Ce este lepra (boala Hansen) – cum se transmite, ce simptome are şi cât de periculoasă este

Ce este lepra

Potrivit Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii (OMS), lepra, cunoscută și sub numele de boala Hansen, este o afecţiune infecțioasă cronică, cauzată în principal de un tip de bacterie numită Mycobacterium leprae.

Boala afectează pielea, nervii periferici, mucoasa căilor respiratorii superioare și ochii. Pe lângă deformările fizice, persoanele afectate de lepră se confruntă și cu stigmatizarea și discriminarea, în special din cauza desfigurării care poate fi produsă de boală.

Cu toate acestea, lepra este curabilă, iar tratamentul în stadii incipiente poate preveni dizabilitatea.

Datele de la finalul lui 2024 arătau că boala este încă prezentă în peste 120 de țări, cu aproximativ 200.000 de cazuri noi raportate anual.

Care sunt simptomele bolii

Simptomele leprei includ semne vizibile și senzații neobișnuite pe piele. Conform medlife.ro, primele simptome pot fi pete roșii sau depigmentate, zone cutanate cu sensibilitate redusă sau absentă, amorțeală, furnicături în membre, răni nedureroase pe mâini și picioare, precum și slăbiciune musculară.

Dacă boala nu este tratată, pot apărea complicații mai severe. Acestea includ îngroșarea pielii, afectarea nervilor periferici, pierderea genelor sau a sprâncenelor, congestie nazală și sângerări nazale.

În stadii avansate, lepra poate cauza paralizie, pierderea vederii, desfigurări faciale, leziuni permanente la nivelul extremităților și ulcerații cronice la picioare care nu se vindecă.

Infectarea cu bacteria Mycobacterium leprae poate rămâne asimptomatică timp de 3-5 ani, ceea ce face dificilă identificarea momentului și locului infectării, complicând diagnosticarea timpurie a bolii.

Medicii pot diagnostica lepra prin examinare şi efectuarea unor teste, cum ar fi biopsiile cutanate. Aceștia pot căuta pete pe piele care arată mai deschise, mai închise sau mai roșii decât pielea normală a persoanei și pot determina dacă acele pete prezintă o pierdere a sensibilității.

Pentru a confirma diagnosticul, medicul va preleva o probă de piele sau de nerv pentru a depista la microscop bacteriile care cauzează lepra. De asemenea, aceștia pot efectua teste pentru a exclude alte boli de piele.

Cum se transmite lepra

Modul în care se transmite lepra nu este cunoscut în totalitate. Se consideră că lepra se transmite atunci când o persoană tuşeşte sau strănută, iar particule ale secreţiilor care conțin bacteria Mycobacterium leprae sunt inhalate de o persoană sănătoasă. De asemenea, un contact prelungit și apropiat cu cineva care este bolnav de lepră și nu este tratat poate duce la infectare, informează medlife.ro.

Studiile medicale arată că un om sănătos nu se poate infecta cu lepră prin strângerea mâinii sau prin îmbrățișare, prin alăturarea în spații restrânse, de exemplu, în mijloace de transport, sau stând împreună la o masă. Totodată, boala nu se transmite prin contact sexual și nu se transmite fătului în timpul sarcinii.

Cât de periculoasă este lepra

Este important de reținut că majoritatea oamenilor au imunitate naturală la Mycobacterium leprae. De fapt, doar 5% dintre toți oamenii sunt cu adevărat vulnerabili la lepră (boala Hansen). Aproximativ 95% dintre oameni nu pot contracta lepra, deoarece sistemul lor imunitar poate combate bacteria care o provoacă.

OMS arată că pacientul încetează să mai transmită boala odată cu începerea tratamentului.

Bacteria Mycobacterium leprae crește doar la gazde vii, inclusiv anumite tipuri de mamifere, precum armadillos. Cercetările au confirmat că o specie de armadillo originară din sudul Statelor Unite și din Mexic poate purta lepră (boala lui Hansen) și o poate răspândi la oameni.

Cei mai expuși riscului de a contracta boala sunt locuitorii țărilor în care lepra este încă răspândită, adică populațiile din Africa – Republica Democratică Congo, Etiopia, Madagascar, Mozambic, Nigeria, Republica Unită Tanzania, Asia – Bangladesh, India, Indonezia, Myanmar, Nepal, Filipine, Sri Lanka, dar și America – Brazilia.

Când lepra nu este tratată, poate provoca afecțiuni grave. Înainte de descoperirea unui tratament pentru lepră, aceasta putea duce la desfigurări severe. O mare parte din stigmatul și teama care înconjoară lepra sunt rămășițe ale vremurilor în care boala nu avea tratament și transmiterea ei era puțin înțeleasă. Oamenii erau izolați în sanatorii pentru leproși, iar ruinele acestor sanatorii pot fi găsite și astăzi în întreaga lume. De la sfârșitul anilor 1800, înțelegerea leprei s-a îmbunătățit foarte mult și nu mai există motive să ne temem de această boală.

Cum se tratează lepra

Lepra se tratează cu o combinație de antibiotice. Tratamentul durează de obicei între unu și doi ani. Boala poate fi vindecată dacă tratamentul este urmat conform prescripției medicale.

Lepra în România în ultimii ani

Pentru a nu intra în contact cu persoanele sănătoase, bolnavii de lepră au fost de-a lungul timpului internaţi în centre speciale, denumite leprozerii. Ultima leprozerie din România se află la Tichileşti, judeţul Tulcea.

Spitalul Tichileşti este un spital de specialitate (dermatologie), pentru tratarea si îngrijirea bolnavilor de lepră. Unitatea a fost înfiinţată în 1928 şi găzduia în jur de 200 de persoane, dar la mijlocul lui 2025 mai avea 7 pacienţi.

Anterior cazurilor de la Cluj-Napoca, ultimul bolnav cu lepră a fost diagnosticat în 1981.

Mituri despre lepră

Lepra este foarte contagioasă: Lepra nu se transmite ușor de la o persoană la alta. Nu te poţi infecta prin simplu contact, cum ar fi strângerea de mână, statul lângă sau vorbitul cu o persoană care are această boală, arată cdc.gov.

Nu există leac pentru lepră: Lepra se poate vindeca. Persoanele tratate pentru această boală pot duce o viață normală alături de familie și prieteni și pot continua să meargă la serviciu sau la școală.

Lepra provoacă căderea degetelor de la mâini și picioare: Degetele de la mâini și picioare nu „cad” pur și simplu din cauza leprei. Bacteriile care provoacă boala atacă nervii degetelor de la mâini și picioare, provocând amorțirea acestora. Leziunile precum arsurile, ulcerele și tăieturile pe părțile amorțite pot trece neobservate, ceea ce poate duce la leziuni permanente sau infecții, provocând pierderea degetelor. Uneori, leziunile nervoase slăbesc atât de mult mușchii degetelor de la mâini și picioare, încât mușchii și oasele sunt resorbite de organism, făcându-le să pară mai scurte.

Ce mai trebuie să ştii despre lepră

• Nimeni nu știe cum a apărut lepra, nici de ce unele părți ale lumii sunt mai afectate decât altele. Oamenii de știință încă nu știu cu siguranță cum se răspândește și încă nu există o metodă ușoară de a verifica dacă cineva este infectat.

• Locul de origine a bolii ar fi fost Africa de est. De aici boala s-a extins în Europa și Asia. Boala este amintită în Roma și Grecia antică.

• Cea mai veche dovadă despre lepră este un schelet din India, care datează de acum 4.000 de ani. Există referiri la lepră în Biblie și în scripturile altor religii importante.

• În anii 1200, existau aproximativ 19.000 de spitale pentru leproși în Europa, în perioada în care boala atinsese apogeul. Se crede că boala s-a răspândit cel mai probabil în Europa prin rutele comerciale și prin cruciade.

• Una dintre cele mai faimoase persoane afectate de lepră din Evul Mediu a fost Baldwin al IV-lea, rege al Ierusalimului, în secolul al XII-lea. El este cunoscut sub numele de „Regele lepros”.

• Incidența leprei a început să scadă brusc în jurul anilor 1400 și s-a diminuat mult în majoritatea țărilor europene până în anii 1600. Motivul acestei scăderi nu este bine înțeles. Unii cred că se datorează îmbunătățirii condițiilor de viață, inclusiv a alimentației, a aprovizionării cu apă potabilă și a condițiilor de igienă. O altă teorie se referă la răspândirea tuberculozei. Germenii tuberculozei și ai leprei sunt foarte asemănători, iar unii cred că imunitatea la lepră s-a dezvoltat în Europa odată cu răspândirea tuberculozei pe continent, informează leprosymission.org.

• Coloniștii europeni și victimele comerțului cu sclavi africani au răspândit boala în America. În fiecare an, până la 225 de persoane sunt diagnosticate cu lepră, în SUA, în zilele noastre.

• Insula Spinalonga din apropierea Cretei este binecunoscută turiştilor în zilele noastre. Insula Leproșilor este al doilea cel mai vizitat obiectiv turistic din Creta. În 1904, insula a fost transformată în „colonie pentru leproși” sau „insulă a tăcerii”. Cu timpul, aceasta a devenit domiciliul forțat pentru toți leproși din Grecia şi mii de oameni şi-au găsit sfârşitul aici. În 1957, insula a fost părăsită, iar bolnavii au fost duși într-un spital din Atena.

• Gerhard Armauer Hansen a descoperit Mycobacterium leprae, bacteria care provoacă lepra. Această descoperire a reprezentat un progres major, care le-a permis oamenilor de știință să identifice medicamentele care o pot vindeca. Astăzi, lepra este cunoscută și sub numele de boala Hansen, în onoarea lui Gerhard Armauer Hansen.

• În anii 1940, un medicament numit dapsonă era utilizat pentru tratarea leprei, dar în anii 1960, bacteria a început să dezvolte rezistență la monoterapia cu dapsonă. Astfel, oamenii de știință au dezvoltat un nou regim medicamentos combinat, în care dapsona a fost adăugată altor medicamente: rifampicină și clofazimină. Din 1981, OMS oferă gratuit în întreaga lume terapia combinată (MDT). Se estimează că peste 16 milioane de persoane au fost tratate cu MDT în ultimii 40 de ani.

• În romanul Papillon al lui Henri Charrière, lepra ocupă un loc important în timpul evadării din Insula Diavolului, unde Papillon și tovarășii săi caută ajutor la o colonie de leproși condusă de Toussaint, obținând o barcă și provizii, în ciuda fricii și stigmatului imens care înconjoară boala.

Abonați-vă la ȘTIRILE ZILEI pentru a fi la curent cu cele mai noi informații.

ABONEAZĂ-TE