Antonescu se făcu oleacă Georgescu. În educație, se dezbate ca să nu se schimbe nimic

A fost congres PSD și s-a oficializat discursul georgist și la europeniști. S-a găsit soluția: vorbiți și voi cu mult popor, familie tradițională și patriotism, ca să luați voturi! Așa că s-a apucat Antonescu s-o facă pe Georgescu, cu unele bemoluri, cum că totuși ne lasă să facem sex cum vrem noi (încă), dar să nu ne prindă cu paradă sau alte din astea. 

Problema în România e una tipică pentru periferie: sunt drepturi doar pentru ăia cu bani. O fată săracă nu-și permite avort – că medicii de la stat sunt credincioși, nu fac avort decât dacă lucrează la clinică particulară. Un gay sărac nu-și permite un mariaj prin Uniunea Europeană ca să aibă și el un drept normal de cuplu. Un muncitor sărac nu poate zice nimic patronului pentru că sindicatele există doar acolo unde e voie să existe – iar patronii daci liberi nu suportă sindicatele, se știe, sunt mai rău ca multinaționalele.

Marcel Ciolacu ne-a spus de pe scena congresului: „una dintre cele mai grave greşeli care a alimentat revolta peste tot în Europa a fost agresivitatea progresistă. Am ajuns să vorbim în şoaptă, inclusiv în România, despre credinţele noastre, doar pentru a nu deranja”.

Ce șoaptă, Marcele? Urlă preoții la începutul școlilor de zici că vrem să exorcizăm copchiii ăia, nu să-i educăm! Sfințim nave, submarine, și tot ce mai cumpărăm de la Trump. Fondurile culturale pe patriotism steril au fost de sute de milioane. Numai cât s-a furat de centenar în numele patriotismului, vorba aia!

Recomandări

Cum s-a făcut praf dosarul „Cocaina de la Marea Neagră”. O anchetă de 700.000 de euro şi un eşec pe liniuţă

Antonescu a fost lăudat în mod aberant. Mulți „experți” apreciază că dă poporului niște momeală naționalistă ca să păstreze europenismul. Calculul e greșit din start. N-am făcut nimic dacă tot ce am obținut după șocul din decembrie este ofensivă (iar!) împotriva aparatului de stat prin austerități ca-n fanteziile lui Bolojan, iar apoi multă limbă de lemn patriotică despre nimic.

Nu-mi place să flatez ceea ce se cheamă „popor”. Nu-s eu vreun învățat, dar toată viața am alternat medii sociale diverse, nu-mi dai mie lecții despre popor când eu văd zeci de popoare diferite în teritoriul numit România. Ce unește toate aceste popoare e că au fost afectate de redistribuirea incorectă.

Dar trebuie să înțelegem că Georgescu nu apără muncitorii simpli, chiar dacă unii mai pun botul, ci e emanația fix a pensiilor speciale și rentelor stabilite tot de voi, Marcel Ciolacu, pentru servicii, poliție, militari etc. Tocmai ce-ați mai mărit bugetul pentru SRI, chiar în condiții de austeritate! Păi, văd că e plin de ofițeri suveraniști, e plin de militari care vor pace. Cei mai mulți oameni-cheie din jurul lui Georgescu sunt pensionari speciali deveniți afaceriști.

Ce era de făcut, dar e oricum prea târziu, era să atacați probleme incomode cu arme raționale. De exemplu, Georgescu a confiscat imediat subiectul grevelor consumatorilor croați în ce privește supermarketurile. Vrea și Georgescu. Și va funcționa. Știți de ce?

Recomandări

Mărturiile a doi păgubiți din cazul Nordis. Când și-au dat seama că e țeapă: „M-am dus la mare și am văzut. Gata, m-am liniștit!”

Pentru că nu discutăm niciodată serios ce procent aduce în inflație concentrarea de putere în retail a unor rețele precum Kaufland, Lidl, Mega Image etc. Nu investigăm stabilirea prețurilor, negocierile cu producătorii. Consiliul Concurenței ar avea treabă pentru trei secole. Deci oamenii simt nevoia de protest și se duc la cine îi ia în serios.

Unii din diaspora (nu toți!) trebuie să înțeleagă că au plecat în străinătate boi și s-au întors tot boi. Au un discurs rasist inclusiv împotriva nepalezilor de la noi. Păi, un astfel de „popor” nu se mângâie pe cap – ai ajuns rasist fiind tu însuți victimă a xenofobilor și a pieței muncii dereglementate? Păi, stai că-ți spun eu ce să faci: ori te aliezi și negociezi ca lumea cu patronul, ori marș! Nu vii cu reflexele fascistoide de tip: aolio, mă-ndoaie patronul  cu munca, hai să scuipăm niște migranți!

Antonescu vrea „bătaie”, vrea „polemică”. Aici sunt de acord. Afișezi niște principii și te lupți pentru ele. Dar când principiile tale sună georgescian, atunci treaba e ca și rezolvată. Ne batem de formă și pierdem detașat.

Certuri sterile în educație. Iar

Normal că a fost eliminată latina, doar se trage din română, așa a zis Georgescu. Geografia, Biologia, Limba Română pierd ore din trunchiul comun în diverse profiluri. Eu sunt de Română, n-o să apăr prea mult materia: e evident că nu se înțelege rostul acestui obiect, că nu predau doar Slavici, eu chiar cred că învăț copiii să-și argumenteze o idee, să conteste status quo-ul cu argumente solide.

Recomandări

Ucraina a început o contraofensivă în regiunea rusă Kursk. „Grupurile de asalt au lansat mai multe valuri de atacuri”

Și, poate cel mai important, să se confrunte cu lumi extrem diferite, cu sarcini grele, cum ar fi citirea unui text care-nu-e-amuzant. Treaba cu istoria e comică, am tot făcut materii separate de istorie. Am făcut ore de Istoria comunismului pentru că ne-am speriat de fasciști – păi, e clar că doamna Deca era prima care avea nevoie urgent de niște meditații la istorie.

Sunt doar niște propuneri, se dezbate acum. Oricum se pot adăuga ore la propunerea elevilor, școli!, mai aud argumente. Eu ce văd însă e tendința de a acoperi cu dezbateri sterile (atenție, nu e prima oară când se fac aceste propuneri) tendințe grave în școală, mai ales care vor să facă din școlile publice fie zone de antrenament cu teste sterile (ca la privați, eficient!, urlă asociațiile de părinți), fie țarcuri haotice pentru elevi dezinteresați nu din vina lor, ci pentru că sunt excluși social de la șansa prin educație.

Așa că, dacă vrem dezbateri, nu despre română și latină trebuie să vorbim, ci despre faptul că ai noștri copii sunt niște zombies într-a VIII-a și a XII-a din cauza felului în care îi antrenăm. Vrem să-i facem niște boți ceva mai slabi decât versiuni de inteligență artificială: tot memorare aiurea, tot subiecte stupide și corectură de gâgă.

O tendință e să faci din clasele a VIII-a și a XII-a clase irelevante pentru orice alte materii decât cele de examen. Realitatea asta există deja în școli. Pentru că, nu-i așa, nimic nu contează decât examenele de admitere. Or, ce văd eu e cel mai grotesc spectacol al ipocriziei. Facultăți diverse unde sunt mulți candidați pe loc (că e drept, Medicină, nu mai zic de Arhitectură) împing, de fapt, la meditații prin felul în care cer antrenamente specifice pentru un anumit tip de subiecte.

Apoi, teste ultraformalizate duc la zăpăcirea de cap a copiilor care freacă mii de cerințe stupizele un an întreg ca să prindă acele câteva zeci de sutimi care îi bagă la un liceu bun (vezi evaluarea națională) sau care îi bagă la locurile fără taxă. Formele de evaluare distrug clasele a VIII-a și a XII-a, iar acum vrem oficial ca spiritul meditațiilor să intre în școli.

Ce am vrea e ca unele școli publice să fie cumva „private”, la dispoziția ambițiilor părinților, și atât. Mai mult decât conservatorismul didactic, mă enervează progresismul ăsta vopsit: le cerem școlilor să se muleze pe dorințele părinților și elevilor, când școlile (bune) ar trebui să te învețe și ce și cum să-ți dorești, ba chiar să poți să și confrunți părinții când au planuri care nu ți se potrivesc.

Asta face parte dintr-o tendință mai amplă de privatizare a școlii pe bani publici. Da, pare un oximoron, dar nu e. Toată lumea vrea să mulgă școala noastră publică de bani. Companiile de „dotări” IT s-au umplut de bani, dar n-avem operele clasicilor în variante digitale onorabile.

Fabricile de manuale auxiliare, concursuri și celelalte duduie și ele. Iar paradoxul cel mai mare vine dinspre părinții care prin asociații împing și mai mult spre transformarea copiilor în investiții: bag în el meditații și-l fac om! Pe de o parte ne plângem că e ghiozdanul greu sau „la ce-mi folosesc latina și biologia”, de cealaltă parte, la meditații, plătesc un profesor să-l trateze ca pe vremea școlii de-o făcea bietul Creangă, să tocească isteric informații la kil.

Copiii buni trec printr-un botez al cinismului într-a XII-a. I-am văzut eu. Copii care scriu extraordinar la 15-16 ani, la 18-19 trebuie să se apuce să scrie și să tocească comentarii imbecile la română pentru că, da, nu avem grijă să antrenăm ca lumea corectorii, să dezvoltăm spiritul de scotocire după talent și educație reală, nu să montăm un pat al lui Procust. Dacă încerci ceva speculație, argumentație specială la BAC, riști „să nu acoperi baremul”.

Obsesia pentru exactitatea evaluării, asta ne-a dus aici. Iar asta vine din faptul că nu avem școli bune destule, dar și din faptul că avem școli ale „exclușilor”, copii care sunt din cealaltă Românie – iar spaima părinților agitați din clasele de mijloc e să nu ajungă copiii lor la grămadă cu „ăia”.

Dar cum au ajuns „ăia” în halul ăsta? Din nou, școala, așa cum o văd eu de 4 ani, e totuși peste nivelul societății – prea mulți părinți își neglijează copiii în stil barbar, din diverse motive, statul își bate joc cu asistență socială mică și defectuoasă și așteptăm de la școală rezolvări magice. Iar motorul „schimbărilor” e profund clasist – tot ce se dorește e să avem rezervații de copii buni pe care îi transformăm în oportuniști de profesie, ca să prindă locurile alea bune, eventual niște pensii speciale ca lumea.

Foto: Inquam Photos / George Călin

Urmărește-ne pe Google News