Cum a contribuit „Squid Game” la popularizarea culturii coreene în România: „Ne aduce în față subiecte necosmetizate”

Temele dure și profunde abordate

Criticii descriu cel mai vizionat serial din istoria Netflix drept o oglindă socială la nivel global, care atinge teme importante precum inegalitatea dintre oameni și lupta pentru supraviețuire într-un sistem ultracapitalist. 

În România, show-ul a fost doar o piatră de temelie la fascinația românilor pentru cultura coreeană. În acest context, am stat de vorbă cu Diana Peca, coordonatorul Centrului de Studii Romano-Coreene din cadrul Universității Româno-Americane, pentru a analiza impactul acestui serial, dar și modul în care cultura sud-coreeană devine tot mai prezentă în viața tinerilor români.

„Squid Game” a apărut inițial în 2021 și a devenit rapid cel mai vizionat serial din istoria Netflix. Cel de-al treilea sezon al serialului Squid Game a ocupat primul loc printre serialele în limbi străine încă de la debutul de la sfârșitul lunii trecute și a doborât recorduri de audiență în primele 10 zile, acumulând 106,3 milioane de vizionări din 27 iunie, relatează Variety.

Sezonul 3 este deja al treilea cel mai vizionat serial în limbi străine din toate timpurile, după sezonul 1 și sezonul 2, dar este încă în urma mai multor seriale populare în limba engleză de pe Netflix.

Acest record este doar cel mai recent dintr-o serie lungă: Squid Game a doborât, de asemenea, recordul de audiență în prima săptămână pe Netflix – cu 60,1 milioane de vizionări și a devenit primul serial din istorie care s-a clasat pe locul 1 în prima săptămână în toate cele 93 de țări în care Netflix oferă un Top 10.

Conform celor mai recente date globale de vizionare ale Netflix, care acoperă săptămâna 30 iunie – 6 iulie, toate cele trei sezoane ale Squid Game ocupă primele trei locuri printre serialele în limbi străine. Sezonul 1 a totalizat 3,8 milioane de vizualizări, sezonul 2 a ajuns la 4,9 milioane, iar sezonul 3 a fost vizionat de 46,3 milioane de ori în acea săptămână.

Succesul său global nu s-a datorat doar acțiunii care a ținut publicul cu sufletul la gură, ci mai ales temelor dure și profunde pe care le abordează, de la corupție și inegalitate socială, la lipsa de opțiuni reale într-o societate ultra competitivă. 

Deși povestea are loc într-un background sud-coreean, acțiunea rezonează universal, inclusiv în România, unde mulți au descoperit o reflectare neliniștitoare a propriei tranziții postcomuniste.

Profituri de 900 de milioane de euro 

Seria are în centru 456 de oameni îndatorați care ajung într-o competiție brutală, unde trebuie să participe la jocuri ale copilăriei din Coreea de Sud, cu speranța de a câștiga premiul cel mare, în valoare de milioane de euro, și a o lua de la capăt, într-un viitor mai bun. 

Ei ajung să afle că cine pierde moare. Totul are loc sub ochii unor spectatori VIP bogați și anonimi, într-un spațiu izolat, care devine o metaforă brutală pentru o lume în care viața celor vulnerabili este consumată ca divertisment.

Așa cum povesteam, show-ul a devenit un fenomen global – pe lângă faptul că a câștigat șase premii Emmy (în 2022), iar Hwang Dong-hyuk a făcut istorie atunci când a câștigat premiul pentru cel mai bun regizor, a generat profituri de peste 900 de milioane de euro, iar uniformele verzi purtate de jucători în serial, cât și măștile gardienilor au fost replicate, comercializate și cumpărate de oameni la nivel global. 

Netflix a făcut chiar și propriul reality show inspirat de poveste, unde 456 de oameni reali au participat la diferite probe „mortale” pentru a câștiga premiul de 4,56 de milioane de dolari. 

Așa cum notează cei de la Time, succesul „Squid Game” a fost un testament pentru mesajul oferit de Bong Joon-ho, regizorul „Parasite”, atunci când a câștigat Globul de Aur pentru film, cu un an înainte ca seria să se lanseze – el a spus că oamenii pot cu adevărat să treacă peste bariera subtitrărilor atunci când vine vorba de o poveste promițătoare.

VEZI GALERIA  FOTOPOZA 1 / 4

Inspirat din viața personală a regizorului

Ceea ce este interesant pentru autenticitatea show-ului este faptul că Hwang Dong-hyuk s-a inspirat din propria viață atunci când a scris scenariul, în 2009, o perioadă de criză economică profundă în Coreea. 

Crescut de o mamă singură într-un cartier modest din Seoul, creatorul seriei s-a confruntat cu datorii și a fost nevoit să-și vândă laptopul pentru a putea plăti chiria. Timp de 10 ani proiectul i-a fost respins, deoarece a fost considerat „nerealist”. 

În ceea ce privește sezonul 3, Dong-hyuk le-a promis fanilor „și mai mult sânge”, iar ultimele șase episoade, disponibile acum pe Netflix, stau drept dovadă, în timp ce ne arată confruntarea finală dintre Gi‑hun (Lee Jung-jae), jucătorul 456, și „Front Man” (Lee Byung‑hun). 

În cadrul unei conferințe de presă Netflix, înaintea lansării sezonului final, regizorul a dezvăluit cum intenția lui nu a fost de a trage concluzii, ci de a ridica întrebări în rândul publicului. 

În societatea capitalistă de astăzi, unde competiția excesivă și stimularea constantă a dorințelor umane duc la sentimente de frustrare și înfrângere, putem noi, ca oameni, să creăm un viitor mai bun? Putem oferi generației următoare o lume mai bună, mai sustenabilă? Aceasta este întrebarea pe care am vrut să o ridic”, a spus regizorul Hwang Dong-hyuk.

Potrivit Dianei Peca, coordonator al Centrului de Studii Româno-Coreene din cadrul Universității Româno-Americane, „Squid Game” a fost un catalizator major pentru interesul românilor în cultura sud-coreeană: „Am constatat un val de interes crescând, nu doar pentru serial, ci pentru tot ce înseamnă cultura coreeană în ansamblu – limbă, gastronomie, cinematografie, literatură”. 

Serialul nu doar că a redefinit percepția internațională asupra Coreei de Sud, ci a arătat lumii că producțiile asiatice pot livra conținut autentic, dur și vizual spectaculos, fără a se alinia standardelor hollywoodiene. 

Ultimul sezon a apărut într-un moment în care Netflix a anunțat oficial că peste 80% dintre abonații săi la nivel global au urmărit conținut coreean – o confirmare a influenței culturale pe care serialul a consolidat-o. 

„Succesul economic al Coreei a venit cu un preț – creșterea inegalităților sociale”, explică Diana Peca, subliniind că și în România publicul rezonează cu aceste teme, tocmai pentru că realitatea autohtonă nu este lipsită de decalaje similare între urban și rural, între privilegiați și vulnerabili.

„Squid Game”, un catalizator pentru popularitatea Coreei

Libertatea: Cum explicați fascinația publicului român pentru produsele culturale coreene, în special serialele și filmele? Ce anume din stilul narativ sau vizual rezonează cu sensibilitățile noastre?
Diana Peca: Într-adevăr, cultura coreeană a ajuns să fie aproape de sufletele multora dintre noi. Coreea de Sud a reușit să cucerească publicul internațional prin muzică, gastronomie, și nu în ultimul rând, filme. Rețeta de succes constă cel mai probabil într-o curiozitate a publicului român/străin pentru o nouă cultură, atât de diferită de cultura noastră, dar și nevoia de descoperi povești profunde, noi și diferite. 

Cinematografia coreeană ne aduce în față subiecte necosmetizate, temele abordate sunt mai degrabă ca o oglindă (a noastră, a societății). Poveștile nu caută tot timpul un echilibru, nu au neapărat un erou pozitiv, o încheiere fericită sau o morală exprimată clar, cred că au o imprevizibilitate cu care nu suntem obișnuiți și asta ne atrage. 

Impactul vizual este, de asemenea, extrem de important și cred că a contribuit la succesul filmelor coreene, inclusiv în rândul publicului din România. Se pune accent pe detalii, pe simboluri, pe cromatici bine alese, care ne rămân întipărite cu ușurință în memorie.

– În ce măsură credeți că succesul global al serialului „Squid Game” a redefinit modul în care este percepută Coreea de Sud la nivel internațional – și ce ecouri are acest fenomen în România?

– De peste 13 ani, muzica K-pop și serialele K-drama au fost poate cei mai importanți promotori ai culturii coreene la nivel internațional. Totuși, odată cu fenomenul „Squid Game”, categoric ceva important s-a schimbat. Acest serial – cel mai vizionat din istoria Netflix până în prezent – a reușit să ajungă la un public mult mai larg și a contribuit la creșterea curiozității în ceea ce privește descoperirea mai aprofundată a Coreei, fie că vorbim despre alte producții cinematografice, muzică, gastronomie, limba sau cultura coreeană. 

Faptul că în 2024 peste 80% din abonații la platforma Netflix accesaseră conținut coreean, cred că este grăitor. „Squid Game” a dovedit faptul că producțiile sud-coreene transmit teme puternice, sunt spectaculoase vizual, toate acestea asezonate cu adrenalină și mister. Astfel, publicul a devenit curios să descopere mai mult. 

Am observat clar acest efect și în România, am putut constata un val de interes crescând, nu doar pentru serial, ci pentru tot ce înseamnă cultura coreeană în ansamblu: limbă, gastronomie, cinematografie, literatură etc.

– Cum explicați atracția tot mai mare a tinerilor români pentru K-dramas, K-pop și moda coreeană? Este vorba doar despre o tendință pop-culture globală sau reflectă o nevoie mai profundă de identificare cu valori și modele alternative față de cele occidentale?
– Cred că în spatele acestei atracții se află și o nevoie de conectare la o cultură ce oferă o altă perspectivă asupra valorilor sociale, culturale. Mulți tineri apreciază echilibrul interesant specific Coreei de Sud, între cultura tradițională și cea modernă. În K-dramas, regăsim deseori subliniată importanța relațiilor de familie, accentul pus pe valori precum loialitate, muncă bine făcută etc. 

În ceea ce privește muzica și artiștii K-pop, este în mod cert fascinant să privim perfecțiunea actului artistic, coregrafii perfecte, producție de calitate, artiști care arată impecabil. Dar fanii urmăresc îndeaproape și poveștilor idolilor, înțeleg faptul că aceștia depun extrem de mult efort și că fără perseverență și sacrificiu nu ar putea fi acolo unde sunt deja. Relația dintre artiști și fani este, de asemenea, una specială – bazată pe respect reciproc. În egală măsură, publicul este extrem de atent și la conduita morală a acestora. Dacă un artist se abate de la anumite norme, cariera lui se poate încheia foarte repede. Bineînțeles, de aici provine și o presiunea uriașă asupra tinerilor artiști. 

Dacă vorbim despre tendințele în modă, vă pot spune că de fiecare dată când călătorim în Coreea cu grupurile noastre de cursanți, pe lângă vizitele la parteneri și obiectivele turistice, nu putem rata celebrele cartiere recunoscute pentru magazinele de haine și cosmetice. Mai ales tinerii sunt bucuroși să testeze și să experimenteze produse și stiluri noi, inspirați de artiștii pe care îi admiră.

Românii și coreenii, mai apropiați decât am crede

– Coreea de Sud e adesea văzută ca o țară modernă, avansată tehnologic, dar în același timp seriale precum „Squid Game” vorbesc despre sărăcie, inegalitate și corupție. Cum se explică această combinație aparent contradictorie și de ce credeți că rezonează cu publicul român?
– Coreea de Sud este una dintre economiile importante ale lumii, o societate ultramodernă, digitalizată, dar care, ca orice altă țară se confruntă și cu probleme, fie că vorbim despre disparitate economică, inegalitate socială sau corupție. Totuși, toate aceste probleme sunt prezente în orice colț al lumii privim, tocmai de aceea atât de multă lume a rezonat cu serialul „Squid Game”, ne regăsim în această poveste, chiar dacă nu trăim în Coreea. 

Este adevărat că societatea coreeană este extrem de competitivă, iar lupta pentru a fi cel mai bun este acerbă, dar arta se transformă de multe ori într-o formă de refulare. Fie că ne uităm la literatură sau la cinematografie, vom observa că artiștii nu se tem să trateze deschis aceste probleme ale societății.

– Care sunt diferențele esențiale între modul în care românii și coreenii privesc entertainmentul? Se poate vorbi despre o convergență culturală?
– Emoțiile exprimate sincer, realismul social și autenticitatea cred că sunt elemente ce ne apropie din punct de vedere artistic. Dacă ne uităm la cinematografie, cred că regăsim și alte elemente comune, precum accentul pus pe detaliile vieții cotidiene, acțiunea are uneori un ritm lent, nu ne ferim de tăceri sugestive și să spunem adevăruri incomode.

– Squid Game abordează teme sociale grele, precum datoriile, exploatarea, lipsa alegerilor reale. Cum credeți că aceste teme impactează românii, având în vedere contextul nostru postcomunist?
– Atât noi, românii, cât și coreenii, suntem mai apropiați decât o lasă de înțeles distanța fizică dintre cele două țări. Din punct de vedere geografic și istoric, atât România, cât și Coreea, s-au aflat mereu la confluența marilor puteri, ceea ce ne-a învățat să fim flexibili, să demonstrăm reziliență, să ne adaptăm ușor diferitelor contexte. De asemenea, ne este foarte ușor să înțelegem aceste perioade de tranziție economică ce aduc și numeroase provocări. Astfel, cred ca ne este foarte ușor să rezonăm cu temele abordate în serial.

„Tema serialului are un mesaj global”

– În multe seriale coreene, inclusiv „Squid Game”, apare contrastul puternic dintre extremele sociale – oameni foarte bogați și oameni foarte săraci. Credeți că această polarizare reflectă realitatea din Coreea de Sud? Și cât de mult se regăsesc românii de azi în acest tip de societate cu decalaje tot mai mari?
– Cred că această polarizare reflectă o realitate prezentă la nivel global – inclusiv în societatea sud-coreeană. Succesul economic spectaculos al Coreei de Sud s-a construit pe muncă intensă, competiție acerbă și o cultură a performanței, dar a venit la pachet și cu o creștere a inegalităților sociale. Și România se confruntă cu forme similare de polarizare, mai ales când analizăm diferențele tot mai evidente dintre centrele urbane și zonele rurale. 

România și Coreea nu sunt, totuși, nici pe departe în topul mondial în ceea ce privește inegalitățile sociale. Diferența este însă dată tocmai de gradul de libertate de exprimare, inclusiv artistică, transparență și dorința generală a societății de a se îmbunătăți. Așadar, putem spune că tema serialului are un mesaj global prezentat prin profunzimea societății coreene.

– Cum poate fi folosit acest interes crescut pentru cultura coreeană ca un instrument educațional sau diplomatic în România? Există proiecte concrete în acest sens la Centrul de Studii Româno-Coreene?
–Centrul de Studii Româno-Coreene cred că este un bun exemplu în sensul acesta. Pe lângă cursurile de limba coreeană organizate de noi, deschise tuturor celor interesați cu vârsta minimă de 12 ani, centrul organizează numeroase evenimente ce promovează atât cultura tradițională, cât și pe cea contemporană sud-coreeană. 

Un exemplu relevant este festivalul K-Lovers, organizat anual în parteneriat cu Ambasada Republicii Coreea, ajuns în acest an la a 10-a ediție. Participanții s-au bucurat de o serie complexă de ateliere, iar invitatul special a fost Minseong Seo – coregrafă, artist Buchaechum și director artistic al Berlin Korean Dance Project. Ea a susținut două ateliere care au încântat publicul: unul dedicat dansului tradițional Sogo, iar cel de-al doilea – un atelier fusion, care a combinat dansul tradițional cu elemente de K-pop. Programul festivalului a inclus și activități precum: pictarea măștilor și evantaielor coreene, ateliere de Minhwa (pictură tradițională), Samulnori (tobe tradiționale), și Dancheong (decor arhitectural specific coreean). 

Tot cu sprijinul Ambasadei și al Korea Foundation, în anul 2021, am inaugurat primul Korea Corner din România – un spațiu dedicat pasionaților de limbă și cultură coreeană, care găzduiește cărți ale autorilor coreeni, filme celebre, dar și evenimente culturale, conferințe sau lansări de carte. Pentru cei ce doresc să obțină un certificat internațional care să ateste nivelul lor de limba coreeană, organizăm în București singurul examen recunoscut la nivel internațional de limba coreeană – TOPIK. 

Pentru cei pasionați de lectură, organizăm clubul de carte Hanji Reads, iar iubitorii de arte tradiționale pot participa gratuit la clubul de tobe Samulnori, coordonat de prima trupă de profil din România – Pureun Narae. De asemenea, cursanții noștri pot participa anual la programul cultural din Coreea de Sud, care include atât vizite turistice, cât și întâlniri cu partenerii noștri academici. 

Studenții Universității Româno-Americane pot beneficia de mobilități Erasmus+ sau de participarea la școli de vară internaționale organizate de universități de top din Coreea – partenerii noștri acolo.

„Am observat o maturizare în profilul celor interesați de cultura coreeană”

– Ați observat o schimbare în profilul studenților interesați de cultura coreeană în ultimii ani? Ce îi motivează pe tinerii români să studieze limba și cultura coreeană în 2025?
– Am observat o maturizare în profilul celor interesați de cultura coreeană în ultimii ani. La începutul activității noastre, într-adevăr, cursanții erau mai degrabă interesați de aspectele culturale, dar ca hobby: dans, muzică, mâncare, costume. Nu erau neapărat interesați să facă o carieră din acest hobby. În ultimii zece ani însă, ponderea celor care își doresc o experiență profundă a devenit majoritară. Avem acum foști cursanți doctoranzi, deveniți profesori, angajați la corporații coreene sau stabiliți în Republica Coreea.

– Cum influențează platformele de streaming modul în care tinerii descoperă și consumă culturi din alte părți ale lumii? Putem spune că filmele și serialele de pe Netflix, de exemplu, au devenit o punte reală între Est și Vest?
– Cu siguranță platformele de streaming, în special Netflix, au devenit adevărate ferestre culturale, iar producții precum „Squid Game” au reușit să ajungă la publicul din întreaga lume fără a renunța la specificul lor cultural, lucru remarcabil mai ales în contextul în care, mult timp, a existat o reticență generală față de conținutul care nu era prezentat în limba engleză. Acum, tinerii, și nu numai, vizionează cu ușurință seriale în coreeană, japoneză, germană sau spaniolă, ceea ce indică nu doar o schimbare de gust, ci o deschidere reală spre diversitate culturală și o apreciere a autenticității.

– Din perspectiva dumneavoastră, care sunt riscurile idealizării excesive a culturii coreene în România și cum poate fi încurajat un consum cultural mai echilibrat și critic?
– Idealizarea excesivă a oricărei culturi poate duce atât la o înțelegere superficială, uitându-ne mai mult la aparențe, decât la realitate. Tocmai seriale precum „Squid Game” sau filme multipremiate, precum „Parasite”, au chiar acest rol de a oglindi și partea mai puțin luminoasă a societății coreene. De asemenea, misiunea noastră, la Centru, este aceea de a oferi o imagine cât mai completă asupra culturii sud-coreene prin diversitatea activităților noastre.

– Pentru românii care nu s-au lăsat încă „seduși” de valul coreean, de unde ați recomanda să înceapă? Ce filme, seriale sau alte forme de cultură coreeană pot fi o introducere accesibilă și relevantă pentru publicul român?
– Bineînțeles că depinde foarte mult de gusturile fiecăruia, dar îmi face plăcere să împărtășesc totuși și părerea mea. În materie de filme cred că seria „Squid Game” poate fi un bun început. Am și un exemplu foarte concret, părinții mei s-au lăsat cuceriți din prima de serial, iar ulterior au descoperit cu mare curiozitate și alte filme coreene. 

„Parasite” este, de asemenea, un film excelent, pe lângă premiile obținute care îl recomandă, vorbește despre teme sociale extrem de actuale. Pentru cei ce preferă poveștile romantice, în „Past Lives” (coproducție SUA – Coreea de Sud) eu am regăsit atât o poveste emoționantă, dar și foarte multe elemente specifice culturii coreene. Există, de asemenea, numeroase romane traduse și la noi în limba română, cât și, așa cum povesteam, ateliere și evenimente culturale care se organizează tot mai des și în România. Nu cred, sincer, că există laturi ale culturii coreene (tradiționale sau moderne) care să nu stârnească curiozitate. 

Abonați-vă la ȘTIRILE ZILEI pentru a fi la curent cu cele mai noi informații.

ABONEAZĂ-TE

Ați sesizat o eroare într-un articol din Libertatea? Ne puteți scrie pe adresa de email eroare@libertatea.ro