S-a sau sa, s-au ori sau, cum se scrie corect? Deși regulile gramaticale stabilesc clar când se folosește cratima, de multe ori apar confuzii în legătură cu felul în care se scriu anumite cuvinte, s-a sau sa, s-au ori sau fiind doar câteva exemple.
Cum se scrie corect s-a sau sa
S-a scris cu cratimă, dar și sa scris legat sunt variante corecte, în funcție însă de situație.
- când se referă la alăturarea pronumelui reflexiv „s” și „a”, de la verbul auxiliar. Așadar, cratima are rolul de a separa două părți de vorbire diferite ( s – pronume reflexiv și a – verb auxiliar)
- Ex: El s-a dus la piață. Ea s-a strecurat în mulțime. George s-a săturat de glumele prietenilor lui. S-a răcit vremea. S-a terminat cafeaua. Podul s-a prăbușit.
- când sa este pronume posesiv și are sensul de a lui/a ei.
- Ex: Mașina sa este foarte murdară. Fața sa îmi pare cunoscută. Jucăria aceea este a sa. Camera sa este curată. Agenda sa este îngrijită. Istoria sa este fascinantă. Inteligența sa este uimitoare
Cum se scrie corect s-au ori sau
Același lucru este valabil și în cazul s-au și sau. Ambele variante sunt corecte, dacă sunt folosite coresunzător. Regula de scriere pentru aceste ortograme este foarte simplă.
Se scrie s-au cu cratimă:
- când „s” este un pronume neaccentuat și „au” este un verb auxiliar. În acest caz nu poate fi înlocuit cu ori sau fie.
- Ex.: S-au dus la mare. S-au făcut mari. Bine că s-au îmbrăcat mai gros. S-au mai făcut și alte alei. Elevii s-au dus în pauză.
- când sau este o conjuncție și poate fi înlocuit cu „ori” sau „fie”.
- Ex. : Vrei mere sau prune? Sau la bal, sau la spital. Vrei cafea sau ceai? Sau alegi să mergi cu mine, sau mergi singur. Nu-mi place deloc când e foarte cald sau foarte frig.
Când se folosește cratima
Cratima este semnul ortografic care are cele mai multe funcții din limba română. Are caracter permanent (exemple: s-a dus, ți-l dă, du-o, las-o, de-a dreptul), dar și accidental (exemple: de-abia, de abia; n-am – nu am).
- Cuvinte pronunțate fără pauză; anumite prefixe pe baza derivatului, unele interjecții identice, repetate accidental;
- Prefixele „ne-” și „re-” și prepoziția de la baza derivatelor, respectiv a compuselor de la cuvinte care încep cu vocala „i-”, atunci când se produce căderea acesteia;
- Componentele compuselor cu un grad mediu de sudură ale unor locuțiuni și ale structurilor cu anumite substantive și adjective posesive;
- Articolul hotărât enclitic sau desinența de unele cuvinte greu flexionabile;
- Formatul final al numeralelor ordinale și fracționare de numeral cardinal corespunzător scris cu cifre;
- Componente ale unor abrevieri.
- Silabele unui cuvânt pronunțat sacadat;
- Segmentele unui cuvânt în cazul despărțirii acestuia la capăt de rând.