Mergi direct la conținut »
Libertatea a trimis un jurnalist în Siria | În mijlocul războiului pentru a ajuta! Românca Roxana Diaconescu se luptă să salveze viețile oamenilor prinși în conflictul din Siria
Știri Externe Libertatea > Ştiri > Știri Externe > Libertatea a trimis un jurnalist în Siria | În mijlocul războiului pentru a ajuta! Românca Roxana Diaconescu se luptă să salveze viețile oamenilor prinși în conflictul din Siria

Libertatea a trimis un jurnalist în Siria | În mijlocul războiului pentru a ajuta! Românca Roxana Diaconescu se luptă să salveze viețile oamenilor prinși în conflictul din Siria

Mircea Barbu este unul dintre cei mai experimentați reporteri români de teren, din zona de conflict a Orientului Mijlociu. Una dintre definițiile jurnalismului este ”meseria în care tu alergi în sens opus față de cei care fug de pericol”. Într-un moment în care retragerea trupelor americane a lăsat zona un butoi cu pulbere, ziaristul Mircea Barbu s-a deplasat la granița Irak - Siria și transmite astăzi prima corespondență pentru cititorii Libertatea.

De Mircea Barbu,

  • În primul reportaj vă prezentăm povestea unei românce din Iași care a renunțat la siguranța de acasă și s-a mutat la 3.000 de kilometri de țară, în cea mai periculoasă zonă de conflict în acest moment.
  • Roxana Diaconescu, 35 de ani, lucrează la un ONG care se luptă să atragă donații din partea organizațiilor mari.
Roxana Diaconescu
Roxana Diaconescu

Cei mai mulți oameni fug din calea războiului unde văd cu ochii. Puțini sunt cei care aleg direcția opusă și se aruncă în mijlocul conflictelor. Printre ei, Roxana Diaconescu, o tânără din Iași, care după o carieră în țară în domeniul fondurilor europene s-a decis că e timpul să facă o schimbare. Și a ales Siria, cea mai periculoasă zonă de conflict în acest moment. 

O familie încearcă să plece din zonele din nordul Siriei vizate de ofensiva lansată de Ankara | Foto: Profimedia

De la fonduri europene la zone de conflict 

Când Roxana Diaconescu, 35 de ani, a terminat Facultatea de Filosofie a Universității Al. I. Cuza din Iași, România abia intrase în Uniunea Europeană. Anul era 2007, iar românii luau calea Occidentului, în căutarea unui trai mai bun, însă ea a decis să rămână în țară și să se implice în atragerea de fonduri europene pentru diferite proiecte de infrastructură. 

Aproape un deceniu a făcut asta. Și i-a plăcut. Schimbarea a venit dintr-o întâmplare, în momentul în care munca a pus-o în contact cu organizații non-guvernamentale din România care strângeau ajutoare pentru refugiații sirieni.

Grupul de Înmormântare Strategică spune că a greșit decedații de COVID-19 din București din cauza “unor deficiențe tehnice” la DSP
Recomandări

Grupul de Înmormântare Strategică spune că a greșit decedații de COVID-19 din București din cauza “unor deficiențe tehnice” la DSP

 

“Era anul 2015, chiar când era mai rău în Siria și eu m-am ocupat de un proiect al unor tipi din Timișoara care strângeau ajutoare pentru refugiați”, își amintește Roxana.

“Apoi am donat și eu niște bani pentru ei și am început să mă interesez cum aș putea să ajut mai mult. Și uite așa am aflat că există oameni care fac chestia asta – merg în zone de conflict și ajută populația civilă.” 

A lucrat întâi în Turcia

Inițial a lucrat în Turcia, pentru o organizație care ajuta refugiații sirieni din zonele controlate de rebelii sirieni, care la vremea respectivă luptau împotriva regimului Bashar al-Assad. A locuit în Gaziantep, un oraș în buza graniței cu Siria, doi ani.

Și-a făcut prieteni sirieni și cu fiecare zi a devenit din ce în ce mai implicată în diferitele programe de ajutor umanitar.

Medic la Secția Boli Infecțioase a Spitalului Hunedoara: “DSP ține testele COVID-19 la sertar”
Recomandări

Medic la Secția Boli Infecțioase a Spitalului Hunedoara: “DSP ține testele COVID-19 la sertar”

 
Roxana Diconescu a lucrat alături de mulți sirieni, care i-au devenit a doua familie | Foto: arhiva personală

După doi ani, în februarie 2019, s-a ivit o nouă oportunitate. Un ONG sirian avea nevoie de un manager de granturi pasionat, care să-i ajute să atragă mai multe donații din partea organizațiilor mari.

Așa că s-a mutat la Erbil, un oraș în nordul Irakului, capitala regională a Kurdistanului. 

Raqqa după ISIS – „imagini ca după apocalipsă”

Anul acesta a fost de câteva ori în Siria, de unde s-a întors șocată de haosul lăsat de Statul Islamic în zonele pe care le aceștia le ocupaseră, dar și de sărăcia lucie a sirienilor, despre care spune că, în ciuda problemelor cu care se confruntă, sunt oameni extraordinari.

La aproape 3.000 km de țară, Roxana se simte acasă datorită sirienilor și irakienilor care i-au devenit o a doua familie. Iar împreună cu ei, de peste graniță, dar și din câteva birouri mici din Siria, coordonează o activitate extraordinară: ajutor umanitar de urgență, dar și programe de reconstrucție în agricultură și educație. Impactul muncii acestui mic ONG este impresionant.

Tolo: Criza COVID-19 și carantina de la Suceava. Nu-i mai faceți zombi pe români!
Recomandări

Tolo: Criza COVID-19 și carantina de la Suceava. Nu-i mai faceți zombi pe români!

 

De-a lungul timpului, am ajutat peste un milion de oameni prin programele noastre.

Roxana Diaconescu:

Munca a dus-o de câteva ori în Siria, pe teren, printre rămășițele orașului Raqqa, până nu de mult capitala Statului Islamic.

Într-adevăr am avut o senzație cu care nici acum nu m-am obișnuit. O sărăcie extraordinară, niște imagini ca după apocalipsă.

Roxana Diaconescu:
Așa arăta orașul Raqqa, în urmă cu doi ani, când Forțele Democratice Siriene – SDF – au eliberat orașul de sub controlul teroriștilor din Statul Islamic | Foto: EPA

Dincolo de greutățile cu care se confruntă orice ONG care activează într-o zonă de război cum e Siria, pentru Roxana și colegii săi conflictul are și o notă personală.

Cei mai mulți colegi cu care lucrează sunt din nordul Siriei, au familii în orașele bombardate de armata turcă, așa că fiecare veste, fiecare mesaj pe rețele de socializare îi ține conectați în permanență la drama acestui conflict.

“Nimeni nu se aștepta să se întâmple (n.r. – conflictul cu Turcia). Toată lumea credea că va exista un acord între Turcia și Statele Unite și această zonă va fi menținută într-o stare de pace. Colegii mei au familii în aceste zone, ei sunt kurzi, și este o atmosferă foarte apăsătoare. Nimeni nu știe ce se va întâmpla dacă, de exemplu, această porțiune va fi controlată de Turcia, ce se va întâmpla cu oamenii, cine va acorda ajutor umanitar”, spune Roxana Diaconescu. 

Între 160.000 și 300.000 de oameni și-au părăsit casele de pe 6 octombrie, când Turcia a lansat ofensiva în nordul Siriei, potrivit Observatorului Sirian pentru Drepturile Omului | Foto: Profimedia

Colegii și șefii Roxanei au numai cuvinte de laudă la adresa româncei. Shivan Mahmoud, 32 de ani, șeful ei direct și directorul pe țară al organizației, e impresionat de abilitățile româncei. “Lucrează repede și eficient și e foarte, foarte organizată”, susține acesta.

„A trebuit să sistăm mai multe proiecte și să mutăm unul dintre birouri”

În ciuda armistițiului fragil, în care ambele părți s-au acuzat reciproc de încălcări grave, aproape toate ONG-urile internaționale și-au suspendat activitățile și nu au revenit, așa că munca organizației la care lucreză femeia este și mai importantă în aceste zile.

„Organizația la care lucrez este direct afectată. A trebuit să sistăm mai multe proiecte și să mutăm unul dintre birouri din Ayn Issa în Raqqa”, spune ea.

Familia și prietenii au susținut-o mereu, spune Roxana. Iar prin munca ei în acest colț de lume speră că măcar apropiații au devenit ceva mai interesați de ce se întâmplă în Siria.

Roxana vrea să-i insufle aceeași pasiune și interes pentru ajutorarea civililor din zone de război și Anastasiei, fetița sa în vârstă de 9 ani, pe care a reușit de curând s-o aducă lângă ea la Erbil, în Irak.

Fetița învață la o școală în limba engleză și știe mai multe despre situația din Siria decât majoritatea copiilor de vârsta ei. Nici nu ar avea cum. Evenimentele din ultimele zile sunt tot ceea ce discută toată lumea. Pe stradă, în cafenele, la birou, totul e despre ce se întâmplă la o aruncătură de băț de Erbil.

Marșuri de solidaritate pentru cauza kurzilor sirieni au loc aproape în fiecare zi, iar în febra și tumultul acestor zile, Roxana a reușit cumva să rămână calmă, însă destul de afectată de drama oamenilor din jurul ei.

Mai multe organizații umanitare s-au retras din nordul Siriei, în ultimele zile, pe fondul conflictului | Foto: Profimedia

“Nu cred că există o soluție pe termen scurt. Dacă va exista una, va fi pe termen lung. Nu cred că în perioada imediat următoare se va stabiliza ceva, chiar dacă va exista acest acord între Statele Unite și Turcia. (…) Vorbim despre 5-6 milioane de refugiați care ar trebui să se întoarcă în țara lor, dar acest lucru nu se poate decât dacă există garanții pentru siguranța lor, dar nu cred că asta se va întâmpla, deci refugiații nu se vor putea întoarce la casele lor”, e de părere Roxana Diaconescu.

Îi e dor de familie

Cât despre casă, Roxanei îi e dor de familie, cu care vorbește destul de des pe internet. Se resemnează însă cu gândul că poate munca ei i-a făcut pe cei apropiați să fie ceva mai conștienți de ce se întâmplă în Siria, iar asta, spune ea, e suficient.

“Mi-e dor de familia mea. Mi-e dor oarecum de timpurile în care eram și eu de o naivitate în care unii oameni consideră că dacă nu știu de relele ce se întâmplă în lumea aceasta ele nu se întâmplă.” 

Din apartamentul mic și îngrijit, cu vedere spre granița siriană, privirea Roxanei se pierde undeva în zare și se face una cu fumul și nisipul care în aceste zile mătură și acoperă totul în sunet de rafale și artilerie. 

Close
Închide
  Close