De ce Nicușor Dan nu are o viziune democrată asupra serviciilor de informații 

La o jumătate de an de la începerea mandatului de președinte, se întrevedere astfel viziunea personală a lui Dan asupra serviciilor de informații românești. Principalul rol pe care el îl atribuie acestor instituții este cel de combatere a fenomenelor infracționale, trasându-le prioritatea de a colecta acest tip de informații și transmiterea acestor informații polițiștilor judiciari și procurorilor. 

În draftul viitoarei Strategii de Apărare a Țării, aflat la acest moment, în dezbatere publică, la capitolul obiective de securitate, apare următoarea prevedere: „limitarea drastică a fenomenului corupției prin coordonarea eforturilor instituțiilor, inclusiv a serviciilor de informații”. 

Iar la capitolul direcții de acțiune pentru asigurarea securității naționale și apărării României și cetățeanului român, apare următoarea formulare: 

„Limitarea drastică a corupției prin: abordare integrată a fenomenului, prin eforturile conjugate ale tuturor instituțiilor responsabile și prin utilizarea eficientă a datelor disponibile; implicarea serviciilor de informații în colectarea datelor care documentează posibile fapte de corupție, fără interferența acestora în cercetarea penală și în procesul de justiție; corectarea mecanismelor legislative și administrative care întârzie realizarea actului de justiție în ceea ce privește corupția, cu respectarea separației puterilor în stat și a normelor constituționale”. 

O primă neclaritate în privința redactării acestei strategii este confuzia dintre ce ar trebui să prevadă o strategie dedicată strict apărării naționale (așa cum o asumă pe cea de față Administrația Dan și care ar fi trebuit să abordeze în special amenințările externe cu care se confruntă România, capabilitățile necesare pentru a le face față, starea forțelor armate române și o foaie de parcurs pentru întărirea resurselor lor) și o strategie integrată care, în general, unește obiectivele specifice apărării naționale, cu cele ale securității naționale, abordată în sens larg și prioritățile de politică externă ale statului.

În realitate, strategia Administrației Dan intră în cea de-a doua categorie, nu în prima. Într-o strategie dedicată apărării naționale nu aveau de ce să fie abordate corupția, diminuarea abandonului școlar, și multe alte tipuri de vulnerabilități interne. Britanicii explică aceste diferențe de abordare strategică. Unele guverne britanice au ales în trecut să includă într-un singur document integrat aspecte legate de securitatea națională, politica externă, apărare și dezvoltarea țării, în timp ce altele au preferat să publice o analiză separată axată pe apărare. Pentru 2025, UK a utilizat termenii „strategie de securitate națională” și „revizuire strategică a apărării”.

Serviciile de informații au nevoie de legi de funcționare noi

O altă problemă, mult mai gravă, a viziunii președintelui Dan asupra rolului serviciilor de informații în democrația românească constă în faptul că dorește să ofere acestor instituții atribuții noi printr-un act administrativ politic, așa cum este o strategie de apărare, nu printr-o lege organică, trecută prin Parlament, așa cum cere regula democratică. Ca principiu democratic, o strategie de apărare/securitate, asumată de Consiliul Suprem de Apărare a Țării, care este o autoritate administrativă autonomă, nu poate oferi precum un organ legislativ, atribuții noi serviciilor secrete, rolul acestor documente de organizare strategică este să impulsionează aceste instituții, să trasează priorități în privința atribuțiilor deja existente pentru aceste servicii de informații. 

La 35 de ani de la revoluție, România încă înregistrează o mare restanță în privința finalizării procesului de democratizare a serviciilor secrete cu trecut de poliție politică. SRI funcționează după o lege concepută în baza unei mentalități politice a anului 1992, iar SIE – în baza unei legi din anul 1998. Niciuna dintre aceste legi nu are prevederea expresă ca ofițerii SRI și SIE să participe la diminuarea fenomenului corupției. 

Legea nr. 14 din februarie 1992 privind organizarea şi funcţionarea Serviciului Român de Informaţii, prevede la articolul 11, că, în cazul în care din verificările şi activităţile specifice serviciului rezultă „date şi informaţii care indică pregătirea sau săvârşirea unei fapte prevăzute de legea penală, acestea sunt transmise organelor de urmărire penală în condiţiile prevăzute de art. 61 din Codul de procedură penală”. Așadar, nimic explicit legat de transmiterea informațiilor care ar devoala suspiciuni de corupție, iar rolul SRI în depistarea acestor fapte de natură penală este, potrivit legii de funcționare, mai degrabă unul accidental și secundar activităților specifice, nu unul principal. 

Este o absurditate să ceri ofițerilor SIE, instruiți și formați profesional pentru a culege informații externe privind securitatea și apărarea României, să se transforme, peste noapte, în adjuncții unor polițiști judiciari. Un ofițer SIE performant are la bază cu totul alte calități profesionale: cultură generală bogată, fluență în limbi străine, un profil psihologic capabil să funcționeze optim în condiții de stres și abilitățile crescute de comunicare. Ofițerii SRI ar trebui să aibă un profil profesional asemănător. 

Viziunea președintelui Dan asupra serviciilor secrete românești nu numai că nu este în linia spiritului statului de drept, dar este una care trădează provincialism, pentru că reduce rolul ofițerilor SRI și SIE la subordonați ai polițiștilor și procurorilor.

Dacă președintele României dorește să ofere agenției de informații interne atribuții constante, pe termen lung, în privința combaterii evaziunii fiscale și corupției (așa cum se întâmplă în Polonia, unde agenția internă este organ de urmărire penală), democratic ar fi să lanseze o dezbatere publică în privința unei noi legi de funcționare a SRI și, cu ajutorul partidelor aflate la guvernare, să treacă prin Parlament o nouă lege pentru SRI. Pentru SIE ar fi total absurd să îi atribui un asemenea rol în plan intern. În schimb, societatea românească ar trebui întrebată dacă dorește să ofere un rol ofițerilor SRI în combaterea fenomenului corupției. Mai mult, ofițerii SRI ar trebui consultați și ei dacă doresc să revină, cu mici modificări, la identitatea profesională din timpul mandatul președintelui Traian Băsescu. Din discuțiile pe care le-am avut cu diverși ofițeri trecuți în rezervă, am observat că traversează o confuzie/criză de rol, ofițerii au o problemă de identitate profesională tocmai din cauza acestui tip de decizii arbitrare politice. Până la urmă, în perioada mandatelor lui Traian Băsescu și o parte din mandatele lui Klaus Iohannis, a fost democratic că s-au implicat în lupta împotriva corupției sau atribuțiile serviciului, asumate tot prin decizii clasificate CSAT, nu prin lege organică, au depășit sfera constituțională? Nu există nici până azi unanimitate la această dilemă.

Tot în acea lege a SRI, ar trebui prevăzute în mod explicit metodele prin care serviciul ar colecta informații relevante în combaterea corupției. Nu numai că atribuțiile SRI nu ar trebui să se suprapună peste ale MAI, dar, având în vedere riscurile de violare a drepturilor și libertăților românilor, legislatorii români ar trebui să precizeze clar în ce constau metodele prin care SRI ar colecta legal aceste informații. 

Până la SRI, este totuși un mister de ce președintele Dan nu impulsionează public multe alte instituții ale statului, cu rol mai pronunțat în depistarea suspiciunilor de corupție cum ar fi Curtea de Conturi, ANAF, DLAF, Inspectoratul de Stat în Construcții, Oficiul Naţional de Prevenire și Combatere a Spălării Banilor sau ANI. Toate aceste instituții au competența de a reclama la parchete presupuse fapte de natură penală. 

Mai mult, pentru o eficientizare a luptei împotriva corupției, ar mai putea exista varianta ca președintele Dan să propună ca parchetele mari (Parchetul General, DNA, DIICOT) să aibă propriile direcții de colectare a informațiilor chiar în interiorul acestor instituții, iar ofițerii SRI care se identifică profesional mai degrabă în rol de polițist, nu de agent secret, să devină angajații acestor parchete. 

În privința funcționării democratice a serviciilor secrete, în România ultimilor 35 de ani niciun actor politic relevant nu s-a raportat corect la aceste instituții. Tradiția deja formată este ca președintele (ce reprezintă parte din executiv) să le folosească prin subterfugii neconstituționale în lupta politică, pentru prezervarea puterii politice personale, iar comisiile parlamentare de control în realitate să nu funcționeze deloc, astfel încât să fie echilibrată balanța între cele două puteri ale statului. Acest cerc vicios în favoarea executivului va fi spart în momentul în care România va avea parte de un președinte cu adevărat reformator. Având în vedere primele indicii din cele șase luni scurse din mandat, Nicușor Dan nu este acel președinte. 

Abonați-vă la COMPULSIV! Carte, film, muzică, politică și social media - filtrate rapid de un consumator compulsiv - Costi Rogozanu.

ABONEAZĂ-TE

Reportajele și anchetele sunt mari consumatoare de timp și resurse. Din acest motiv, te invităm să susții munca jurnaliștilor printr-o donație. Aici găsești mai multe opțiuni prin care poți contribui la dezvoltarea altor materiale similare: libertatea.ro/sustine. Îți suntem recunoscători că ne citești și că ești alături de noi.