Doi metri nu sunt suficienți: picături de salivă care conțin coronavirusul pot călători până la 6 metri în condiții de vânt ușor. Ce se întâmplă în camera de tușit
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
Potrivit unui nou studiu, recomandarea de distanțare socială de cel puțin doi metri nu este suficientă. Iată încă un motiv important pentru care cu toții ar trebui să purtăm măști, nu doar înăuntru, dar și în spațiile deschise.
Cuprins:
Încă nu știm multe despre cum se răspândește coronavirusul, în afară de faptul că este extrem de contagios. În special, există multe necunoscute cu privire la transmiterea prin aer a virusului.
Experții în sănătate publică recomandă ca oamenii să păstreze o distanță fizică de cel puțin doi metri între ei și ceilalți, în timp ce sunt în public. Asta pentru a evita orice contact cu aerosoli conținând virusul generate de o persoană infectată atunci când strănută sau tușește. Dar 2 metri ar putea să nu fie suficient.
Recomandarea de doi metri este una arbitrară, nu neapărat înrădăcinată în știința transmiterii coronavirusului
Un nou studiu pare să sugereze că recomandarea standard de distanțare fizică de doi metri pare să fie insuficientă -- sau, cel puțin, o distanțare de numai doi metri induce riscuri importante în anumite situații și medii.
Înțelegerea noastră asupra mecanismelor de transmitere a virusului prin aer este incompletă. Probabil că doza și timpul de expunere stabilesc, de asemenea, dacă infecția va avea loc sau nu. Prin urmare, este crucial să determinăm scenariile care vor permite transmiterea la distanțe mai lungi, ținând cont de condițiile de mediu (viteza vântului, umiditatea relativă, temperatura).
profesorul Dimitris Drikakis, cercetător la Universitatea din Nicosia și coautor principal al noului studiu, într-o declarație pentru Libertatea:
”Ne-am propus să înțelegem mai bine transferul aerosolilor către oameni prin modelarea și simularea avansată a cuplajului de flux de lichide”, a adăugat acesta.
Drikakis și Talib Dbouk, de asemenea de la Universitatea din Nicosia, au modelat felul în care saliva călătorește în aer atunci când este eliberată în timp ce cineva tușește, folosind o simulare computațională a dinamicii fluidelor.
Pentru a modela fizica complexă implicată în dispersia și evaporarea picăturilor de salivă, autorii au luat în calcul numeroși factori, printre care temperatura, umiditatea, viteza vântului și presiunea atmosferică.
Modelul a rulat ecuații diferențiale parțiale pe 1.008 picături de salivă, rezolvând aproximativ 3,7 milioane de ecuații în total.
#StațiAcasă (și faceți știință)
Fascinant este că această cercetare a fost făcută de la distanță. La fel ca mulți dintre noi, perechea de cercetători a trebuit să efectueze cea mai mare parte a acestei cercetări de acasă.
Una dintre cele mai mari provocări a fost stabilirea corectă a modelelor de simulare a mecanicii fluidelor, minimizând astfel incertitudinile numerice și de modelare.
profesorul Dimitris Drikakis:
„Pentru noi, aceasta a fost prima dată în cariera noastră academică, când am finalizat un studiu și am discutat toate aspectele constatărilor și concluziilor, lucrând online în totalitate din cauza carantinei”
Simularea a arătat că și o ușoară briză de 4 km / h poate determina saliva să călătorească peste 6 metri în doar 5 secunde. Rezultatele au fost publicate în revista </strong><a href="https://aip.scitation.org/doi/10.1063/5.0011960"><strong><em>Physics of Fluids</em></strong></a><strong>.
Acest lucru sugerează că există o fereastră considerabilă de oportunități în care poate avea loc transmiterea virală. Adulții mai scunzi și copiii sunt supuși, astfel, unui risc mai mare de infecție dacă sunt situați în traiectoria picăturilor de salivă proaspăt împrăștiate în atmosferă.
Descoperirile noastre au arătat că, atunci când o persoană tușește, viteza vântului într-un mediu spațial deschis influențează în mod semnificativ distanța parcursă de picăturile de fluid ce pot conține virusuri. Mesajul principal al studiului este că, în funcție de condiții, distanța socială de 2 metri nu va fi suficientă.
Drikakis:
„Mai mult, am arătat că concentrația de picături poate fi semnificativă până la distanțe considerabile de la punctul de origine a tusei”, mai spune acesta. „Publicul trebuie să fie conștient de faptul că condițiile de mediu pot influența transmisia de picături aeriene”.
Concluziile acestui studii întăresc descoperirile altor studii recente din domeniu. De exemplu, acum doi ani, Eric Savory, profesor de inginerie mecanică și știința materialelor la Western University, Canada, a construit o ”cameră de tușit” unde a făcut 77 de experimente implicând 58 de participanți diferiți.
Camera conținea un cub cu o gaură și un loc de odihnit bărbia, unde participanții studiului trebuiau să tușească. Folosind o cameră de filmat de mare viteză și lasere, cercetătorii au putut stabili viteza particulelor de salivă, care au avut o viteză maximă de 1.2 metri/secundă.
Acest studiu, care a fost publicat în revista </strong><a href="https://yorkspace.library.yorku.ca/xmlui/handle/10315/35362"><strong><em>Canadian Society for Mechanical Engineering</em></strong></a><strong>, a mai arătat că până la 10% din picăturile fine de tuse rămân suspendate în aer chiar și după patru secunde.
Importanța măștilor de față
Toate aceste considerente nu fac decât să întărească importanța purtării măștilor de față atunci când suntem în public, chiar și în spațiile deschise, cum ar fi pe stradă sau în parc.
Dacă o persoană strănută și poartă mască, aerosolii ce ar putea conține coronavirusul nu se mai împrăștie în aer, unde ar putea să infecteze alți oameni care trec prin aceeași zonă la câteva secunde distanță.
Și chiar dacă o persoană răspândește virusul în aer prin picături de salivă, o mască ar putea bloca acele particule suspendate în aer -- sau cel puțin e mult mai bine decât o față descoperită.
LIBERTATEA PUBLICĂ ARTICOLE DE ȘTIINȚĂ. În plină criză provocată de pandemia de coronavirus, mai mult ca oricând cititorii au nevoie de informație științifică de calitate, prezentată limpede. Libertatea a deschis o serie de colaborări cu jurnaliștii români de la publicația ZME Science, o platformă independentă de jurnalism de știință, alcătuită din experți care, în mod obișnuit, relatează pentru publicul avizat din străinătate. Ei scriu, în fiecare zi, mai multe articole în Libertatea. bazate pe cele mai recente date și studii despre epidemie.
