N-are nicio zi la catedră, dar și-a făcut o afacere cu meditații. „Mulți elevi vin de la profesori care ori nu predau, ori predau mult și prost”

Pasiunea lui Goro pentru istorie a început atunci când s-a pregătit pentru admiterea la Academia de Poliție, facultate pe care însă nu a urmat-o. A mers, de fapt, la Facultatea de Comunicare și Relații Publice și spune că l-a ajutat foarte mult în ceea ce face acum pentru că înțelege cum să se promoveze și să vândă și cum funcționează marketingul, domeniu în care a și profesat până să dezvolte cursul de istorie. 

Pe scurt, Goro are o firmă prin care dă meditații elevilor, fără ca el să fie profesor și fără să fi studiat Istoria. „Mulți elevi vin de la profesori care ori nu predau, ori predau mult și prost”, spune tânărul care are succes la tinerii care îl descoperă pe TikTok cei mai mulți. 

Alții sunt atrași de materialele gratuite oferite sau de webinariile gândite ca o lecție unde elevii se hotărăsc dacă le place sau nu modul în care Goro predă. „Rata de conversie e undeva la 50%, adică din întâlnire gratuită, între 50 și 60% continuă cursul”, ne-a povestit el.

Școala 9: Cum ai început să ții meditații la istorie?
Marian Gorocilă: Am început în primul an de facultate meditații basic, individuale, pentru un ban în plus, cum fac majoritatea studenților care se apucă să țină meditații. Bineînțeles că, odată cu pandemia, am trecut în online. Atunci nu m-am mai ocupat atât de mult de treaba asta, pentru că voiam altceva de la mine. Inițial, voiam să fac cu totul altceva și asta să rămână doar un hobby. Dar apoi am descoperit toată treaba legată de cursurile online și cum poți să ai mult mai mulți elevi și tu să muncești mai puțin, dar să ai venituri mai mari.

Am transformat tot acest lucru într-un business. Practic, eu am început oficial în august, pe social-media. Prima dată, Instagramul l-am făcut ca un fel de portofoliu, ca un fel de carte de vizită, pentru că acolo te vede toată lumea, vede ce faci, cine ești. 

Inițial, am pornit cu grupe de 5-7 elevi și până prin martie am avut undeva la 5 grupe de elevi. Ulterior, am pornit și cursul, unde am zis că o să adaug mult mai mulți elevi. Și atunci am început să redistribui toți elevii pe care îi aveam în grupe, să-i pun pe toți într-o singură grupă. Grupele sunt acum cursuri. Practic, în momentul de față am trei cursuri care merg, plus grupe cu care lucrez pentru Academia de Poliție.

– Cum ai ajuns să faci primele meditații? 
– La început, pe tot felul de site-uri de meditații. Dar nu prea mai funcționează treaba asta, din cauză că nu există încredere. Poți, în momentul de față, să intri pe un site, să auzi că un profesor la matematică e bun, dar nu știi cu adevărat dacă e așa. Până la urmă, oricine poate să-și pună acum un anunț, că dă meditații, dar tu nu știi dacă e bun.

„Eu nu vorbesc cu ei în modul academic”

– De ce sunt atrași elevii să vină la tine?
– Eu sunt tânăr, sunt destul de aproape de vârstă cu ei și înțeleg altfel, adică eu nu sunt pentru ei un profesor, sunt un prieten și, automat, când vorbesc de la același nivel cu ei, înțeleg altfel. Și au și ei o altă atitudine, deja vorbind cu mine. Eu nu vorbesc cu ei în modul academic sau superprofesional, cum fac la școală, pentru că asta este și problema profesorilor, vorbesc așa, iar ei nu înțeleg. Eu le explic ca unor copii mici, ca la clasele  primare – „bă, uite ce s-a întâmplat”, adică să înțeleagă. 

Automat, pe baza explicațiilor, deja când se citește materia, cu o formulare mult mai drăguță, istorică, precum între elevi de clasa a XII-a, automat ei pot să facă o conexiune și să înțeleagă mult mai repede lucrurile. Ăsta e un plus.

– Preferi orele față în față sau cele online?
– Eu văd mult mai multe plusuri la orele online decât la orele fizice. Ce se întâmplă la o meditație fizică? Profesorul îți dictează materia și pierd foarte mult timp. Profesorii cer foarte mulți bani pe o oră jumătate-două ore, la București și în orașele mari, între 100 și 150 de lei o ședință de două ore, iar în orașele mici, undeva la 60-70 de lei. Am foarte mulți elevi care au plecat de la alte meditații, au venit la mine la curs. Profesorii nu explică așa cum ar trebui, nu predau exact cum ar trebui. O fac cumva pentru bani sau pentru un venit în plus, dar tot nu se întâmplă ca elevii să învețe ceva. Și ce li se dă? Li se dictează materia, li se corectează o temă și cam atât.

– Cum e structura cursului tău?
– Eu am făcut cursul exact cum sunt niște cursuri la facultate, două ședințe pe săptămână. Prima ședință este cursul în care eu predau materia și a doua sesiune este seminarul unde mă văd cu ei, facem recapitulare și facem foarte multe exerciții din lecția respectivă. După patru ore de istorie, după două sesiuni pe săptămână, ei știu lecția aceea foarte bine.

„Dacă vrei să înveți, n-ai timp, pleci în oraș, îți bagi căștile în urechi și dai drumul la înregistrare”

– Ce avantaje crezi că ai tu față de un profesor care predă la o școală?
– Ce ofer eu, de exemplu, la orele online, lucru care nu se poate face la orele fizice, este că facem recapitulări, de exemplu, prin teste Kahoot (o aplicație prin care se pot face teste în timp real pe calculator, ca la un concurs de cultură generală, n.r.). Eu fac teste Kahoot și ne jucăm.

Ei primesc Kahootul și acasă, ca să-l poată juca și singuri, să poată să mai exerseze. Totodată, eu le explic materia prin niște prezentări foarte drăguțe, cu poze, cu explicații, cu videoclipuri. Nu stau să le dictez materia, e o pierdere de timp. Nu stau doar să vorbesc eu o oră sau două ore și ei doar să stea să asculte. Eu le explic și le pun întrebări, să văd că au înțeles.

Cine n-a înțeles pune întrebări și îi explic. Mă asigur că înțeleg fiecare parte și noi când terminăm cele două ore de meditație, ei au 80% din lecție învățată când merg acasă. Lucrez foarte, foarte mult cu ei pe anumite teste și le dau teste și fișe de lucru cu exerciții rezolvate, nerezolvate, ca să înțeleagă și să poată face acasă o comparație și să se descurce. Plus temele și modalitatea cum lucrez la teme. Că ei primesc temele acasă, iar eu le corectez în timpul liber. Și le dau timp. 

Pe când la meditațiile fizice corectează temele acolo. Adică, clar, jumătate de oră, o oră se pierde prin corectarea temelor. Toate orele mele sunt înregistrate. Când se întâmplă să nu poți ajunge o dată la o meditație, nu este nicio problemă – e înregistrat. Adică nu pierzi nimic. Sau, pur și simplu, ai venit la meditație, dar vrei să faci o recapitulare în weekend. Dacă vrei să înveți, n-ai timp, pleci în oraș, îți bagi căștile în urechi și dai drumul la înregistrare. Mi se pare că treaba asta cu înregistratul orelor a ajuns la alt nivel și cumva se învață superbine prin treaba asta.

„Eu le spun: băi, uite ce ai de făcut, uite ce ai de învățat”

– Acum, cu aproximativ o lună înainte de Bac, cum simți elevii în legătură cu examenele care urmează?
– Elevii sunt chiar foarte pregătiți. O să-ți dau un exemplu concret. La grupa de elevi cu care am lucrat până în simularea națională, majoritatea au luat peste nota 9, iar eu am început cursul oficial pe 14 martie și pe 28 a fost simularea națională. Sunt elevi care la etapa județeană au luat undeva între 5 și 6. Adică elevi foarte slabi. Și ne-am văzut două săptămâni înainte de simularea națională. Și elevii care au luat 5-6 au luat și 9,50, 9,80, după două săptămâni. Clar se vede o diferență enormă. 

Am observat foarte mulți profesori care au obosit. Adică, ei nu mai predau. Ori nu predau, ori predau foarte mult, ori predau prea multă materie. Adică, sunt profesori care zic: băi, eu am făcut facultate, ia să predau tot. Doar că pentru Bac nu intră chiar atât de multă materie și profesorii nu le explică și că nu trebuie să învețe, de fapt, tot. Eu le explic, adică eu nu o să mă apuc să le dau toată materia și toată istoria României. Strict ce au ei nevoie pentru Bac. Eu le explic: băi, uite ce ai de făcut, uite ce ai de învățat, cât ai de învățat. Profii nu le spun și li se pare că e multă materie și de aia se pierd. 

– Care este rețeta succesului în ceea ce privește învățatul la istorie?
– Contează foarte mult dacă te pregătești pentru admitere sau pentru Bac. Dar pentru ambele, cred că tot ce ar fi de zis este că ar trebui să citești lecțiile cât mai des. Mulți mă întreabă cum poți să reții atâția ani. Dacă stai și înveți o dată pe lună la istorie, nu o să înveți, clar. 

Citind, pe mine asta m-a ajutat, și asta le spun și elevilor mei. Își schematizează lecțiile, își pun anii deoparte, ce au de învățat. Dacă citești o listă de ani de două ori pe zi într-o săptămână, la final știi foarte bine. Mi se pare că repetiția ajută super, super mult.

Interviul complet, pe Școala 9. 

Abonați-vă la ȘTIRILE ZILEI pentru a fi la curent cu cele mai noi informații.

ABONEAZĂ-TE