Marea bătălie a fetelor și băieților de bani gata: alegerile pentru Primăria Bucureștiului
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
O caracteristică puțin discutată a alegerilor pentru București este aceea că patru dintre primii cinci aflați în fruntea clasamentului sunt fete și băieți de bani gata. Nu e vina lor, dar asta ne arată un anumit tip de societate în care liderii democratici se recrutează numai din familii bine situate. Democrația noastră e una „de bani gata”.
Știm că în România curenții sociali verticali sunt dați la minimum. Dacă pornești de jos, ai foarte puține șanse să răzbați foarte sus într-o singură generație. Iar în politică, o întreagă pleiadă de fete și băieți de bani gata s-au arătat la față în ultimele decenii: Burduja, Năsui, Lulea, Alexandrescu și mulți alții, am luat doar exemple din partide cât mai diferite. Politica e luată cu asalt de o a doua generație crescută de cei care au dat lovitura în anii ’90, fie pentru că au fost demnitari comuniști, fie pentru că au dovedit un simț capitalist ieșit din comun, fie că au fost maeștri în cules privilegii de stat.
Copii de securiști, de afaceriști de succes, de funcționari privilegiați, de prin familii de polițiști, judecători, notari, au umplut la refuz politica, dar și spațiul civic. Din familii de sereiști se trag ONG-iști care luptă apoi pentru integritate, din familii de afaceriști se trag copii care fac politici publice de toate felurile. E o explicație materială simplă probabil: cine altcineva, dacă nu cel dintr-o familie măcar peste medie ca avere, ar avea timp de pierdut cu acțiuni civice și politice constante?
Bucureșteni, lăsați orice speranță
De aceea mi-a atras atenția acest amănunt la aceste alegeri bucureștene. Fetele și băieții de bani gata au învins. Ei sunt pe primele patru din cinci locuri. Unii au mai mult, alții mai puțin. Dar toți au în spate familii care i-au susținut serios, niciunul n-ar putea supraviețui doar din politică. Să-i luăm pe rând.
Începem cu excepția, Daniel Băluță de la PSD. El nu e „de bani gata”. La el e invers, părinții lui sunt de bani gata, aruncă juma‘ de milion de euro pe niște apartamente cât ai clipi din ochi. Mi-au amintit de Marian Oprișan, bietul politician din Vrancea care ar fi murit de foame pe baricadele social-democrației dacă nu era mama sa care să-i mai arunce câte un milion de dolari.
Despre Drulă s-au scris biblioteci, ce e clar e că omul provine, cu ale sale idei de tip neoliberal sălbatic, dintr-o familie plină de privilegiați ai României ultimilor 50 de ani. Scenariul e unul cunoscut pentru tinerele speranțe din politica liberală (ideologic, și useriștii sunt tot liberalii, mai turbați așa). Tăticul, mare șmecher în companii pline de generali securiști și de biografie comunistă „de comerț exterior”. Băiatul, crescut de mic să fie director. Din păcate, la Drulă se văd cel mai bine neajunsurile situației de „bani gata”. Omul n-are strategie, nu știe să piardă, uitați-vă la tantrumul politic prin care trece în această campanie. Se simte nedreptățit, atât de ofticat încât a început să se laude că a fost olimpic național în liceu. Complexul „olimpiadei” în România e și ăla în floare, doar avem olimpic președinte care patronează călcarea în picioare a educației.
Ciucu nu stă pe banii lui Drulă, dar nici nu vine din vreo familie oarecare. Și el a început să urle preventiv că e atacată mama lui în campanie electorală. Dar e un subiect inevitabil. Mama politicianului este o maestră a clientelismului politic administrativ, nu există comitet și comisie prin primăriile de sector de unde să nu fi încasat și ea ceva.
Anca Alexandrescu este fiica ziaristului Horia Alexandrescu. A fost un ziarist foarte cunoscut, foarte centrat pe business și pe o relație comodă cu puterile de orice fel. Fiica a aterizat prin tot felul de funcții ale puterii (mâna dreaptă a lui Dragnea) sau prin companii precum Kazmunay Gaz care au umplut-o de bani. Alexandrescu e sistemul. Sau, mai precis, e fiica lui.
În fine, Ana Ciceală, revelația acestor alegeri cu o priză mare la tineri și cu un discurs de împrumut de prin discursuri vestice de succes unde au apărut totuși și niște subiecte sociale. Ana Ciceală a fost administrator al unei firme de exploatare a pădurilor. Firma tatălui său, cu proprietăți de peste 10 milioane de euro. Ciceală declară un venit ridicol în rest, din care n-ar putea trăi două zile în București.
Și ce dacă au părinții bani?
Vine natural întrebarea „Și ce, e vina lor că s-au născut bogați sau înstăriți?”. Mă rog, cu excepția lui Băluță care s-a făcut bogat și și-a îmbogățit și părinții, ca să nu se vadă chiar toată averea. Ce dacă au părinții bani? Nu e nimic. Doar că nu ne aflăm tocmai într-o situație pașoptistă în care boierii tineri educați în Vest vin acasă și uneori se mai iau în gură și cu ăi bătrâni. Nu, aici e o armonie între generația care a făcut banul și noua generație care trebuie să aibă grijă de capitalul strâns.
Bucureștiul nu e oraș. E și a fost o arenă supremă a competiției de supraviețuire. Suge tinerețe, energie, dar începe să nu păstreze decât figurile care au resursele deja. Chiar nu mi se pare întâmplător că primii competitori la Primăria generală au avut asigurat traiul de familii bine înfipte. De aici vine și competiția anemică, în care e un mare acord, de fapt, în care nu se bat idei, ci figurine.
De aici vine poate și cea mai importantă informație despre Capitală. Bucureștiul era locul unde puteai trece prin cercurile infernului, dar puteai răzbi, chiar și ca tânăr ambițios provenit dintr-un mediu modest. Acest oraș e din ce în ce mai puțin asta. Iar ăsta era secretul, forța lui de mare oraș. La cât de puțină mobilitate socială pe verticală mai asigură această țară, Bucureștiul însuși riscă să devină un Cluj mai mare, un loc în care banii din provincie se bagă în câteva apartamente și în carierele odraslelor.
Succes la vot. Votați nu cu gândul la oameni, ci la tendințele largi politice care sunt acelea de demantelare a spațiului public, a serviciului public. Și votați astfel încât să nu se mai construiască încă trei blocuri lipite de al vostru. Cu alte cuvinte, votați, dacă puteți!
BakerMan 04.12.2025, 22:46
Pai tocmai asta-i problema! Ca dupa 35 de ani de democratie-oligarhie, concentrarea averilor atinge nivelurile de la începutul secolului XX. In materie de terenuri arabile la nivel national, sunt deja mai puțin proprietari mari care dețin majoritatea suprafetelor cultivabile decât in interbelic. E destul de clar de ce se fac alegeri locale intr-un singur tur, iar temele economice lipsesc cu desăvârșire din campaniile electorale. Concentrarea averilor, aia care nu vrea sa plătească taxe si n-are nicio treaba cu educația si sănătatea publica, trebuie protejata cu orice preț. Dupa care vin influencerii cu doi neuroni si te acuza ca nu muncești suficient. Daca o făceai, aveai si tu opt apartamente ca unul dintre tovarășii catindati.
journo 05.12.2025, 08:44
E irelevant. Primii patru sint de bani gata, dar si perdantii gen Teodorovici si baiatul ala care se lanseaza din New York o duc bine. Deci nu banii fac diferenta. In plus: Nimeni nu il opreste pe Costi Rogozanu sa candideze, iar atunci va constata pe viu ce priza vor avea ideile lui la public. Desi cine stie, poate vedem un Mamdani de Focsani.
luter 05.12.2025, 09:42
NU CRED CA NU MAI AVEAI SUBIECTE DE REZOLVAT ROGO ,ai gasit unul usor si pueril ,BANII.