Poezii de iarnă - cele mai frumoase poezii despre iarnă
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
“A-nceput de ieri să cadă, câte-un fulg, acum a stat”, cu siguranță poezia de iarnă a copilăriei noastre. "Iarna pe uliță" de George Coșbuc, dar și multe alte poezii de iarnă pentru copii le vei găsi mai jos. Am ales cele mai frumoase poezii pe care să le citești iarna asta împreună cu cei mici.
Cuprins:
- Cele mai frumoase poezii de iarnă
- Poezii de iarnă pentru copii
- Poezii de iarnă scrise de Coșbuc, Goga sau Otilia Cazimir
- Iarna pe uliță - George Coșbuc
- Crăciunul copiilor - Octavian Goga
- Baba iarna intră-n sat… de Otilia Cazimir
- Colinde, colinde - Mihai Eminescu
- Noapte de iarnă, de Otilia Cazimir
- Poezii de iarnă - Ninge - de Otilia Cazimir
- Fulgul de zăpadă
- Gerul
- Primii fulgi
- Brăduleț, brăduț drăguț
- Ninge, ninge - poezii de iarnă ușoare
- Vine, vine iarăși iarna - de Elena Farago
- Steluţa de gheaţă
- Fulg de zăpadă - de Dumitru Mazilu
Cele mai frumoase poezii de iarnă
Ți-am pregătit o listă cu cele mai frumoase poezii de iarnă. Sunt poezii pentru copii, numai bune de învățat pentru Moș Crăciun. Cele mai frumoase și ușoare poezii de iarnă.
Poezii de iarnă pentru copii
Poezii de iarnă scrise de Coșbuc, Goga sau Otilia Cazimir
Iarna pe uliță - George Coșbuc
A-nceput de ieri să cadă
Câte-un fulg, acum a stat,
Norii s-au mai răzbunat
Spre apus, dar stau grămadă
Peste sat.
Nu e soare, dar e bine,
Și pe rău e numai fum.
Vântu-i liniștit acum,
Dar năvalnic vuiet vine
De pe drum.
Sunt copii. Cu multe sănii,
De pe coasta vin țipând
Și se-mping și sar râzând;
Prin zăpadă fac mătănii;
Vrând-nevrând.
Gură fac că roată morii;
Și de-a valma se pornesc,
Cum prin gard se galcevesc
Vrăbii gureșe, când norii
Ploi vestesc.
Cei mai mari acum, din sfadă,
Stau pe-ncaierate puși;
Cei mai mici, de foame-aduși,
Se scancesc și plâng grămadă
Pe la uși.
Colo-n colț acum răsare
Un copil, al nu știu cui,
Largi de-un cot sunt pașii lui,
Iar el mic, căci pe cărare
Parcă nu-i.
Haina-i măturând pământul
Și-o târăște-abia, abia:
Cinci că el încap în ea,
Să mai bată, soro, vântul
Dac-o vrea!
El e sol precum se vede,
Mă-să l-a trimis în sat,
Vezi de-aceea-i încruntat,
Și s-avanta, și se crede
Că-i bărbat;
Cade-n brânci și se ridică
Dând pe ceafă puțintel
Toată lână unui miel:
O căciulă mai voinică
Decât el.
Și tot vine, tot înoată,
Dar deodată cu ochi vii,
Stă pe loc să mi te ții!
Colo, zgomotoasă gloată,
De copii!
El degrabă-n jur chiteste
Vrun ocol, căci e pierdut,
Dar copiii l-au văzut!
Toată ceață năvălește
Pe-ntrecut.
Uite-i, mă, căciulă, frate,
Mare cât o zi de post
Aoleu, ce urs mi-a fost!
Au sub dansa șapte sate
Adăpost!
Unii-l iau grăbit la vale,
Alții-n glumă parte-i țîn
Uite-i, fără pic de vin
S-au jurat să-mbete-n cale
Pe creșțîn!
Vine-o baba-ncet pe stradă
În cojocul rupt al ei
Și încins cu sfori de tei.
Stă pe loc acum să vadă
Și ea ce-i.
S-oțărăște rău bătrână
Pentru micul Barbă-cot.
Ați înnebunit de tot
Puiul mamii, da-mi tu mâna
Să te scot!
Cică vrei să stîngi cu paie
Focul când e-n clăi cu fan,
Și-apoi zici că ești român!
Biata bab-a-ntrat în laie
La stăpân.
Că pe-o bufnit-o-nconjoară
Și-o petrec cu chiu cu vai,
Și se țîn de dansa scai,
Plină-i stramta ulicioară
De alai.
Nu e chip să-i faci cu bună
Să-și păzească drumul lor!
Rad și sar într-un picior,
Se-nvartesc și țipă-ntruna
Mai cu zor.
Baba și-a uitat învățul:
Bate,-njură, da din mâini:
Dracilor, santeti păgâni?
Maică mea! Să stai cu bățul
Că la câini!
Și cu bățul se-nvarteste
Că să-și facă-n jur ocol;
Dar abia e locul gol,
Și mulțimea năvălește
Iarăși stol.
Astfel tabăra se duce
Lălăind în chip avan:
Baba-n mijloc, căpitan,
Scuipă-n san și face cruce
De Satan.
Ba se răscolesc și câinii
De prin curți, și sar la ei.
Pe la garduri ies femei,
Se urnesc mirați bătrânii
Din bordei.
Ce-i pe drum atâta gură?
Nu-i nimic. Copii ștrengari.
Ei, auzi! Vedea-i-aș mari,
Parcă trece-adunătură
De tătari!
Crăciunul copiilor - Octavian Goga
Dragi copii din țara asta,
Vă mirați voi cum se poate,
Moș Crăciun din ceriu de-acolo
De le știe toate-toate…
Uite cum, vă spune tata…
Iarna-n noapte pe zăpadă
El trimite câte-un înger
La fereastră să vă vadă…
Îngerii se uita-n casă
Văd și spun - iar moșul are
Colo-n ceriu la el în tindă,
Pe genunchi o carte mare…
Cu condei de-argint el scrie
Ce copil și ce purtare…
Și de-acolo știe moșul
Ca-i șiret el, lucru mare…
Citeste si aceasta colectie de poezii pentru copii!
Baba iarna intră-n sat… de Otilia Cazimir
Alergând, ca de năpastă,
Au venit buluc pe coastă
Doi băieţi
Mai isteţi,
Să dea veste
La neveste
C-au văzut în deal la stână,
Coborând din vârf de munte,
Peste ape fără punte,
Iarna sură şi bătrână…
Mai târziu, mai pe-nserat,
A intrat şi baba-n sat:
Uite-o-n capul podului,
În văzul norodului,
Pe-un butuc de lemn uscat,
Cu cojoc de căpătat,
Cu năframa de furat,
Cu catrinţa de aba
Vântul să-l strecori prin ea!
Şi cum suflă-n pumnii reci,
Scoate pâcla pe poteci,
Iar pe fund de văi destramă
Neguri vinete, de scamă…
Şi-au ieşit băieţii mici,
Mici şi mulţi
Şi desculţi,
Şi câţiva mai măricei
Cu biciuşti şi cu nuiele
Şi cu prăştii subţirele,
Să alunge de pe-aici
Iarna cea cu gânduri rele…
Doamna-gerului, bătrâna,
S-a sculat de la pământ.
Şi-nălţând spre cer o mână,
Ca o cumpănă uscată
De fântână.
A pornit în jos pe vânt,
Încruntată,
Blestemând,
Şi-a lăsat în urma ei
Promoroacă şi polei;
Pe ogoare,
Corbi şi cioare
Prin păduri,
Lupii suri,
Şi de-a lungul drumului
Numai scama fumului…
Colinde, colinde - Mihai Eminescu
Colinde, colinde,
E vremea colindelor,
Căci ghiaţa se 'ntinde
Asemeni oglinzilor.
Şi tremură brazii
Mişcând ramurele,
Căci noaptea de azi-i
Când scântee stelele.
Se bucur copiii,
Copiii şi fetele,
De dragul Mariei
Îşi piaptănă pletele…
De dragul Mariei
Şi al Mântuitorului
Luceşte pe ceruri
O stea călătorului.
Vezi mai multe poezii de Mihai Eminescu!
Noapte de iarnă, de Otilia Cazimir
Luna plină-a răsărit,
Sus pe deal s-a odihnit,
Şi pe cerul ca oglinda
A pornit-o cu colinda.
Iar în calea ei senină,
Câte-o stea se dă pe gheată
Însemnând o dungă lină
Şi subţire, ca o aţă
De lumină.
Ninse, dealurile dorm.
Doar oraşul, alb sub lună,
Geme, zbârnâie şi sună
Ca un contrabas enorm.
Iarna, de George Cosbuc
Iarna-i un vestit dulgher
Că ea poate, când voieşte,
Peste râuri pod să puie,
Fără lemne, fără cuie,
Fără nici un pic de fier;
Şi găteşte-aşa deodată,
Pod întreg, dintr-o bucată.
Iarna-i grădinar, când vrea
Pune albe flori la geamuri,
Fără frunze şi cotoare,
Fără chiar să aibă soare,
Numai cum le ştie ea.
Mie-mi plac, că sunt de gheaţă,
Dar când sufli, pier din faţă.
Poezii de iarnă - Ninge - de Otilia Cazimir
Ssst! Micuţa gerului,
Cu mânuţa îngheţată,
Bate-n poarta cerului
Şi întreabă supărată;
– Unde-s stelele de sus?
– Iaca, nu-s!
Vântul rău le-a scuturat
Şi le-mprăştie prin sat.
Uite una: s-a desprins
Dintr-o margine de nor
Şi coboară-ncetişor…
– Oare-a nins?
E un fulg şi-i cel dintâi
Şi aduce-n vânt, ninsoare,
Drumuri albe peste văi,
Râs curat în ochii tăi,
Sănioare,
Zurgălăi…
Citește și: Cele mai frumoase poezii de primavara
Poezii de iarnă scurte
Fulgul de zăpadă
Pe obraz, pe nas, pe umăr,
Tot cad fulgii fără număr
S-a oprit în palma unul,
Iute, iute, închid pumnul
Desfac pumnul,
Unde-i fulgul?
Am în mână-un strop de rouă,
Sau un bob de apă, plouă?
S-a topit în mâna mea
Gerul
Astă noapte gerul
A bătut la geam.
Cine să-l audă?
Dacă eu dormeam.
A căzut zăpadă
și s-a luminat…
Vai! Ce flori frumoase
Gerul a pictat.
Primii fulgi
Iarna scutură zăpadă
Peste pomi, câmpii și case.
Cad fulgi mari, cât porumbeii
Și fulgi mici, cât ghioceii.
Brăduleț, brăduț drăguț
Brăduleț, brăduț drăguț,
Ninge peste tine!
Haide, hai, în casa mea,
Unde-i cald și bine
Pom de Anul Nou te fac,
Cu beteala am să te-mbrac
Și steluțe, o mie!
Ninge, ninge - poezii de iarnă ușoare
Ninge, ninge, ninge-ncetișor
cade, cade câte-un fulgușor.
Hai copii la derdeluș
Hai copii la saniuș.
Ninge, ninge, ninge-ncetișor
Cade, cade-un fulg ușor
Câmpul, pomii-ntregul sat
Haina albă-au îmbrăcat.
Vine, vine iarăși iarna - de Elena Farago
Vine, vine iarăşi iarna,
Ninge-afară, ninge.
Mulţi copii afară sunt,
Laudă colinde.
Doar bunica stă în casă,
Spune o poveste.
Despre marele Iisus,
Spune o poveste.
Ger cumplit
Gol, în crivăț, stă-n ograda,
Omul nostru de zăpadă
Nici șoșoni n-are măcar
Nici mănuși și nici fular.
-Mama, ada-l la căldură,
Și să-i dăm că-i tare frig,
Ceai fierbinte și-un covrig!
Steluţa de gheaţă
Pe geam s-a aşezat o stea.
Eu n-am ştiut că se topeşte
De sufli peste ea.
– Mamă, steluţa nu mai este!
– Fetiţa mea, nu plânge în zadar,
Că mâine se întoarce iar
Şi-ţi va aduce o poveste.
Fulg de zăpadă - de Dumitru Mazilu
Fulg de nea, de ce nu vii?
Te aşteaptă-atâţia copii,
Să dansezi în line salturi
Pe sub necuprinse `nalturi,
Şi să vii purtat de vânt
Să te aşterni ca veşmânt
Peste case şi pământ!
Dac-a fost toamna mai lungă,
Supărarea ţi-o alungă.
Tu să nu fii bosumflată!
Află, dacă n-ai aflat -
Că cei mici, toţi te invită,
Săniuţa-i pregătită!
Cele mai frumoase și ușoare poezii de iarnă pe care merită să le citești iarna asta.
