Anunțul guvernului italian care îi va afecta pe românii care muncesc în peninsulă: noi reguli de pensionare
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
Italia pregătește schimbări importante la sistemul public de pensii, măsuri care i-ar putea afecta pe cei aproximativ 1,1 milioane de români stabiliți în peninsulă.
Cuprins:
Reformă a sistemului public de pensii în Italia
Guvernul italian lucrează la un nou sistem de pensionare într-un context economic delicat, marcat de îmbătrânirea populației și presiuni bugetare, relatează Gazeta Românească.
Executivul promite „mai multă flexibilitate”, dar sindicatele avertizează asupra efectelor generate de noile reguli. Confederația Generală Italiană a Muncii (CGIL) a criticat dur planurile guvernului privind folosirea indemnizației de concediere (TFR) pentru pensionarea anticipată.
CGIL a anunțat o manifestație amplă pe 25 octombrie, la Roma, cerând garanții pentru lucrători și respingând ideea de a folosi TFR-ul (Trattamento di Fine Rapporto) ca sursă de finanțare pentru pensionarea anticipată.
„Această soluție mută responsabilitatea de la stat la individ și lovește în categoriile vulnerabile”, a declarat liderul sindical Maurizio Landini, acuzând guvernul că „înlocuiește o reformă reală cu o măsură de avarie”.
De ce e important TFR-ul pentru românii din Italia
TFR în Italia reprezintă indemnizația de sfârșit a contractului de muncă. Este o sumă garantată angajatului, care reprezintă o compensație financiară acumulată pe durata perioadei lucrate la angajatorul respectiv și care se plătește de regulă la încheierea raportului de muncă, fie că este vorba de demisie, concediere sau pensionare.
Calculul TFR se face prin împărțirea salariului brut anual la 13,5 și ajustarea sumei cu o reevaluare anuală ce include un procent fix (1,5%) și un indice legat de prețurile de consum. Practic, angajatul pierde o parte dintr-un salariu anual pentru fiecare an lucrat la același angajator, care se acumulează și crește în timp.
Angajații români din Italia au dreptul să primească TFR la fel ca și ceilalți angajați, indiferent dacă au contract part-time sau full-time.
Spre deosebire de România, unde nu există o astfel de indemnizație, în Italia acest drept are un rol major pentru lucrători. Tocmai de aceea, propunerea de a permite accesarea anticipată a acestor bani a stârnit controverse. CGIL avertizează că o asemenea măsură ar putea, printre altele, lăsa muncitorii fără economii la finalul carierei, crescând riscul de sărăcie la bătrânețe sau slăbi sistemul public de pensii, transformându-l într-un model bazat pe contribuții individuale.
La protestul din 25 octombrie, CGIL va propune o serie de măsuri alternative: posibilitatea pensionării flexibile de la 62 de ani, fără penalizări; creșterea pensiilor minime pentru un trai decent; scheme speciale de pensionare pentru profesii grele sau riscante; recunoașterea perioadelor de muncă fragmentată pentru lucrătorii sezonieri sau migranți.
Vârsta de pensionare va crește la 67 de ani și 3 luni în 2027
De asemenea, începând cu 2027, vârsta de pensionare va fi majorată automat, așa cum prevede Legea Fornero, relatează Corriere della Sera.
Începând cu 2027, vârsta de pensionare va crește în Italia la 67 de ani și 3 luni, în conformitate cu creșterea speranței de viață certificate de ISTAT. Această ajustare automată la trei luni, conform calculelor Curții Generale de Contabilitate a Statului, valorează aproximativ 3 miliarde de euro pe an.
Ministerul Economiei și Muncii are în vedere cel puțin trei opțiuni. Prima prevede o scutire pentru cei care au împlinit deja 64 de ani la momentul intrării în vigoare a legii: acest grup ar fi, prin urmare, exclus de la creșterea la trei luni.
A doua opțiune, mai graduală, prevede o creștere eșalonată în timp - o lună în 2026, două în 2027, trei în 2028 - pentru a reduce impactul imediat asupra finanțelor publice și a lucrătorilor.
A treia opțiune, cea mai prudentă din punct de vedere financiar, este limitarea doar la anumite categorii, menținând în același timp mecanismul automat pentru majoritatea lucrătorilor.
Un român trăiește doar 8 ani din pensie, față de 15 ani în Italia
Diferențe uriașe între bărbații care trăiesc în România și cei care locuiesc în statele din vestul Europei:
- Italia: pensionare la 67 de ani, speranță de viață 81,7 ani → 14,7 ani după pensionare;
- Spania: pensionare la 66 de ani și 8 luni, speranță de viață 81 de ani → 14,2 ani;
- Franța: pensionare la 62 de ani, speranță de viață 80 de ani → 18 ani;
- Suedia: pensionare la 66 de ani, speranță de viață 82 de ani → 16 ani;
- România: pensionare la 65 de ani, speranță de viață 72,9 ani → 7,9 ani
Raportul dintre speranța de viață și vârsta de pensionare îi plasează pe români în coada clasamentului, alături de Bulgaria, Letonia, Lituania și Ungaria.
Situația femeilor din România este tot sub media europeană. Pentru femeile din țară, speranța de viață este de 80,5 ani, iar vârsta de pensionare - de 61 de ani, ceea ce înseamnă 19,5 ani de viață după pensionare.
Deși cifra este superioară celei înregistrate la bărbați, România se situează în continuare sub media vestică: Franța: 23,9 ani de viață după pensionare (vârsta minimă - 62 de ani); Spania: aproximativ 20 de ani; Suedia: 19 ani.
