Generația ZERO. Cum să ne mai batem joc de copii? Meritocrația e vrăjeală

Nu discut posibilitatea ca, de la anul, copiii să mai dea un examen dacă vor la licee bune. Probabil se amână. Dezbaterea a luat-o oricum prin bălării. Mă enervează și suspiciunea de bază că ar fi toți directorii corupți și că s-ar invada cu pușlamale liceele bune. Nu, avem deja licee private care fac asta excelent. Mă enervează și că accentul se pune tot pe „elită”.  

Exact așa au făcut și cu programa la limba română. S-au gândit unii s-o modifice. Sigur că erau multe de îndreptat. Așa că au început de la singura bucată care mergea, predarea tematică dintr-a IX-a: au făcut-o praf.

Acum avem obsesia liceelor foarte bune. Funcționează, deci să le stricăm! De ce nu vă concentrați să lărgiți aria de licee bune și dotate? De ce obsesia e să tot îngrădim locurile de „elită” și locurile „fără speranță”. Din același motiv pentru care, cum spuneam, atunci când se renovează un parc se începe de la tăierea vreunui tei sau stejar mai vechi de un secol. Fascinația distrugerii e apanajul managerului de trei lei, ăla care vine să „salveze” fabrica dându-i pe toți afară, băgând-o în faliment și apoi încasând un salariu uriaș.

Însă cea mai revoltătoare veste a fost intenția de a suspenda ajutorul social pentru copii, pe timpul vacanței. Meritocrația este, în proporție uriașă, o vrăjeală. Foarte puțin răzbat pe merite și talente absolute, puțini ne naștem direct Messi sau Einstein. Restul diferențierii apare de la clasa zero. De exemplu, între cei care au o cameră în care să-și facă lecțiile și cei care n-au. Până în clasa a IV-a „meritocrația” va fi făcut deja ravagii – familiile bune sau măcar echilibrate își țin elevii peste medie. Restul, la „și altele”.

Generația zero

În Marea Britanie, în anii 80, după austeritatea cumplită impusă de Margaret Thatcher, zeița la care se închină politicienii noștri, dar și cohorte de economiști și specialiști semidocți, au apărut tineri caracterizați cu diverse etichete. Generația „Status zero”, i-a numit un sociolog, vizând tinerii care par că nu au nicio șansă, direcție, viitor. Apoi a venit o etichetă, populară și azi, aceea de NEET (not in Employment, Education or Training), adică nici angajați, nici educați, nici calificați în ceva (sursa acestor etichete, aici).

Cam asta naște austeritatea obsesivă, orientată strict pe privilegierea businessului și distrugerea statului social. Trebuie să ne uităm în trecutul unora, ca să ne vedem viitorul.

Ce fac alde Bolojan-Pâslaru-USR și apendicii lor mediatici, cohorte de ziariști „pă economic, pă social, pă educație” este să repete poezii obosite moralizatoare. În loc, adică, să vezi că distrugi tineri nedându-le șanse și finanțare în educație, tu vezi că ăia stau pe telefon și taie frunză la câini și le ții predici. Păi dacă nu-i integrezi, nu-i înveți să vorbească, nu-i ajuți să-și găsească drumul, ce ar putea face? Măcar în UK, s-a investit și dezvoltat muzica bună, multă antisistem. La noi, și muzica, de la manele, la rock, e prosistem, e înnebunită de statut și bani.

Între 18 și 24 de ani, în Marea Britanie de azi, cam un milion sunt astfel de tineri NEET. Vreo 350.000 au dispărut complet de pe radar, nu au nici măcar ajutoare sociale, din care să-i acuzi că iau fără să se gândească la viitor.

Toate studiile britanice arată că tot felul de dereglări grave, de la comportament social, la stabilitate psihică, vin din pierderea contactului cu școala de la vârste mici. Aici România e campioană. Pur și simplu, educăm altă „specie” de cetățean, cu copii de 12-13 ani care visează să facă banul lor în joburi diverse, orice altceva decât școală.

Primii în UE

Așa cum ați știut sau ați ghicit deja, România e pe primul loc la „NEET” în Europa. Statisticile sunt necruțătoare, deși unele date pot fi interpretabile. De exemplu, avem cei mai puțini tineri și încadrați în muncă, și în educație. Dar nimeni nu se întreabă dacă aici nu intervine și o sălbatică piață a muncii la negru, la pachet cu o Inspecție a Muncii care are grijă de angajatori, nu de angajați.

Pe segmentul 14-34 de ani, România are aproape 20% NEET, tineri care nu sunt nici angajați, nici prinși în sistemul educațional sau de calificare. Sigur, statisticile nu cuprind și ipocriziile pieței muncii europene și autohtone. Lucrul în UE, neînregistrat, semi-înregistrat, sezonier etc. contribuie și el la dezastrul cifrelor.

Concluzia e corectă, însă: nu numai că nu avem grijă de tinerii defavorizați, dar pare că lucrăm hotărât împotriva lor. Problemele știute sunt decalajele rural-urban și decalajele dintre zonele tradiționale de dezvoltare și zonele lăsate în paragină (în sud-rst, mai ales centrul și sudul Moldovei, e dezastru, aproape jumătate sunt NEET).

Mai greșit de atât ce-am putea face?

Haideți să luăm jumătate dintre ei și să-i aducem în așa hal de alienare încât să nu mai poată să aducă nimic util într-o societate, nici măcar să salute la intrare într-un magazin. A, stai, asta am făcut deja.

Haideți să-i educăm să radă tot cu cinism de pe orice „client” prind, fie că se fac instalatori, constructori etc. Să inventăm o piață a păcălelii la negru. A, am făcut-o și pe asta.

Să-i lăsăm de la 13-14 ani pradă visurilor facile și periculoase de câștig, de la droguri, la prostituție! S-a făcut și asta.

Ce mai lipsea? Unii luau pe timpul verii câteva sute de lei ajutor social. O vom face și pe asta, le luăm toți banii! Să nu mai aibă nicio relație cu idee de stat, comunitate, societate!

Educația în România arată precum cioturile de societate rămase. O mașină scumpă aduce respect. Așa au apărut și liceele de statut, așa am ajuns să disprețuim liceele tehnologice unde masăm mai mult problemele sociale decât copii care să-și caute un viitor. Multe școli funcționează ca adăpost pentru copiii uitați, părăsiți inclusiv de părinți. Să conștientizăm asta și să-i ajutăm să iasă de acolo demn, nu să-i umilim la final cu bacalaureatul!

Ce e de făcut? De mărit aria de competențe căutate de licee. Un examen serios ar putea fi completat de evaluări ale capacităților sportive, de diverse talente, de capacități speciale pe ramuri secundare acum, precum limbi străine, fizică, chimie etc. Liceele de elită nu sunt problema, ele sunt ultimele redute luate cu asalt de clasele superioare din fiecare zonă.

Nici astăzi admiterea nu e corectă, numai dacă te gândești câte meditații aiurea încurajăm prin teste prea standardizate. Noi nici astăzi nu căutăm copii cu abilități speciale la română și mate, ci familii cu capacități mari de sacrificiu sau de cheltuială.  

Abonați-vă la COMPULSIV! Carte, film, muzică, politică și social media - filtrate rapid de un consumator compulsiv - Costi Rogozanu.

ABONEAZĂ-TE