Cine a fost Mark Twain
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
Considerat „părintele literaturii americane moderne”, Mark Twain, pe numele său real Samuel Langhorne Clemens, a fost unul dintre cei mai importanți scriitori și umoriști americani ai secolului al XIX-lea. Autor al unor capodopere precum „Aventurile lui Tom Sawyer” și „Aventurile lui Huckleberry Finn”, el a surprins cu ironie și cu profunzime viața de pe malurile fluviului Mississippi, precum și realitățile sociale și morale ale epocii în care a trăit.
Cuprins:
Copilăria și adolescența lui Mark Twain
Mark Twain s-a născut sub numele de Samuel Langhorne Clemens în micuțul sat Florida din statul Missouri, la 30 noiembrie 1835, fiind al șaselea dintre cei șapte copii ai familiei lui John și Jane Clemens. Din păcate, doar trei dintre frații săi - Henry, Orion și Pamela - au supraviețuit până la maturitate, în timp ce ceilalți trei, Margaret, Benjamin și Pleasant, au murit în copilărie.
Pe vremea când Samuel avea patru ani, familia Clemens s-a mutat la Hannibal, un orășel-port de pe fluviul Mississippi, situat în apropiere, care număra doar vreo 1.000 de locuitori. Tatăl său a fost negustor, avocat, judecător și speculant imobiliar, însă nu a reușit niciodată să aibă succes financiar și adesea a muncit din greu pentru a-și hrăni familia. Twain avea să-și amintească mai târziu că „abia putea să-și suporte tatăl” și că, potrivit autobiografiei sale, nu l-a văzut pe acesta niciodată râzând.
În schimb, mama lui era o femeie veselă, caldă și o gospodină desăvârșită, care își petrecea serile spunând povești copiilor. După moartea neașteptată a lui John, în 1847, când Mark Twain avea 12 ani, Jane a devenit capul familiei. Biograful Everett Emerson scria că familia Clemens a ajuns „aproape la capătul resurselor și puterilor” și s-a confruntat cu ani întregi de lipsuri, o realitate care avea să influențeze profund cariera viitorului scriitor.
Mark Twain a trăit la Hannibal până la vârsta de 17 ani. Orășelul de pe malurile Mississippi-ului era un loc plin de viață, o destinație preferată de turiști care soseau zilnic cu celebrele vapoare cu aburi, în timp ce trupele de circ și de menestreli poposeau foarte des acolo. Totuși, violența era un cuvânt la ordinea zilei, iar tânărul Twain a asistat la multe tragedii. Pe când avea 9 ani el a văzut cum un localnic a ucis un crescător de vite, iar un an mai târziu a fost martor la uciderea unui sclav de pe o plantație de către unul dintre supraveghetori.
Experiențele trăite în Hannibal au inspirat decorurile fictive ale multor romane scrise de el, cum ar fi orașul imaginar St. Petersburg din „Aventurile lui Tom Sawyer” și „Aventurile lui Huckleberry Finn”. Twain a mers la școală până în jurul vârstei de 12 ani, când în urma decesului tatălui său, a fost nevoit să renunțe și să lucreze pentru a-și ajuta familia. A devenit ucenic tipograf la ziarul „Hannibal Courier”, unde era plătit cu o rație modestă de mâncare, se precizează pe Biography.com. În 1851, la vârsta de 15 ani, a obținut un post la „Hannibal Western Union”, un ziar deținut de fratele său Orion, unde a lucrat ca tipograf, scriitor ocazional și editor.
Pilot de vapor pe Mississippi
În 1857, la vârsta de 21 de ani, Mark Twain și-a împlinit visul de a învăța meseria de pilot de vapor cu aburi pe fluviul Mississippi. După doi ani a obținut licența și a început să lucreze pe vase comerciale. El își iubea meseria, una pe cât de bine plătită, pe atât de palpitantă, însă cariera sa a fost brusc întreruptă de izbucnirea Războiului Civil, în aprilie 1861, care a oprit cea mai mare parte a traficului civil pe râu.
La începutul războiului, locuitorii statului Missouri erau divizați între susținătorii Uniunii (Nordul) și cei ai Confederației (Sudul). Twain s-a alăturat pentru scurt timp armatei statelor confederate, dar unitatea sa de voluntari s-a dizolvat după câteva săptămâni. În căutare de noi oportunități, el a pornit către vestul american. În luna iulie, el s-a urcat într-o diligență și s-a îndreptat spre Nevada și California, unde avea să trăiască în următorii cinci ani.
El a încercat să devină căutător de aur și argint în minele californiene, sperând că va putea să-și salveze familia de la sărăcie. Până în 1862, Twain a rămas fără bani și avea nevoie de un loc de muncă.
Cum și-a luat pseudonimul „Mark Twain”
În același ani, Mark Twain a început să lucreze ca reporter la „Virginia City Territorial Enterprise” din Nevada, unde a publicat articole, editoriale și schițe umoristice. Aici a ales pseudonimul „Mark Twain”, o expresie care era folosită pe vapoarele cu aburi pentru a desemna adâncimea de 12 picioare a apei (n.n. – 3,66 metri).
Twain a devenit unul dintre cei mai cunoscuți povestitori din vest și și-a perfecționat un stil narativ distinctiv, unul prietenos, amuzant, ireverențios, adesea satiric și întotdeauna dornic să demonteze pretențiile. Succesul a venit în 1865, atunci când povestirea „Jim Smiley and His Jumping Frog” a fost publicată la nivel național sub titluri diferite, inclusiv „Faimoasa broască săltăreață celebră din Ţinutul Calaveras”.
Debutul literar al lui Mark Twain
Următorul pas al lui Twain pe scara succesului a venit în 1867, când a făcut o croazieră de cinci luni pe Marea Mediterană, relatând cu umor impresiile sale pentru ziarele americane, cu scopul de a scrie o carte din această călătorie. Din aceste relatări a rezultat cartea „Inocenții în străinătate” (1869), un bestseller național care l-a consacrat ca scriitor.
La vârsta de 34 de ani, ambițiosul jurnalist și călător devenise unul dintre cei mai populari și mai faimoși scriitori din America. Aproape un deceniu mai târziu, în 1876, Mark Twain și-a publicat romanul „Aventurile lui Tom Sawyer ”, care este povestea unui băiețel care crește de-a lungul râului Mississippi. Potrivit biografului Everett Emerson, „Mark Twain: A Literary Life” , scrierea acestei lucrări l-a eliberat de „inhibițiile culturii pe care a ales să o îmbrățișeze”. Renumitul scriitor a publicat mai târziu, în 1884, o continuare a acestei povești, clasica „ Aventurile lui Huckleberry Finn”.
Falimentul din 1894
Afacerile și scrisul erau de aceeași valoare pentru Twain, care, în 1884, a fondat editura „Charles L. Webster and Company”, denumită după nepotul său. Aici a publicat memoriile de succes ale președintelui Ulysses S. Grant, care tocmai murise, precum și propriul roman „Aventurile lui Huckleberry Finn”. Twain s-a aventurat și în alte afaceri, investind 300.000 de dolari în mașina de tipărit „Paige Compositor”, proiectată de James W. Paige. De asemenea, a investit 50.000 de dolari într-o mașină de tipărit ilustrații.
Deși era sigur că eforturile sale vor fi răsplătite cu o avere enormă, el nu a obținut niciodată succesul scontat, ba, mai mult, a sfârșit prin a pierde o sumă considerabilă de bani, pentru ca în 1894 să declare falimentul. Pentru a-și plăti datoriile, a pornit într-un turneu de conferințe prin Imperiul Britanic, călătorie relatată în „Following the Equator”.
Viața personală a lui Mark Twain
Îngrijorat că era un occidental într-o țară dominată de familii bogate și cu o situație financiară precară, Twain a dezvoltat un „sentiment copleșitor de inferioritate” care era în antiteză cu agresivitatea și vanitatea sa, potrivit savantului Hamlin Hill. Marea lui dorință era să se îmbogățească ca să-și poată întrețină mama, să se ridice din punct de vedere social și să primească ceea ce el numea „privirea respectuoasă a unei civilizații orientale înalte”.
În februarie 1870, scriitorul s-a căsătorit cu Olivia „Livy” Langdon, fiica de24 de ani a unui bogat negustor de cărbune din New York, cu care s-a stabilit la Buffalo (New York), relatează MarkTwainHouse.org. Cei doi au avut patru copii, dar familia lor a fost lovită de tragedii. La începutul căsniciei, l-au pierdut pe singurul lor fiul, Langdon, care a murit de difterie, la un an şi şapte luni de la naştere. În 1896, fiica lor Susy a murit de meningită, la 24 de ani, în timp ce fata cea mai mică, Jean, a fost diagnosticată cu epilepsie severă și a murit la 29 de ani, în urma unui atac de cord.
În iunie 1904, în timp ce Twain era plecat într-o călătorie, Livy a murit după o lungă suferință, la 58 de ani. Deși relația cu soția sa a fost complexă, Mark i-a rămas devotat, scriind în „Jurnalele lui Adam și Eva” următoarele: „Oriunde era ea, acolo era Edenul”.
Singurul lor copil care a avut o viaţă îndelungată a fost Clara, decedată în 1962, la vârsta de 88 de ani.
Ultimii ani de viață și moartea lui Mark Twain
Ultimii 15 ani ai din viață au fost marcați de onoruri publice, inclusiv diplome de la celebrele Universități Oxford și Yale, devenind unul dintre cei mai apreciați americani de la sfârșitul secolului al XIX-lea. Și, totuși, Twain nu era deloc fericit. El a scris destul de mult în ultimii ani, dar nu a reușit să termine multe dintre proiectele sale. Memoria începuse să-i joace feste, avea numeroase accese de furie și trecea și printr-o depresie severă.
Twain își găsea alinarea fumând trabucuri, citind cărți și jucând ore în șir biliard. Scriitorul american a murit pe 21 aprilie 1910, la reședința sa din Redding (Connecticut), în urma unui infarct, pe când avea 74 de ani. A fost înmormântat la Elmira (New York), alături de soția și de copiii săi. Casa sa din Hartford (Connecticut) este astăzi muzeu și monument național, în timp ce casa părintească din Hannibal a fost transformată în muzeu literar.
Începând din 1939, singura pădure națională din Missouri îi poartă numele. În 1998, Centrul Kennedy a instituit Premiul Mark Twain pentru umor american, care este acordat personalităților care au contribuit semnificativ la comedia americană. Printre laureați se numără Richard Pryor, Carol Burnett, David Letterman și Conan O’Brien.
Cele mai importante cărți scrise de Mark Twain
În total, Mark Twain a scris peste două duzini de cărți, dar și mai multe povestiri scurte, scrisori și eseuri. Iată-le pe cele mai importante dintre ele (în ordine cronologică):
„Roughing It” (1872) – o relatare semi-autobiografică despre Vestul american și Hawaii;
„Epoca de Aur” (1873) – scrisă împreună cu Charles Dudley Warner, aceasta este o satiră politică a Americii postbelice;
„Aventurile lui Tom Sawyer” (1876) – roman inspirat din copilăria sa la Hannibal;
„Aventurile lui Huckleberry Finn” (1884) – considerat unul dintre cele mai bune romane americane, apreciat pentru limbajul colocvial și critica rasismului;
„Prinț și cerșetor” (1881) – publicată prima dată în Canada, aceasta este o poveste istorică despre doi băieți din Anglia din medii socioeconomice diferite, care își schimbă identitățile;
„Viața pe Mississippi” (1883) – o relatare autobiografică a perioadei sale de pilot de vapor cu aburi pe râul Mississippi, include anecdote, observații și schițe;
„Un yankeu la curtea regelui Arthur” (1889) – este un roman de ficțiune istorică și științifico-fantastică despre Anglia acelor vremuri;
„Tragedia lui Pudd’nhead Wilson” (1894) – un roman despre identitate, rasă și justiție, vorbește despre o crimă care se petrece înainte de Războiul Civil;
„Amintiri personale despre Ioana d’Arc” (1896) – roman istoric - o încercare a autorului de a fi considerat un scriitor mai serios - detaliază copilăria Ioanei d'Arc, perioada ei ca lider militar, perioada petrecută în închisoarea și moartea acesteia;
„Following the Equator” (1897) – un jurnal de călătorie care relatează despre turneul lui Mark Twain prin Imperiul Britanic, Australia și părți din Asia, pe care l-a efectuat după ce a dat faliment, în 1894;
„Jurnalele lui Adam și Eva” (1906) – o satiră biblică ce combină satirele „Extracts from Adam's Diary” (1893) și „Eve's Diary” (1905) și care satirizează cuplul biblic;
„Străinul misterios” (publicat postum, 1916) – publicată la șase ani după moartea lui Twain, aceasta este o alegorie filosofică despre bine și rău.
Află şi cine a fost Niccolo Machiavelli!
