Cvadrupla campioană olimpică la canotaj Doina Ignat (44 de ani) trăieşte într-un adevărat sanctuar: vitrinele apartamentului său cochet, aflat pe cheiul Dâmboviţei din Capitală, sunt pline de medalii, iar pereţii sunt decoraţi cu diplome. Ani la rând, ea ne-a bucurat cu performanţe la Olimpiade, la Mondiale sau la Europene. Fosta glorie a sportului românesc ne face astăzi o confesiune răvăşitoare despre ce a fost, ce este şi ce va fi.
Cuprins:
Doina Ignat: Toţi se nasc cu un talent, important e să-l descoperim şi să-l dezvoltăm. E nevoie de pasiune, ambiţie, perseverenţă, disciplină şi tărie de caracter. Eu voiam doar aurul! Argintul sau bronzul însemnau eşec. Şi acum sufăr că mi-am încheiat cariera cu bronz, la Beijing, în 2008.
În canotaj nu sunt bani ca la fotbal. Pur şi simplu dorinţa de a învinge m-a ajutat să dau totul. Nu mă plâng de recompense, dar primele au fost consecinţe ale performanţei, nu scop.
Eram tare drăcoasă! Sunt mândră că semăn cu mama. Ca ştroc, trebuia să coordonez mişcările tuturor, să mă impun. Dar în viaţa privată sunt chiar sensibilă. Nu mai am presiunea psihică din competiţii şi nici emoţii. În barcă, riscam să transmit colegelor tensiunea. Putea duce la eşec.
Am copilărit la ţară, în Miorcani, Botoşani. Eram o zăpăcită: mergeam la furat de cireşe, duceam gâsca la Prut... Făceam năzdrăvănii. Am avut o copilărie fericită, cum numai la ţară poate fi. Azi, copiii nu se mai bucură de natură, stau la calculator.
Doina are o fetiţă de 11 ani, Andreea
Am petrecut mai mulţi ani cu marea familie a canotajului decât cu părinţii. În 1984 m-a selecţionat Nicolae Gioga, iar în 1992 am obţinut prima medalie olimpică. Drumul a fost lung, cu mult efort. Am avut momente când simţeam că mor şi renasc, când vărsam lacrimi de fericire ori de suferinţă, când îmi venea să renunţ. Spiritul de învingătoare m-a ajutat să dobor însă toate obstacolele.
Mi-a fost greu să accept că totul s-a încheiat. La prezentarea lotului olimpic pentru JO 2012 abia m-am abţinut să nu plâng. Am plâns însă acasă, în hohote.
Considerată cel mai bun ştroc din lume, comisarul de poliţie Doina Ignat a fost onorată cu Ordinul “Meritul Sportiv”, clasa a III-a, cu 2 barete (2008), diploma de “Cetăţean de Onoare” al Botoşaniului (2000) şi al Atenei (2004).
Ea are 27 medalii, dintre care 6 olimpice (argint la Barcelona 1992, la 4 vâsle; aur la Atlanta 1996, 8+1; aur la Sydney 2000, 8+1 şi la două rame fără cârmaci; aur la Atena 2004, 8+1; bronz la Beijing 2008, 8+1).
Prima medalie olimpică de aur (Atlanta, 1996) i-a fost furată Doinei la scurt timp de la întoarcerea în ţară. Hoţii care i-au spart garsoniera i-au sustras din vitrină (foto) cel mai de preţ obiect la acea vreme.
“Nu înţeleg la ce le-a folosit acea medalie. Nu o pot valorifica. Or fi crezut că este din aur şi că l-au prins pe Dumnezeu de picioare. Cert e că mă doare sufletul că nu o mai am”, ne-a mărturisit Doina.
Fosta mare campioană pare să fi rămas cu inima tot în sport. După ce a participat anul trecut la Competiţia World Rowing Masters Regatta, de la Duisburg (Germania), obţinând locul 2 la proba de 8+1 şi locul 1 la 4 vâsle şi 4 rame, şi la semimaratonul din Bucureşti, Doina aleargă azi la Maratonul Internaţional Bucureşti. Pentru cursa de 42,195 km ştafetă, face echipă cu fostele colege de barcă Geta Andrunache, Viorica Susanu şi Camelia Mihalcea.