, alegerile parlamentare din decembrie au condus la păstrarea statu-quoului. Aceeași alianță și același premier conduc în continuare România, validați de un Parlament care a fost votat pentru următorii patru ani. Klaus Iohannis nu a mai rămas, așa cum nu mai trebuia să rămână încă din 21 decembrie 2024.

Faptul că alegerile prezidențiale au fost anulate de CCR, pe baza unor suspiciuni fără substanță ale SRI (de neconceput), așa cum argumentează vicepreședintele SUA, JD Vance, nu indică „tensiuni politice”. 

Ci o criză a statului de drept în România. Dar, desigur, domnul Isărescu este ultimul care poate șopti ceva despre statul de drept din România, ca fiind subminat din interior și generator de dobânzi de „junk”, și preferă să spună „amabil, dar neprecis”: „tensiuni politice interne”. 

„Amabil, dar neprecis”

„Având în vedere relativa aglomerație și contextul neprielnic, sursa a considerat că nu este oportun să intre în detalii, răspunzând amabil, dar neprecis”, scria același Mugur Isărescu, în aprilie 1984, într-un document pe care SRI l-a găsit abia în 2018.

Păi cum să blameze domnia-sa un serviciu de informații care oferă suspiciuni „flimsy” și pe baza cărora sunt anulate alegerile, serviciu care a întârziat mai bine de 20 de ani să transmită la CNSAS aceste note informative semnate „Manole”? 

Cum să confirme existența criza devoalată a statului de drept, când dânsul nu a văzut nici măcar marea recesiune? 

Cum să admită că decizia luată pe suspiciuni șubrede de către Curtea Constituțională a exprimat profunda stare de criză instituțională, când aceeași Curte a mai decis anterior că, deși a fost sicofant la poliția politică reprezentată de Securitate, totuși, noi, poporul, nu putem decât să îl omagiem în continuare ca titular de politică monetară?

Și încă ceva: surse apropiate de conducerea politică a României mi-au confirmat că au înțeles exact mesajul domnului Isărescu și s-au detensionat: hanoracele italienești, de 4.000 de euro bucata, nu se scumpesc în lei, pentru că leul rămâne stabil. 

Urmărește-ne pe Google News

Reportajele și anchetele sunt mari consumatoare de timp și resurse. Din acest motiv, te invităm să susții munca jurnaliștilor printr-o donație. Aici găsești mai multe opțiuni prin care poți contribui la dezvoltarea altor materiale similare: libertatea.ro/sustine. Îți suntem recunoscători că ne citești și că ești alături de noi.