Cine a fost Sfântul Spiridon

Cine a fost Sfântul Spiridon

Sfântul Spiridon s-a născut în jurul anului 270 d.Hr., în vremea Sfântului Împărat Constantin cel Mare, în localitatea Askia din insula Cipru, într-o familie de păstori simpli. Deși provenea dintr-un mediu modest, el a crescut într-un spirit al credinței puternice, învățând de mic ce înseamnă munca, bunătatea și respectul față de semeni. Tânăr fiind, Spiridon a dus o viață de păstor, îndeletnicindu-se cu creșterea oilor și a caprelor. El era cunoscut pentru caracterul său blând, cinstit și generos. Înainte de a fi hirotonit episcop, Spiridon a fost căsătorit și a avut o fiică pe nume Irina.

Rămas văduv de tânăr, după moartea soției sale, acesta și-a crescut de unul singur fata, care, mai târziu, avea să treacă și ea la cele veșnice. Plin de dragoste dumnezeiască, Spiridon s-a dedicat complet vieții creștine, fiind remarcat de comunitate pentru virtuțile sale. Deși văduv, el nu s-a retras în asceză severă, ci a continuat să ducă o viață echilibrată, păstrându-și simplitatea care îl caracteriza. El a slujit oamenii, cheltuindu-și întreaga avere cu îngrijirea bolnavilor și găzduirea străinilor, relatează Creștinortodox.ro.

Episcop al cetății Trimitunda

Mai târziu, datorită exemplului său de viață și a credinței profunde, Spiridon a fost ales episcop al cetății Trimitunda (sau Trimitus), situată în apropierea orașului Pafos. Odată numit episcop, Sfântul Spiridon a trecut de la păstorirea oilor necuvântătoare la grija plină de râvnă pentru „turma” credincioșilor. În această poziție, el nu s-a schimbat, ci a continuat să poarte haine simple, să fie aproape de cei săraci și să-și îndeplinească îndatoririle cu aceeași smerenie care l-a caracterizat dintotdeauna. Nu a renunțat nici la smerita sa îndeletnicire de mai înainte și, chiar și după hirotonire, a continuat să-și păstorească oile cu aceeași simplitate. Ca episcop, Spiridon s-a remarcat atât prin predicile sale simple, dar pline de putere, cât și prin faptul că nu a renunțat la munca de zi cu zi. El mergea printre credincioși, lucra alături de aceștia și era mereu gata să îi ajute pe cei aflați în nevoi, mai precizează sursa citată anterior. Episcopul Spiridon nu a fost un teolog sofisticat, ci un om al inimii, nearătat în cuvinte, dar mare în fapte. Această simplitate l-a făcut accesibil și iubit.

Invitat la Primul Sinod Ecumenic de la Niceea

În jurul anului 295 d.Hr., în timpul persecuțiilor sub împăratul păgân Maximian, Sfântul Spiridon din Trimitunda a fost arestat și trimis în exil pentru o perioadă. Sfântul Spiridon s-a dovedit înaintea tuturor un neclintit apărător al credinței adevărate și un mare făcător de minuni. Din postura de episcop, el a luat parte și la Primul Sinod Ecumenic de la Niceea în anul 325 d.Hr. Acel preaslăvit sobor al Sfinților Părinți a fost convocat de Sfântul Împărat Constantin cel Mare pentru a condamna erezia lui Arie, cel fără de dreaptă credință. Acesta susținea în mod răuvoitor că Fiul lui Dumnezeu nu este Creator, ci doar o făptură, negând astfel dumnezeirea Sa și refuzând adevărul că Fiul este de aceeași ființă cu Tatăl. Învățăturile sale hulitoare erau sprijinite de câțiva episcopi influenți ai acelor vremuri, precum Eusebie al Nicomidiei, Maris al Calcedonului și Teognie al Niceei. Acești oameni, cu totul amăgiți de rătăcirea lui Arie, bârfeau și propagau și ei ideea greșită că Fiul lui Dumnezeu ar fi doar o creatură asemenea oamenilor, potrivit Doxologia.ro.

Cum a demonstrat credința în Sfânta Treime

Deși nu era un teolog erudit, Spiridon a fost invitat la Sinodul de la Niceea tocmai pentru viața sa sfântă și pentru mărturiile despre puterea sa duhovnicească. Tradiția spune că el a demonstrat credința în Sfânta Treime folosind o cărămidă. Ținând-o în mână, el a explicat simplu că aceasta este formată din trei elemente – foc, apă și pământ – simbolizând unitatea în diversitate a lui Dumnezeu Tatăl, Dumnezeu Fiul și Dumnezeu Duhul Sfânt. „Ascultă, filosofule ce-ți spun. Există un singur Dumnezeu, Care l-a creat pe om din țărână. El a rânduit toate cele văzute și nevăzute prin Cuvântul și prin Duhul Său. Cuvântul este Fiul lui Dumnezeu, Care S-a pogorât pe pământ pentru păcatele noastre. S-a născut din Fecioară, a trăit în mijlocul oamenilor, a pătimit și a murit pentru mântuirea noastră, iar apoi a înviat din morți și a ridicat împreună cu El neamul omenesc. Credem că El este de o ființă cu Tatăl și egal cu Acesta în putere și în cinste. Credem aceasta fără ocolișuri și fără viclenii ale minții, căci această taină nu poate fi cuprinsă prin rațiune omenească”, se menționează pe Oca.org. În timp ce vorbea, s-a aprins focul în partea de sus a cărămizii și a început să curgă apă din partea de jos. Miracolul a avut un impact profund asupra celor prezenți, iar arianii nu au reușit să contracareze această demonstrație.

Cu toate că Spiridon nu s-a făcut remarcat prin discursuri elaborate, prezența lui la Sinodul de la Niceea a reprezentat un simbol al credinței curate, trăită cu sinceritate, uimindu-i pe mulți cu simplitatea cu care a explicat credința ortodoxă. Tot acolo, la Niceea, l-a cunoscut pe Sfântul Ierarh Nicolae, cu care a legat o prietenie trainică.

Unde se află moaștele Sfântului Spiridon

Sfântul Ierarh Spiridon și-a dat obștescul sfârșit în anul 348 d.Hr., la vârsta de 78 de ani, fiind așezat cu cinste în Biserica „Sfinții Apostoli” din cetatea Trimitunda. Pentru a fi protejate de amenințarea saracinilor, credincioșii din Cipru au hotărât să îi strămute sfintele sale moaște la Constantinopol, capitala de atunci a Imperiului Bizantin. Mai târziu, în anul 1453, chiar înainte de cucerirea orașului de către otomani, moaștele lui Spiridon au fost duse mai întâi în Serbia, iar apoi în insula Corfu din Grecia, unde se găsesc și astăzi. În această insulă, moaștele au fost aduse de părintele Georgios Kalohairetis.

Minunile înfăptuite de Sfântul Spiridon

Prin viața sa curată, simplitatea și devotamentul neclintit față de Dumnezeu, Sfântul Spiridon a săvârșit numeroase minuni, devenind cunoscut ca unul dintre marii făcători de minuni ai creștinătății. El a chemat ploaia în vreme de secetă, a izgonit demoni printr-un singur cuvânt, a vindecat bolnavi și chiar a înviat morți, având totodată și darul preștiinței. Spre exemplu, la întoarcerea sa din Niceea, o femeie l-a rugat pe Spiridon să o ajute, povestindu-i că îi încredințase fiicei lui, înainte de moartea acesteia, câteva bijuterii pentru a le păstra în siguranță. Cum fata murise în absența sa, nimeni nu mai știa unde fuseseră ascunse podoabele. Spiridon a mers la mormântul Irinei, a chemat-o și a vorbit cu ea, iar ea i-a spus unde a ascunde bijuteriile, iar el i le-a înapoiat femeii. De asemenea, Sfântul Ierarh Spiridon l-a ajutat pe un fermier sărac căruia îi murise copilul să poată cumpăra mâncare de la un negustor lacom care acaparase proviziile, transformând un șarpe într-un lingou de aur. „Şi pe şarpe l-ai prefăcut în aur celui cuprins de sărăcie”, notează OrthodoxWiki.org. Cronicile bisericești mai menționează vindecarea unui împărat de o boală grea, prin rugăciune, și vindecarea multor oameni care sufereau de boli grave doar prin binecuvântarea sau atingerea sfântului. În amintirea acestor minuni, în Acatistul Sfântului Spiridon, la icosul al șaselea, Biserica se roagă astfel: „Bucură-te, cel ce ești cu îngerii slujitor; Bucură-te, că ești și cu oamenii cu trupul petrecător; Bucură-te, al cărui trup astăzi săvârșește minuni; Bucură-te, că încălțămintele tale slujesc drept dovadă”.

De ce este numit Sfântul „călător”

Poate cea mai spectaculoasă minune a Sfântului Spiridon este legată de raclele sale, care au temperatura unui trup viu. Se spune că acesta iese, din când în când, în chip minunat din racla sa pentru a veni în sprijinul celor care îl cheamă cu credință și dragoste, oriunde s-ar afla aceștia pe fața pământului. În misiunea sa de a face bine, papucii din mătase ai sfântului se uzează periodic, semn al necontenitei sale „călătorii”. În cinstea acestor ieșiri tainice, preoții slujitori de la catedrala din insula elenă Corfu îi schimbă anual veșmintele și încălțările, iar această înnoire are loc pe 12 decembrie, zi în care este prăznuit de Biserica Ortodoxă. Cu binecuvântarea episcopului grec din Pafos, hainele și încălțările sfântului, considerate adevărate daruri duhovnicești, sunt oferite apoi parohiilor și mănăstirilor ortodoxe din întreaga lume. Datorită numeroaselor minuni săvârșite în diferite colțuri ale lumii, Sfântul Spiridon a ajuns să fie cunoscut drept „sfântul călător”. Mărturiile unor preoți și credincioși evlavioși spun că moaștele sfântului lipsesc uneori pentru scurte perioade din racla sa, iar la întoarcere sunt calde și acoperite de praf, iar încălțările schimbate apar din nou uzate, purtând urme de pământ și fire de iarbă.

Foto:Shutterstock.com

Abonați-vă la ȘTIRILE ZILEI pentru a fi la curent cu cele mai noi informații.

ABONEAZĂ-TE