Complicatul fir roșu al generațiilor / Poți muri, dar fă-ți dreptate!

Oameni care vor fi mereu cu mine (Narine Abgarian, Editura Humanitas Fiction)

În superba ei lume, uneori blândă ca mătasea, alteori crudă, scriitoarea armeană Narine Abgarian vorbește despre supraviețuire, despre forța pe care o au genele comune, despre continuitate, în ciuda adversității, despre o rezistență a nostalgiei de-a lungul istoriei unei familii și unei țări nu dintre cele mai norocoase.

În traducerea Luanei Schidu, „Oameni care vor fi mereu cu mine” seamănă foarte bine cu o călătorie în spațiu și timp într-o lume ex-sovietică, ce nu e deloc generoasă, dar e „acasă”, iar aceste coordonate subtile, cu miros de plăcintă făcută de bunica, înseamnă mai multe decât ostilitățile îndurate într-o vreme nu atât de îndepărtată de prezent.

Orășelul Berd este buricul pământului și al durerii pentru Abgarian, locul unde s-a născut de-adevăratelea autoarea, într-o familie numeroasă, care știe cum trebuie să te cerți și cum trebuie să împarți.

Aflat undeva pe munte, Berd pare, la prima vedere, genul de loc încremenit în timp, în care nu se întâmplă nimic. Vecinii se cunosc între ei, se ciorovăiesc, se împacă, gătesc, își cresc copiii împreună. Dar sub această peliculă a firescului, pământul e îmbibat de sânge și de lacrimi.

Povestea nu ține cronologic. E mai degrabă compusă ca memoria noastră: haotică, bazată pe experiențe senzoriale, pe amintiri dureroase. Narine Abgarian știe să ne poarte de la genocidul armean sau de la foametea din vremea sovietelor la războiul din anii ’90 sau de la aroma de pâine coaptă la duhoarea morții.

Abgarian nu-și lasă nicio clipă personajele pradă disperării, ci apelează la mecanismul realismului magic local, care jonglează cu comedia și tragedia care coexistă în același spațiu mic – râzi de încăpățânarea bătrânilor din Berd, apoi plângi pentru copiii care n-au mai apucat să crească.

Volumul reprezintă, practic, o rememorare literară a acelor oameni care, deși au plecat fizic dintre noi, rămân lângă umărul nostru, îndrumându-ne și curgându-ne prin vene. Asta se întâmplă în majoritatea cazurilor de familii numeroase, cu rădăcini puternice și crenguțe puternic înfipte în Univers. 

Astfel are câștig de cauză viața, mereu viața, prin legături puternice, omenie profundă și sânge care nu se face apă. Și un strop de iubire pentru cei care nu-ți sunt rude, dar completează în mod natural familia lărgită, născând adevărata idee de comunitate prețioasă.

Dincolo de specificul locurilor și situațiilor istorice despre care scrie Abgarian, volumul de față ne dă un ghiont, spunându-ne că trebuie să prețuim momentele trăite alături de oamenii care, într-o zi, vor fi doar o amintire. Dar ce amintire frumoasă!

Întreabă de Andrea (Noelle W. Ihli, Editura Storia Books)

Tot despre supraviețuire vorbește și Noelle W. Ihli în thrillerul tradus de Laura Ciobanu: despre situații mult mai punctuale, mult mai actuale, unde oamenii pot fi altcineva, iar asta nu e deloc de bine.

Este vorba despre lumea datingului modern și al aplicațiilor unde cineva fermecător și răvășitor poate fi, de fapt, Diavolul în persoană, Moartea ascunsă sub o fotografie frumoasă și o descriere ademenitoare.

Întregul volum este o cursă contra cronometru, organizată de trei femei care, din păcate, au pierdut tragic acest joc al iubirii online și care încearcă, după moarte, să prevină alte potențiale victime să nu cumva să cadă în aceeași capcană a swipe-ului.

Acțiunea începe abrupt și violent, de la finalul vieții fetelor: Brecia, Skye și Meghan. Trei tinere care au căutat iubirea sau cel puțin distracția, dar l-au găsit pe James Carson. Acesta are carismă, joacă rolul tipului de treabă, inofensiv, cu care te-ai întâlni și a doua, și a treia oară. 

Doar că James le este călău, nicidecum prieten: el a fost cel care le-a dus în pădure și le-a ucis.

Doar că Brecia, Meghan și Skye rămân niște fantome suspendate între lumi, neputând „trece dincolo”, condamnate la furia și neputința de a-și urmări ucigașul ducându-și liniștit existența mai departe. Chiar ele povestesc cum îl văd mergând la muncă, făcând cumpărături și deschizând din nou aplicațiile de dating, în căutarea unei noi victime.

Iar aceasta este April. 

Skye, Brecia și Meghan își unesc forțele invizibile ca s-o avertizeze pe aceasta cu cine are de-a face, dar pentru asta trebuie să fie foarte, foarte inventive. Ele nu pot atinge obiecte și nu pot vorbi cu cei vii, dar descoperă repede că pot influența realitatea atunci când își folosesc furia și suferința cu care au plecat de pe lumea aceasta – o lumină care pâlpâie, o senzație de panică, un curent de aer rece – orice amănunt înfricoșător și paranormal pentru a o determina pe April să fugă cât mai departe de Carson.

Skye, April, Carson, Brecia, Meghan. Unde anume în poveste e Andrea, deci? Titlul cărții are legătură cu un cod folosit în restaurante și cluburi de noapte: dacă o femeie se simte în primejdie alături de bărbatul cu care a ieșit, merge la bar și „întreabă de Andrea”, iar personalul știe că trebuie s-o ajute cumva.

Cele trei fete care deja au fost omorâte nu vor doar s-o salveze pe April, ci să-l și demaște pe criminal, pentru ca trupurile lor neînsuflețite să fie găsite de polițiști, pentru ca familiile lor să afle ce li s-a întâmplat și să poată încheia cu adevărul acest capitol teribil din viețile lor.

Acest thriller paranormal ne pune pe gânduri: cât de safe sunt femeile care ies la întâlnirile spre care le îndrumă aplicațiile de dating? Cât de greu e pentru o tânără a zilelor noastre să cunoască pe cineva și unde mai sunt limitele încrederii între oameni?

Abonați-vă la ȘTIRILE ZILEI pentru a fi la curent cu cele mai noi informații.

ABONEAZĂ-TE