Profesoara de japoneză din Timișoara, despre diferențe notabile între japonezi și români: „Etica muncii, sentimentul de recunoștință”
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
După o carieră academică în Japonia, profesoara Camelia Nakagawara promovează cultura niponă în România.
Cuprins:
Pasiune descoperită în copilărie
Camelia Nakagawara este niponolog și are o poveste de viață fascinantă. Ea s-a căsătorit în 1985 cu un cetățean japonez, pe care l-a urmat în Țara Soarelui Răsare, unde a predat la universități prestigioase. În prezent, conduce Centrul „JUTSU” la Universitatea Politehnica Timișoara, potrivit publicației Timiș Online (tion.ro).
Profesoara a descoperit pasiunea pentru cultura japoneză încă din copilărie.
„Pasiunea pentru japoneză a început foarte devreme la mine pentru că am urmărit filmele regizorului Akira Kurosawa, care s-au difuzat la televizor când aveam în jur de opt ani, în timpul regimului comunist. Mi-au plăcut instantaneu, a fost ca și cum de acolo aș fi venit”, povestește Camelia.
Ea s-a născut în Arad și a crescut în orașul Ineu. S-a mutat ulterior cu familia ei la București și apoi la Timișoara. A studiat la Liceul Loga și Colegiul Bănățean, iar mai târziu la Universitatea din București.
Și-a dorit să studieze japoneza la facultate, dar pentru că nu s-a putut a urmat specializarea engleză-chineză. Cu toate acestea, a continuat să învețe singură japoneza.
„Când m-am văzut intrată la chineză, m-am apucat să învăț japoneză pe cont propriu. S-a întâmplat să fie o japoneză, fiica unui comerciant, erau puțini în România, și am rugat-o să-mi cumpere un manual din Japonia, i-am dat toți banii pe care i-am primit de la tata pentru o lună. Așa am început să învăț japoneză”, a povestit ea.
Experiența acumulată i-a permis să devină ghid pentru delegațiile japoneze, moment în care și-a cunoscut viitorul soț.
Viața în Japonia
Camelia a ajuns pentru prima dată în Japonia în 1985. A predat engleză și, ulterior, a obținut un masterat la Universitatea Columbia, ceea ce i-a deschis porțile pentru a preda la universități japoneze de prestigiu, precum Toyo Eiwa, Hosei și Keio.
„Aveam catedră întreagă la Universitatea Toyo Eiwa și am mai avut ore la Universitatea Hosei și la Universitatea Keio, amândouă foarte prestigioase. Și au trecut anii, dar eu am dorit foarte mult să fac doctorat în studii asiatice”, a spus ea.
Viața între România și Japonia
Din 2018, Camelia Nakagawara predă limba japoneză la Universitatea Politehnica Timișoara. A preluat inițiativa fostului ambasador al Japoniei în România, Sa Kanji Tsushima, care a început cursuri de japoneză la Timișoara.
Din 2023, ea a devenit director al Centrului de Artă și Tehnologie pentru colaborarea cu Japonia – JUTSU- din cadrul Universității Politehnica Timișoara.
„Am predat cursurile față în față la Politehnică până la pandemie, apoi am continuat online. În anul 2023, Politehnica a decis să înființeze, și la recomandarea mea, un centru de artă și tehnologie pentru colaborarea cu Japonia și eu am devenit directorul acestui centru”, a explicat profesoara de japoneză. Printre realizările centrului se numără Festivalul Toamna Culturii Japoneze, dar și alte evenimente culturale.
Diferențe culturale între români și japonezi
Camelia Nakagawara a subliniat câteva diferențe notabile între români și japonezi.
„Etica muncii, sentimentul de recunoștință. Felul în care japonezii muncesc, trebuie să fie satisfacția ta, deci nu există o treabă pe care ai început-o și o lași, numai fiindcă a venit ora de plecare. Seriozitatea aceea legată de cum îți faci munca, fie că ești femeie de serviciu sau lucrezi într-un birou. Treaba trebuie făcută bine și nu pentru că a zis cineva”, a spus ea.
De asemenea, profesoara a menționat respectul profund al japonezilor față de ceilalți: „Eu nu m-am simțit discriminată în Japonia niciodată. Ca străină puțin, dar am simțit respectul pentru om, pentru celălalt. Te duci la orice oficiu, la primărie, te duci să iei un act, te simți respectat. Deci fiecare om în societatea aceea are dreptul acesta de a fi respectat oriunde se duce”.
