Când este echinocțiul de toamnă 2026. Data și ora la care începe toamna astronomică

Cum sărbătoreau echinocțiul civilizațiile antice

Încă din cele mai vechi timpuri, popoarele antice au privit echinocțiul ca pe un moment special, un fenomen astronomic pe care îl asociau cu renașterea naturii și cu echilibrul dintre zi și noapte. Egiptenii îl asociau cu Osiris, zeul care simboliza moartea și învierea, în timp ce grecii îl legau de povestea Persefonei și a Demetrei, zeițele recoltei și ale rodniciei pământului.

La romani, însă, acest moment era închinat zeiței Cybele, ocrotitoarea naturii și a fertilității, în timp ce, pentru mayași, echinocțiul de toamnă avea o însemnătate aparte. El marca începutul unui nou ciclu, fiind prilej de sărbătorire a victoriilor și punct de reper pentru stabilirea perioadei de recoltă, întrucât întreaga lor activitate se organiza după mișcările Soarelui.

De aceea, ei observau cu atenție cerul și notau evenimentele astronomice într-un calendar propriu pentru a ști exact când să semene sau când să culeagă. Atât de mare era importanța echinocțiilor pentru mayași, încât ei au ridicat construcții menite să surprindă jocul luminii solare. Astfel, au apărut vestitele piramide mayașe. Și astăzi, mulți turiști vin să viziteze ruinele orașului Chichen Itza din Mexic pentru a vedea modul în care lumina solară creează umbre pe treptele piramidei lui Kukulkan chiar în ziua echinocțiului de toamnă, relatează Aldeacoba.

Jocul de umbre creează impresia unui șarpe care alunecă în jos pe trepte, până când se contopește cu o imensă sculptură cu cap de șarpe la baza monumentului. Nu se știe sigur dacă mayașii au construit intenționat piramida pentru a obține acest efect vizual în ziua echinocțiului.

Ce înseamnă, de fapt, un echinocțiu

Termenul „echinocțiu” (sau echinox) descrie un eveniment astronomic care se petrece de două ori într-un an. Provine din cuvântul francez „équinoxe”, care este derivat la rândul lui din latinescul „aequinoctium”, care este o combinație între „aequus” (egal) și „nox/noctis” (noapte). Practic, echinocțiul de toamnă este momentul în care ziua este egală cu noaptea în orice loc de pe glob. Acest lucru se întâmplă datorită faptului că Terra este înclinată cu 23,5 grade față de planul orbitei sale în jurul Soarelui.

De-a lungul unui an calendaristic, diferitele zone ale planetei primesc cantități diferite de lumină solară. În momentul echinocțiului, axa Pământului nu este orientată nici către Soare, nici dinspre steaua situată în centrul sistemului nostru solar. Este important de reținut că o persoanăe care s-ar afla exact pe linia Ecuatorului în acea zi ar putea vedea Soarele trecând chiar deasupra capului său, la zenit. În acest punct, astrul zilei luminează direct Ecuatorul, generând aproape aceleași cantități de lumină și de întuneric. La Polul Nord începe atunci noaptea polară, care durează șase luni, iar la Polul Sud debutează ziua polară, aflăm de pe History.com.

Deplasarea punctelor echinocțiale

Din punct de vedere astronomic, fenomenul de echinocțiu se produce atunci când Soarele, în deplasarea sa aparentă pe cer, ajunge exact deasupra Ecuatorului ceresc. În acel moment, el răsare exact în Est și apune exact în Vest, în timp ce la amiază urcă până la 90° față de orizont, în funcție de latitudinea locului de observație. Astrul zilei trece astfel din emisfera cerească nordică în cea sudică.

Cele două puncte în care traiectoria aparentă a Soarelui (ecliptica) intersectează Ecuatorul ceresc se numesc puncte echinocțiale. Aceste puncte nu sunt fixe, ci ele se deplasează lent de-a lungul timpului, fenomen care este cunoscut sub denumirea de precesia echinocțiilor. Aceasta reprezintă deplasarea retrogradă a punctelor echinocțiale pe ecliptică, determinată de mișcarea de precesie a axei de rotație a Pământului față de stelele fixe. De aceea, echinocțiile nu au loc mereu la aceeași dată, deoarece anul calendaristic și anul tropic nu coincid perfect.

Data și ora echinocțiului de toamnă în 2026

În fiecare an, spre finalul lunii septembrie are loc echinocțiul de toamnă, de regulă pe 22 sau pe 23 septembrie. Doar rareori acest fenomen astronomic se produce pe 24 septembrie. Ultima oară când s-a întâmplat acest lucru a fost în 1931, iar următorul echinocțiu de toamnă va avea loc abia în anul 2303, după cum precizează BBC.

Anul acesta, fenomenul va avea loc în ziua de 23 septembrie, la ora 03:04, marcând startul oficial al toamnei în emisfera nordică. În România, Soarele va urca la amiază până la aproximativ 45°, adică exact la jumătatea distanței dintre zenit și orizont.

La Polul Nord va apune Soarele și va începe noaptea polară, în timp ce la Polul Sud va porni ziua polară, care are o durată de șase luni. La Ecuator, Soarele va putea fi observat, la amiază, exact la zenit. Deoarece o orbită completă a Pământului durează circa 365,24 de zile, echinocțiile se produc, în medie, cu aproximativ șase ore mai târziu în fiecare an, decalajul fiind recuperat parțial în anii bisecți.

Semne în natură ale echinocțiului de toamnă

Semnele că vara s-a dus și că începe toamna sunt vizibile pretutindeni începând cu luna septembrie, în emisfera nordică. Zorii zilei vin mai târziu, apusul soarelui are loc mai devreme, în timp ce se observă și traiectoria soarelui pe cer, care se deplasează treptat spre sud. De asemenea, păsările și fluturii migrează către sud, urmând același traseu cu soarele, iar zilele tot mai scurte aduc cu ele o vreme mai răcoroasă.

În regiuni unde stilul vestimentar contează, inclusiv în România, unii oameni pun deoparte hainele albe, semn clar că vara s-a încheiat, iar animalele sălbatice își schimbă blana, pregătindu-se pentru sezonul rece. Peste tot în jurul nostru, copacii și plantele își încheie ciclul de creștere al acestui an, unele răspund prin culorile splendide ale frunzelor de toamnă, în timp ce altele printr-o ultimă explozie de flori, înainte de venirea iernii.

Pe cerul nopții, Fomalhaut denumită și Steaua Toamnei sau Gura peștelui – cea mai strălucitoare stea din constelația Peștele Austral și a 17-a ca luminozitate de pe cerul nocturn – își continuă drumul, noapte de noapte, pe bolta cerească, conform earthsky.org.

Ce urmează după echinocțiul de toamnă

Denumit uneori și echinocțiul de septembrie, acest fenomen astronomic marchează a doua trecere a Soarelui prin Ecuatorul ceresc într-un an, însă, de această dată, coboară dinspre emisfera de nord spre emisfera sudică. Punctul unde ecliptica se intersectează cu Ecuatorul ceresc poartă numele de „punct autumnal” și se află în constelația Fecioarei, cu coordonate ecuatoriale precise: ascensie dreaptă 12h00 min și declinație 0°00.

În această perioadă, ziua și noaptea sunt din nou egale, Soarele răsărind exact la Est și apunând la Vest. Înălțimea sa la amiază poate fi calculată scăzând latitudinea locului din 90°, potrivit CalendarPedia.com. Aceasta este o metodă folosită în astronomie pentru determinarea înălțimii la care Soarele apare pe cer la prânz, în funcție de latitudinea geografică a unui observator. După acest moment, nopțile încep să fie mai lungi comparativ cu zilele, iar Soarele coboară treptat pe cer, până când, pe 21 decembrie, are loc solstițiul de iarnă și este ziua cea mai scurtă a anului.

Ora de iarnă 2026: când și de ce dăm ora înapoi

Deoarece Pământul se mișcă pe o orbită eliptică, viteza sa de deplasare variază, motiv pentru care anotimpurile nu au aceeași durată. Astfel, toamna se întinde pe o perioadă medie de 89,8 zile în emisfera nordică și de 92,8 zile în cea sudică, conform timeanddate.com. Echinocțiul de toamnă, care are loc anual între 21 și 24 septembrie, încheie perioada scursă de la echinocțiul de primăvară. În 2025, echinocţiul de toamnă a avut loc pe 22 septembrie, la ora 21:19 (ora României), aducând toamna în emisfera nordică și, respectiv, primăvara în emisfera sudică.

La ceva mai mult de o lună distanță de acest eveniment astronomic se trece la ora de iarnă 2026, când vom da ceasurile cu o oră înapoi. Astfel, în noaptea de sâmbătă, 24 octombrie, spre duminică, 25 octombrie, ora 04:00 va deveni ora 03:00. Din acel moment, România va fi cu două ore înaintea Timpului Universal Coordonat (UTC). În urma ajustării cu o oră, ziua de 25 octombrie 2026 va avea 25 de ore, oferind o oră în plus de somn, dar și nopți mai lungi, pe fondul reducerii luminii naturale.

Astronomii avertizează în legătură cu faptul că schimbarea orei, indiferent că este ajustată înainte sau înapoi, poate să ne afecteze sănătatea, mai ales pe termen lung. Trebuie spus că, în martie 2019, Parlamentul European a votat în favoarea renunțării la acest sistem începând cu 2021. Decizia nu a fost pusă, însă, în practică nici până acum, iar dezbaterile la nivel european sunt încă în desfășurare, fără un rezultat concret.

În România, ora de vară a apărut pentru prima dată în anul 1932 și a fost aplicată între 22 mai și 2 octombrie. Totuși, nu toate statele aplică acest sistem cu două ajustări orare anuale, iar multe dintre acestea păstrează aceeași oră tot timpul anului, notează oraexactă.eu.

Atât trecerea la ora de vară, cât și trecerea la ora de iarnă se face mereu în week-end, în noaptea de sâmbătă spre duminică, tocmai pentru a nu da peste cap programul de lucru din timpul săptămânii. Este important de reținut că ora oficială în România este cea de iarnă, iar modificarea din luna octombrie înseamnă, de fapt, revenirea la acest standard.

Când vor avea loc viitoarele echinocții de toamnă

2027: 23 septembrie, ora 09:02 (ora României)

2028: 22 septembrie, ora 14:45

2029: 22 septembrie, ora 13:38

2030: 23 septembrie, ora 23:26

2031: 23 septembrie, ora 08:15

Vezi şi ce este astenia de toamnă şi cum se manifestă!

Abonați-vă la ȘTIRILE ZILEI pentru a fi la curent cu cele mai noi informații.

ABONEAZĂ-TE