Cine a fost Wolfgang Amadeus Mozart

Cuprins:

Cine a fost Wolfgang Amadeus Mozart

Wolfgang Amadeus Mozart este considerat un geniu în domeniul muzicii. A compus primele sale piese la vârsta de cinci ani. La șase ani, deja făcea turnee prin Europa, uimind regine, regi și nobilimea cu talentul său. În ciuda vieții sale scurte, pentru că a decedat la doar 35 de ani, a lăsat în urmă 626 de lucrări.

Se spune că Mozart a fost dependent de munca sa, de muzică. El ar fi folosit 8 km de hârtie de manuscris pentru compozițiile sale. Era considerat impulsiv, cu un simț al umorului incredibil, cu multă poftă de viață, așa cum reiese din numeroasele scrisori pe care le-a scris prietenilor și familiei. Muzica sa continuă să captiveze și să miște publicul din întreaga lume până în ziua de azi.

Copilăria lui Wolfgang Amadeus Mozart

Chrysostomus Wolfgangus Theophilus Mozart, așa cum a fost botezat, s-a născut la 27 ianuarie 1756 la Salzburg. Era cunoscut cel mai adesea sub numele Wolfgang Amade sau Wolfgang Gottlieb. Tatăl său, Leopold Mozart, provenea dintr-o familie cu o bună reputație, de care, însă, se înstrăinase, și care includea arhitecți și legători de cărți.

Leopold a fost autorul unui celebru manual de vioară, publicat chiar în anul nașterii lui Wolfgang. Mama sa, Anna Maria Pertl, provenea dintr-o familie de clasă mijlocie, implicată în administrația locală. Dintre cei șapte copii ai familiei, doar Wolfgang și sora sa mai mare, Maria Anna (Nannerl), au supraviețuit copilăriei.

Talentul muzical al lui Mozart s-a manifestat foarte devreme. La doar trei ani reușea să cânte acorduri la clavecin, la patru ani interpreta piese scurte, iar la cinci ani compunea deja.

Primul concert la vârsta de cinci ani

Există anecdote despre memoria sa muzicală excepțională, despre faptul că a scris un concert la vârsta de cinci ani și despre sensibilitatea sa deosebită. Chiar înainte de a împlini șase ani, tatăl său l-a dus împreună cu Nannerl, și ea foarte talentată, la Munchen, pentru a cânta la curtea bavareză.

Câteva luni mai târziu, au ajuns la Viena, unde au fost ascultați atât la curtea imperială, cât și în casele nobiliare.

În 1763, Leopold a obținut un concediu din funcția de Kapellmeister adjunct la curtea prințului-arhiepiscop din Salzburg, iar familia a pornit într-un turneu de amploare.

Au vizitat principalele centre muzicale ale Europei Occidentale: Munchen, Augsburg, Stuttgart, Mannheim, Mainz, Frankfurt, Bruxelles și Paris, unde au petrecut iarna. Apoi a urmt Londra, unde au și rămas timp de 15 luni.

La întoarcere, au trecut prin Haga, Amsterdam, din nou Paris, Lyon și Elveția, revenind la Salzburg în noiembrie 1766. În cele mai multe dintre aceste orașe, Mozart și, adesea, sora sa au susținut recitaluri și au improvizat, fie la curte, fie în spații publice sau biserici. Scrisorile lui Leopold către prietenii din Salzburg, păstrate până astăzi, descriu admirația unanimă stârnită de talentul fiului său.

Primele lucrări publicate la Paris

La Paris, au cunoscut mai mulți compozitori germani, iar primele lucrări ale lui Mozart au fost publicate acolo, sonate pentru claviatură și vioară, dedicate unei prințese.

La Londra, au făcut cunoștință cu Johann Christian Bach, fiul cel mic al lui Johann Sebastian Bach și o personalitate de seamă a vieții muzicale britanice. Influențat de acesta, Mozart a compus primele sale simfonii. Alte două simfonii au fost scrise în timpul șederii la Haga, pe drumul de întoarcere.

La doar 13 ani, Mozart stăpânea deja cu ușurință limbajul muzical al epocii și era capabil să imite stilurile specifice diferitelor regiuni. Sonatele compuse la Paris și Londra, la care Leopold a contribuit parțial, trădează o bucurie copilărească pentru forme și texturi muzicale.

Simfoniile scrise la Londra și Haga, precum și cele compuse mai târziu la Viena demonstrează capacitatea lui de a răspunde rapid și inventiv la influențele pe care le întâlnea în călătorii. Prima sa operă italiană arată, la rândul ei, o înțelegere remarcabil de rapidă a stilului buffo.

Adolescența și tinerețea

Între decembrie 1769 și martie 1771 întreprinde un lung turneu în Italia: Verona, Milano, Florența, Roma și Napoli au fost principalele stațiuni de concerte. Peste tot, publicul era fascinat de talentul acestui copil precoce, între timp devenit adolescent.

În decembrie 1771, familia Mozart se întoarce la Salzburg, iar Wolfgang, ajuns la 16 ani, pleacă pentru câteva luni la Bologna, unde studiază compoziția cu renumitul Giovanni Battista Martini. La întoarcere, este numit Konzertmeister la curtea noului arhiepiscop Hieronymus von Colloredo, cu un salariu considerabil. Funcția o păstrează șase ani, însă relația cu arhiepiscopul este tensionată, acesta limitându-i libertatea de mișcare.

Nemulțumit, Mozart își dă demisia în 1777 și pleacă, împreună cu mama sa, în căutarea unui nou angajament. Este refuzat la Munchen și Mannheim, iar la Paris, unde cunoscuse succesul în copilărie, se lovește de indiferență și dificultăți, situația agravându-se și prin moartea mamei.

După o perioadă dificilă, reușește să fie din nou apreciat, dar lipsurile materiale îl obligă să se întoarcă la Salzburg, în ianuarie 1779. Acolo compune opera Idomeneo, care îi aduce un mare succes. În 1781 decide să se stabilească la Viena, capitala muzicii clasice.

„Compozitor al curții imperiale”

La Viena, Mozart își câștigă independența și își consolidează reputația de virtuoz al pianului. Triumfă cu opera Răpirea din serai, lăudată chiar de împăratul Iosif al II-lea. Susține numeroase concerte, improvizează, cucerește publicul și promovează operele lui Bach și Handel. În 1782 se căsătorește cu Constanze Weber.

Vizitat în 1785 de tatăl său, primește recunoașterea acestuia și elogii din partea lui Joseph Haydn, care îl consideră „cel mai mare compozitor” pe care l-a cunoscut. În aceeași perioadă, Mozart compune intens: cvartetele dedicate lui Haydn și celebra operă Nunta lui Figaro, inspirată de piesa lui Beaumarchais, care reușește să depășească opoziția nobilimii prin forța muzicii și mesajului său.

Între 1784 și 1786, Mozart realizează în medie o compoziție la fiecare două săptămâni, cele mai multe adevărate capodopere. Premiera operei Don Giovanni are loc la Praga și este primită de public cu entuziasm. Urmează opera Cosi fan tutte, reprezentată cu mai puțin succes. Mozart pierde treptat din popularitate, între timp murise și protectorul său, împăratul Iosif al II-lea, cel care îl numise „compozitor al curții imperiale”.

Copiii lui Wolfgang Amadeus Mozart

Wolfgang Amadeus Mozart și soția sa, Constanze, au avut împreună șase copii, însă doar doi băieți au supraviețuit copilăriei.

Primul a fost Karl Thomas Mozart, născut în 1784, pe când tatăl său se afla la apogeul carierei. Karl a primit o educație solidă, însă, în ciuda așteptărilor, nu a urmat o carieră muzicală strălucitoare. A lucrat mai degrabă în administrație și a trăit mare parte din viață la Milano, ducând o existență discretă.

Cel de-al doilea fiu, Franz Xaver Wolfgang Mozart, s-a născut în 1791, la doar câteva luni înainte de moartea tatălui său. Crescut de Constanze și puternic influențat de moștenirea muzicală a lui Wolfgang Amadeus, Franz Xaver a devenit pianist și compozitor.

Franz Xaver, a murit în 1844, necăsătorit și fără moștenitori. Din acel moment Karl a știut că, la moartea sa, numele și descendenţa geniului tatălui său se vor stinge. Când oamenii i-au atras atenţia cu privire la acest aspect, el le-ar fi răspuns cu modestie: „Ar fi regretabil dacă și copiii ar fi moștenit talentul tatălui lor, dar, din moment ce nu este cazul, nu contează prea mult.”

Ultimii ani de viață ai lui Mozart

În martie 1790, Mozart susține ultimul său concert public, interpretând Concertul pentru pian KV 595. În această perioadă compune și opera Flautul fermecat, care îi aduce un succes remarcabil. Însă, din noiembrie 1791, starea sa de sănătate se înrăutățește treptat, probabil din cauza unei febre reumatismale recurente, asociată cu insuficiență renală.

Pe 5 decembrie 1791, la doar 35 de ani, Wolfgang Amadeus Mozart se stinge din viață. După un scurt serviciu religios la Catedrala Sfântul Ștefan din Viena, trupul său este dus, fără un cortegiu numeros din cauza vremii nefavorabile, la cimitirul Sankt Marx. În ciuda succesului imens din timpul vieții, doar câteva persoane l-au însoțit pe ultimul drum.

Moartea sa a fost însoțită de numeroase speculații, inclusiv ipoteza unei otrăviri puse la cale de rivali, precum Antonio Salieri, teorie popularizată ulterior de filmul Amadeus al lui Milos Forman, câștigător a opt Premii Oscar.

Operele lui Wolfgang Amadeus Mozart

Mozart este considerat un geniu al creației muzicale, multe dintre operele sale fiind încă neegalate prin profunzimea lor.

Mozart a fost autorul a 41 de simfonii. A compus 27 concerte pentru pian și orchestră, 7 concerte pentru vioară și orchestră, concerte pentru clarinet, pentru harpă și flaut, pentru corn și orchestră, 2 simfonii concertante, divertismente, serenade.

În domeniul muzicii de cameră sunt de menționat cele 6 cvartete pentru coarde dedicate lui Haydn, sonate pentru pian, sonate pentru vioară și pian, triouri pentru vioară, violoncel și pian, cvartete pentru instrumente de suflat, sextetul O glumă muzicală și multe altele.

Pasionat de operă, a compus 17 opere, dintre care cele mai cunoscute, jucate și astăzi pe scenele tuturor teatrelor de operă din lume, sunt: